Lazăr Șăineanu
| Lazăr Șăineanu | |
 Lazăr Șăineanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Lazare Sainéan  |
| Născut | [2][3] Ploiești, Principatele Unite |
| Decedat | (75 de ani)[4][5] Paris, Franța[6] |
| Cetățenie |  România Franța |
| Ocupație | lexicograf antropolog lingvist scriitor filolog[*] istoric istoric literar[*] critic literar[*] biograf[*] scriitor de literatură pentru copii[*] romanist collector of fairy tales[*] |
| Activitate | |
| Domeniu | lingvistică |
| Instituție | Universitatea din București |
| Alma Mater | Universitatea din Paris Universitatea din București Universitatea Leipzig |
| Premii | Legiunea de onoare[1] |
Modifică date / text  | |
Lazăr Șăineanu (n. 23 aprilie 1859, Ploiești - d. 11 mai 1934, Paris) a fost un lingvist și folclorist român, de origine evreiască (numele de familie la naștere: Eliezer Schein).
Activitate[modificare | modificare sursă]
A fost asistentul la catedră al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. B. P. Hasdeu a avut o mare pasiune pentru cunoașterea sanscritei și a cercetat relațiile dintre literatura veche indiană, filologia și folclorul românesc. Lazăr Șăineanu și Moses Gaster au continuat cercetarea lui Hasdeu în domeniul folclorului comparat. [1] Lazăr Șăineanu s-a stabilit în Franța în anul 1901. În scrierea sa, Basmele românilor, premiată la concursul publicat de Academia Română în 1894, Lazăr Șăineanu a deosebit trei mari tipuri de basme: basme pur fantastice, basme eticofantastice și basme religioase. [2] Lazăr Șăineanu este autorul unui important dicționar enciclopedic Dicționar universal al limbii române (1896) și al unor studii de lingvistică franceză (L'argot ancien și La langue de Rabelais). A inițiat cercetările de stilistică privind studierea argoului românesc, pornind de la studii ale argoului limbii franceze. Lazăr Șăineanu a fost căsătorit cu Cecilia Șăineanu (n. Samitca) (1872 - 1940) și au o fiică, Elisabeta Șăineanu, care a devenit actriță și a folosit numele de scenă Elizabeth Nizan.
Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]
- Elemente turcești în limba română. Influența orientală, în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, 1885.
- Încercare asupra semaseologiei limbei române, București, 1887.
- Raporturile între gramatică și logică, c-o privire sintetică asupra părților cuvântului, studiu de linguistică generală, București, Stabilimentul Grafic I.V.Socec, 1891.
- Basmele române, studiu comparativ, București, 1895.
- Istoria filologiei române, cu o privire retrospectivă asupra ultimelor decenii (1870-1895) : Studii critice, ediția a 2-a, București, Editura Librăriei Socec & Co., 1895.
- Dicționar universal al limbii române, 1896; a cincea edițiune, [1925]; ed. a VIII-a, Craiova, „Scrisul Românesc”, f.a. [1938].
- Influența orientală asupra limbii și culturii române, vol. I-III, București, 1900.
- Șăineanu, ed. VI (1929)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Baza de date Léonore
- ^ Baza de date Léonore, accesat în
- ^ Lazare SainÉan, Baza de date Léonore, accesat în
- ^ „Lazăr Șăineanu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Lazăr Șăineanu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Șăineanu, Caietele Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", nr. 1 (3)/2008.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Nașteri în 1859
- Nașteri pe 23 aprilie
- Decese în 1934
- Decese pe 11 mai
- Absolvenți ai Universității din Leipzig
- Absolvenți ai Universității din Paris
- Convertiți la creștinism
- Filologi români
- Filologi evrei
- Folcloriști români
- Folcloriști evrei
- Lexicografi români
- Lingviști români
- Lingviști evrei
- Ploieșteni
- Antologiști români