Leo Strauss

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Leo Strauss
Date personale
Născut 20 septembrie 1899[1][2]
Kirchhain, Germania[3]
Decedat 18 octombrie 1973 (74 de ani)[1][2]
Annapolis, SUA[4]
Cetățenie Statele Unite ale Americii
Germania
Ocupație om politic
politolog[*]
filosof[*]
profesor universitar
Activitate
Alma mater Universitatea din Hamburg, Universitatea din Freiburg[*], University of Marburg[*], Universitatea Columbia
Organizație Universitatea din Chicago
Premii Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]

Leo Strauss (n. 20 septembrie 1899 Kirchhain, Hessen-Nassau, Prusia – d. 18 octombrie 1973 Annapolis, Maryland, Statele Unite) a fost un filozof politic specializat în filozofia politică clasică. S-a născut în Germania din părinți evrei și mai târziu a emigrat în Statele Unite. El a petrecut cea mai mare din cariera sa ca profesor de științe politice la Universitatea din Chicago, unde a predat mai multor generații de studenți și a publicat cincisprezece cărți.

Inițial instruit în tradiția neokantiană cu Ernst Cassirer și familiarizat cu fenomenologi, cum ar fi Edmund Husserl și Martin Heidegger, Strauss s-a concentrat mai târziu asupra cercetărilor privind textele grecești ale lui Platon și Aristotel, a încurajând aplicarea ideilor lor în teoria politicii contemporane.

Shadia Drury a enunțat o teză de teoria conspirației, considerându-l pe Strauss drept adeptul unor teorii nedemocratice.[5] Această teză l-a inspirat pe Lyndon H. LaRouche să-l considere pe Strauss (care era evreu!) drept apostol al „teoreticienilor nazismuluiNietzsche, Heidegger și Schmitt în SUA, creierul unei monstruoase conspirații împotriva democrației americane.[5] Această teză a fost popularizată prin filmul The Power of Nightmares produs de Adam Curtis pentru BBC, conform căruia războaiele pornite de George W. Bush ar fi o mașinație ocultă a neoconservatorilor.[6] Filmul face o paralelă între neoconservatori și islamiștii radicali, prezentați drept frați ideologici aflați într-un conflict fratricid, adepții lui Strauss persecutându-i pe adepții lui Qutb deși Strauss și Qutb ar fi în esență două spirite gemene.

Conform lui Steven B. Smith, Leo Strauss nu a fost activ politic, nu ar fi susținut neoconservatorismul (dacă l-ar fi cunoscut), nu a susținut imperialismul și era sceptic în ce privește filosofiile politice.[7] Conform lui Smith, trei teme ale lui Strauss au fost dezvoltate de neoconservatori, și anume: importanța omului de stat, uzul înșelăciunii de către politicieni și rolul religiei în viața politică.[7]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Leo Strauss", Gemeinsame Normdatei, accesat la 9 aprilie 2014 
  2. ^ a b "Leo Strauss", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ "Leo Strauss", Gemeinsame Normdatei, accesat la 10 decembrie 2014 
  4. ^ "Leo Strauss", Gemeinsame Normdatei, accesat la 30 decembrie 2014 
  5. ^ a b Zuckert, Catherine H.; Zuckert, Michael P. (2006). „Introduction. Mr. Strauss goes to Washington” (în engleză). The Truth about Leo Strauss. Chicago: The University of Chicago Press. p. 16. ISBN 978-0-226-99332-9. http://books.google.nl/books?id=P-PpPtGojpoC&pg=PA16&dq=truth+about+leo+strauss+politically+drury&hl=nl&ei=33L5TJPkBo648gOBocnECQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCoQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false. Accesat la 3 decembrie 2010 
  6. ^ en Adam Curtis, The Power of Nightmares, BBC, 2004.
  7. ^ a b Steven B. Smith Reading Leo Strauss: Politics, Philosophy, Judaism C-SPAN.