Lazăr Șăineanu
Lazăr Șăineanu | |
![]() |
|
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Lazare Sainéan ![]() |
Născut | [1] ![]() Ploiești, Principatele Unite ![]() |
Decedat | (75 de ani)[2][3] ![]() Paris, Franța[4] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | lexicograf[*] antropolog[*] lingvist[*] scriitor filolog[*] istoric istoric literar[*] critic literar[*] biograf[*] scriitor de literatură pentru copii[*] ![]() |
Activitate | |
Alma Mater | Universitatea din Paris Universitatea din București ![]() |
Premii | Legiunea de onoare ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Lazăr Șăineanu (n. 23 aprilie 1859, Ploiești - d. 11 mai 1934, Paris) a fost un lingvist și folclorist român, de origine evreiască (numele de familie la naștere: Eliezer Schein).
Activitate[modificare | modificare sursă]
A fost asistentul la catedră al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. B. P. Hasdeu a avut o mare pasiune pentru cunoașterea sanscritei și a cercetat relațiile dintre literatura veche indiană, filologia și folclorul românesc. Lazăr Șăineanu și Moses Gaster au continuat cercetarea lui Hasdeu în domeniul folclorului comparat. [1] Lazăr Șăineanu s-a stabilit în Franța în anul 1901. În scrierea sa, Basmele românilor, premiată la concursul publicat de Academia Română în 1894, Lazăr Șăineanu a deosebit trei mari tipuri de basme: basme pur fantastice, basme eticofantastice și basme religioase. [2] Lazăr Șăineanu este autorul unui important dicționar enciclopedic Dicționar universal al limbii române (1896) și al unor studii de lingvistică franceză (L'argot ancien și La langue de Rabelais). A inițiat cercetările de stilistică privind studierea argoului românesc, pornind de la studii ale argoului limbii franceze. Lazăr Șăineanu a fost căsătorit cu Cecilia Șăineanu (n. Samitca) (1872 - 1940) și au o fiică, Elisabeta Șăineanu, care a devenit actriță și a folosit numele de scenă Elizabeth Nizan.
Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]
- Elemente turcești în limba română. Influența orientală, în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, 1885.
- Încercare asupra semaseologiei limbei române, București, 1887.
- Raporturile între gramatică și logică, c-o privire sintetică asupra părților cuvântului, studiu de linguistică generală, București, Stabilimentul Grafic I.V.Socec, 1891.
- Basmele române, studiu comparativ, București, 1895.
- Istoria filologiei române, cu o privire retrospectivă asupra ultimelor decenii (1870-1895) : Studii critice, ediția a 2-a, București, Editura Librăriei Socec & Co., 1895.
- Dicționar universal al limbii române, 1896; a cincea edițiune, [1925]; ed. a VIII-a, Craiova, „Scrisul Românesc”, f.a. [1938].
- Influența orientală asupra limbii și culturii române, vol. I-III, București, 1900.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Baza de date Léonore, accesat în 9 octombrie 2017
- ^ "Lazăr Șăineanu", Gemeinsame Normdatei, accesat în 12 august 2015
- ^ "Lazăr Șăineanu", data.bnf.fr, accesat în 10 octombrie 2015
- ^ "Lazăr Șăineanu", Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Șăineanu, Caietele Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", nr. 1 (3)/2008.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Laszlo Alexandru, "Un savant călcat în picioare – Lazăr Șăineanu", în ACUM, 1.2.2009
- Nașteri în 1859
- Nașteri pe 23 aprilie
- Decese în 1934
- Decese pe 11 mai
- Absolvenți ai Universității din Leipzig
- Absolvenți ai Universității din Paris
- Convertiți la creștinism
- Filologi români
- Filologi evrei
- Folcloriști români
- Folcloriști evrei
- Lexicografi români
- Lingviști români
- Lingviști evrei
- Ploieșteni
- Antologiști români