Leo Strauss

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Leo Strauss
Date personale
Născut [1][2][3] Modificați la Wikidata
Kirchhain, Germania[4] Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Annapolis, SUA[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the United States.svg SUA
Flag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
politolog[*]
filozof
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Universitatea din Hamburg
Universitatea din Freiburg
Universitatea din Marburg
Universitatea Columbia  Modificați la Wikidata
Organizație Universitatea din Chicago  Modificați la Wikidata
Premii Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]
Profesor pentru Pierre Hassner[*]  Modificați la Wikidata

Leo Strauss (n. 20 septembrie 1899 Kirchhain, Hessen-Nassau, Prusia – d. 18 octombrie 1973 Annapolis, Maryland, Statele Unite) a fost un filozof politic specializat în filozofia politică clasică. S-a născut în Germania din părinți evrei și mai târziu a emigrat în Statele Unite. El a petrecut cea mai mare din cariera sa ca profesor de științe politice la Universitatea din Chicago, unde a predat mai multor generații de studenți și a publicat cincisprezece cărți.

Inițial instruit în tradiția neokantiană cu Ernst Cassirer și familiarizat cu fenomenologi, cum ar fi Edmund Husserl și Martin Heidegger, Strauss s-a concentrat mai târziu asupra cercetărilor privind textele grecești ale lui Platon și Aristotel, a încurajând aplicarea ideilor lor în teoria politicii contemporane.

Shadia Drury a enunțat o teză de teoria conspirației, considerându-l pe Strauss drept adeptul unor teorii nedemocratice.[6] Această teză l-a inspirat pe Lyndon H. LaRouche să-l considere pe Strauss (care era evreu!) drept apostol al „teoreticienilor nazismuluiNietzsche, Heidegger și Schmitt în SUA, creierul unei monstruoase conspirații împotriva democrației americane.[6] Această teză a fost popularizată prin filmul The Power of Nightmares produs de Adam Curtis pentru BBC, conform căruia războaiele pornite de George W. Bush ar fi o mașinație ocultă a neoconservatorilor.[7] Filmul face o paralelă între neoconservatori și islamiștii radicali, prezentați drept frați ideologici aflați într-un conflict fratricid, adepții lui Strauss persecutându-i pe adepții lui Qutb deși Strauss și Qutb ar fi în esență două spirite gemene.

Conform lui Steven B. Smith, Leo Strauss nu a fost activ politic, nu ar fi susținut neoconservatorismul (dacă l-ar fi cunoscut), nu a susținut imperialismul și era sceptic în ce privește filosofiile politice.[8] Conform lui Smith, trei teme ale lui Strauss au fost dezvoltate de neoconservatori, și anume: importanța omului de stat, uzul înșelăciunii de către politicieni și rolul religiei în viața politică.[8]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Leo Strauss”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b „Leo Strauss”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ a b SNAC, accesat în  
  4. ^ „Leo Strauss”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ „Leo Strauss”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b Zuckert, Catherine H.; Zuckert, Michael P. (). „Introduction. Mr. Strauss goes to Washington”. The Truth about Leo Strauss (în engleză). Chicago: The University of Chicago Press. p. 16. ISBN 978-0-226-99332-9 Verificați valoarea |isbn=: checksum (help). Accesat în . 
  7. ^ en Adam Curtis, The Power of Nightmares, BBC, 2004.
  8. ^ a b Steven B. Smith Reading Leo Strauss: Politics, Philosophy, Judaism C-SPAN.