Lazăr Șăineanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lazăr Șăineanu
Lazăr Șăineanu.jpg
Lazăr Șăineanu
Date personale
Nume la naștereLazare Sainéan Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
Ploiești, Principatele Unite Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[4] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România
Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațielexicograf[*]
antropolog
lingvist[*]
scriitor
filolog[*]
istoric
istoric literar[*]
critic literar[*]
biograf[*]
scriitor de literatură pentru copii[*]
romanist Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniulingvistică  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Paris
Universitatea din București  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de onoare  Modificați la Wikidata

Lazăr Șăineanu (n. 23 aprilie 1859, Ploiești - d. 11 mai 1934, Paris) a fost un lingvist și folclorist român, de origine evreiască (numele de familie la naștere: Eliezer Schein).

Activitate[modificare | modificare sursă]

A fost asistentul la catedră al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. B. P. Hasdeu a avut o mare pasiune pentru cunoașterea sanscritei și a cercetat relațiile dintre literatura veche indiană, filologia și folclorul românesc. Lazăr Șăineanu și Moses Gaster au continuat cercetarea lui Hasdeu în domeniul folclorului comparat. [1] Lazăr Șăineanu s-a stabilit în Franța în anul 1901. În scrierea sa, Basmele românilor, premiată la concursul publicat de Academia Română în 1894, Lazăr Șăineanu a deosebit trei mari tipuri de basme: basme pur fantastice, basme eticofantastice și basme religioase. [2] Lazăr Șăineanu este autorul unui important dicționar enciclopedic Dicționar universal al limbii române (1896) și al unor studii de lingvistică franceză (L'argot ancien și La langue de Rabelais). A inițiat cercetările de stilistică privind studierea argoului românesc, pornind de la studii ale argoului limbii franceze. Lazăr Șăineanu a fost căsătorit cu Cecilia Șăineanu (n. Samitca) (1872 - 1940) și au o fiică, Elisabeta Șăineanu, care a devenit actriță și a folosit numele de scenă Elizabeth Nizan.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Elemente turcești în limba română. Influența orientală, în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, 1885.
  • Încercare asupra semaseologiei limbei române, București, 1887.
  • Raporturile între gramatică și logică, c-o privire sintetică asupra părților cuvântului, studiu de linguistică generală, București, Stabilimentul Grafic I.V.Socec, 1891.
  • Basmele române, studiu comparativ, București, 1895.
  • Istoria filologiei române, cu o privire retrospectivă asupra ultimelor decenii (1870-1895) : Studii critice, ediția a 2-a, București, Editura Librăriei Socec & Co., 1895.
  • Dicționar universal al limbii române, 1896; a cincea edițiune, [1925]; ed. a VIII-a, Craiova, „Scrisul Românesc”, f.a. [1938].
  • Influența orientală asupra limbii și culturii române, vol. I-III, București, 1900.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lazare SainÉan, Baza de date Léonore, accesat în  
  2. ^ „Lazăr Șăineanu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ „Lazăr Șăineanu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Șăineanu, Caietele Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", nr. 1 (3)/2008.

Legături externe[modificare | modificare sursă]