Lajos Szántay

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lajos Szántay
Lajos Szantay.jpg
Lajos Szántay
Date personale
Născut20 februarie 1872
Arad
Decedat8 martie 1961
Arad
Naționalitatemaghiară
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România
Flag of Hungary.svg Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterPolitehnica din Zürich, 1892
Clădiri semnificativeBiserica Roșie, Gara Arad, Palatul Cultural
Design semnificativArt Nouveau, Secession

Lajos Szántay (n. 20 februarie 1872, Arad, d. 8 martie 1961, Arad) a fost un arhitect arădean.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Arad, în 20 februarie 1872, în familia reformată a dulgherului Lajos și al soției acestuia, Terezia.[1] A urmat cursurile Școlii Elementare și ale Gimnaziului Maghiar din Arad, apoi ale liceului din Budapesta[2][3], iar între 1 octombrie 1890 și 16 martie 1895 a urmat studiile de arhitectură ale Politehnicii din Zürich. În perioada 1 octombrie 1895 - 1 octombrie 1896 a efectuat stagiul militar la Arad.[1] În anul 1897 s-a aflat la Budapesta, ca maistru constructor al Ca­te­dralei Carmeliților.[4] A lucrat la maestrul conductor Géza Majorossy din Budapesta, între 1 aprilie 1897 și 20 mai 1900, și în biroul de proiectări al profesorului arhitect Anton Hofhauser din Budapesta, între 1 iunie 1900 și 1 noiembrie 1901.[1]

La 2 noiembrie 1902, în urma morții mamei sale, s-a întors definitiv la Arad[1] și a deschis o firmă de proiectare pe actuala stradă Ioan Russu Șirianu, la vremea respectivă la nr. 1 și și-a pus în practică acumulările teoretice pe șantierele unor antreprenori arădeni, dintre care se evidențiază Jirásek Lajos, colaborator al arhitectului Miklós Ybl[4][3]. Printre lucrările sale cele mai importante sunt Biserica Roșie (1904 – 1906), Palatul Kohn (1906), Sediul Băncii Arad Cenad, azi Palatul Băncii Naționale (1909), Palatul Szántay (1905 – 1912), Gara Arad (1910), Palatul Lloyd (1910 – 1911), Palatul Cultural (1911 – 1913), Palatul Bohuș (1911 – 1913).[3] Întreaga sa activitate a totalizat 72 de lucrări terminate și încă o se­rie de lucrări care au rămas în fază de proiect.[4][1]

„Chiar dacă nu ar fi realizat nimic altceva în afară de Palatul Cultural, numele lui ar fi figurat în istoria orașului[5].”

În anul 1920 nu i se recunoștea oficial calitatea de arhitect, dar autoritățiile Aradului i-au permis timp de 13 ani să profeseze fără atestat profesional pe care l-a primit prin Decret Regal doar la 7 iulie 1933.[4][1]

A fost membru al mai multor societăți și comisii, printre care Societatea Maghiară de artă decorativă din Budapesta, Societatea Culturală Kölcsey și Societatea Filarmonică din Arad, Confederația Constructorilor din Arad pentru antamarea conflictelor, Comisia de arhitectură, urbanism și parcuri din cadrul Ordinului Arhitecților din Arad, Comitetul pentru calamități naturale, Institutul Cultural Liber Regesc Arad ș.a.[3]

S-a căsătorit în anul 1907 și a avut două fiice.[4] Lajos Szántay a fost, de asemenea, un excelent violonist și a cântat timp de peste treizeci de ani, în orchestra Filarmoni­cii Aradului.[4]

A murit la 8 martie 1961 în Arad, într-o mizerie cumplită, urmare a anilor tulburi ce au urmat celui de-al doilea război mondial, trăind drama comună elitelor naționale impusă de regimul comunist.[2][3]

Realizări[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lanevschi, Gheorghe, Arh. Szantay Lajos, Editura Asociația Eured, Arad, 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Proiectanți ai palatelor și bisericilor din Arad. Arhitecții arădeni.