Lazăr Șăineanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lazăr Șăineanu
Lazăr Șăineanu.jpg
Lazăr Șăineanu
Date personale
Nume la naștere Lazare Sainéan
Născut 6 mai 1859
Ploiești, România
Decedat 11 mai 1934 (75 de ani)[1][2]
Paris, Franța[3]
Cetățenie România
Franța
Ocupație lexicograf[*]
antropolog[*]
lingvist[*]
scriitor
filolog[*]
istoric
istoric literar[*]
critic literar[*]
biograf[*]
Activitate
Alma Mater Universitatea din Paris
Universitatea din București
Premii Legiunea de onoare

Lazăr Șăineanu (n. 23 aprilie 1859, Ploiești - d. 11 mai 1934, Paris) a fost un lingvist și folclorist român, de origine evreiască (numele de familie la naștere: Eliezer Schein).

Activitate[modificare | modificare sursă]

A fost asistentul la catedră al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. B. P. Hasdeu a avut o mare pasiune pentru cunoașterea sanscritei și a cercetat relațiile dintre literatura veche indiană, filologia și folclorul românesc. Lazăr Șăineanu și Moses Gaster au continuat cercetarea lui Hasdeu în domeniul folclorului comparat. [1] Lazăr Șăineanu s-a stabilit în Franța în anul (1901). În scrierea sa, Basmele românilor, premiată la concursul publicat de Academia Română în 1894, Lazăr Șăineanu a deosebit trei mari tipuri de basme: basme pur fantastice, basme eticofantastice și basme religioase. [2] Lazăr Șăineanu este autorul unui important dicționar enciclopedic Dicționar universal al limbii române (1896) și al unor studii de lingvistică franceză (L'argot ancien și La langue de Rabelais). A inițiat cercetările de stilistică privind studierea argoului românesc, pornind de la studii ale argoului limbii franceze. Lazăr Șăineanu a fost căsătorit cu Cecilia Șăineanu (n. Samitca) (1872 - 1940) și au o fiică, Elisabeta Șăineanu, care a devenit actriță și a folosit numele de scenă Elizabeth Nizan.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Elemente turcești în limba română. Influența orientală, în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, 1885.
  • Încercare asupra semaseologiei limbei române, București, 1887.
  • Raporturile între gramatică și logică, c-o privire sintetică asupra părților cuvântului, studiu de linguistică generală, București, Stabilimentul Grafic I.V.Socec, 1891.
  • Basmele române, studiu comparativ, București, 1895.
  • Istoria filologiei române, cu o privire retrospectivă asupra ultimelor decenii (1870-1895) : Studii critice, ediția a 2-a, București, Editura Librăriei Socec & Co., 1895.
  • Dicționar universal al limbii române, 1896; a cincea edițiune, [1925]; ed. a VIII-a, Craiova, „Scrisul Românesc”, f.a. [1938].
  • Influența orientală asupra limbii și culturii române, vol. I-III, București, 1900.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Lazăr Șăineanu", Gemeinsame Normdatei, accesat la 12 august 2015 
  2. ^ "Lazăr Șăineanu", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ "Lazăr Șăineanu", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Șăineanu, Caietele Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", nr. 1 (3)/2008.

Legături externe[modificare | modificare sursă]