L’Indépendance Roumaine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search


L’Indepéndence Roumaine
Quotidien politique, économique et littéraire
L'Indépendance roumaine.jpg
Informații generale
ȚaraRomâniaRegatul României
ProprietarFrédéric Damé, Émile Galli
Data fondării1876
LimbăLimba franceză
FrecvențaCotidian
SediuBucurești
ISSN[1]
Prezență online


L’Indepéndence Roumaine (Independența română) a fost un cotidian român în limba franceză înființat de Frédéric Damé și Émile Galli și publicat în București, România, începând cu anul 1876.

Înfiintare[modificare | modificare sursă]

L’Indepéndence Roumaine (Independența română), cu subtitlul Quotidien politique, économique et littéraire (Cotidian politic, economic și literar), a fost un ziar înființat de Frédéric Damé și Émile Galli, redactat în limba franceză și publicat în București, România, începând cu anul 1876, cu apariție zilnică, în două ediții.[1]

Una dintre rubricile cele mai citite ale ziarului era Carnet du High-Life ("Carnetul high-life"-ului), semnat de Claymoor. Rubrica avea un caracter monden, prezentând informații și comentarii despre recepții și baluri, spectacolele de turneu ale unor vedete europene, autorul punctând îndeosebi detalii de ambianță, de atmosferă, privind toaletele și coafurile participantelor la sindrofii.[2] Claymoor era pseudonimul lui Mihai (Mișu) Văcărescu, fiul lui Iancu Văcărescu și unchiul Elenei Văcărescu.[3]

Într-o scrisoare datată 25 august / 6 septembrie 1882, trimisă de regele Carol I al României către Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl său, acesta se plânge că foaia franțuzească face politica Rusiei pentru că se hrănește masiv din rublele pe care imperiul i le furnizează:

„Ziarele răspândesc în continuare știri false pe aici. Cea mai rea foaie în această privință este L'Indépendance Roumaine care se hrănește din minciuni, povești de scandal și atacuri josnice împotriva guvernului. Presa străină din nefericire își ia știrile din acest izvor necurat și ziarele bucureștene simpliste repetă apoi totul papagalicește. Nemărginita libertate a presei nu ne permite să luăm măsuri împotriva lor.[4]

La 28 iunie 1883 s-au petrecut mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria a rupt relațiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, i-a trimis regelui Carol I o telegramă prin care amenința România cu războiul. Cu această ocazie, a fost închis ziarul L’Indépendance Roumaine și directorul acestuia, Emil Galli, a fost expulzat din țară[5], sub acuzația că ar fi cauza scandalului diplomatic în care a fost angrenată România.[6]

La 7/19 septembrie 1885 - Redactorul de la L'Indépendance Roumaine, Alexandru Ciurcu și tatăl său sunt expulzați din țară impreună cu alți români transilvăneni la cererea Austro-Ungariei, ca urmare a unei decizii a Consiliului de Miniștri adoptată pe 2 septembrie. [Insemnări zilnice, Maiorescu]. Alexandru Ciurcu va reveni în țară de la Paris în 1890.

La 29 noiembrie 1897, Nicolae Filipescu l-a provocat la duel pe George Em. Lahovary, redactor al ziarului L'Indépendance Roumaine, și l-a omorât. A fost condamnat la un an de închisoare. În memoria lui George Em. Lahovary, a fost ridicată în București Fântâna Lahovari.

În 1899, L’Indépendance Roumaine i-a oferit lui Nicolae Iorga spațiu pentru o rubrică intitulată „opinii sincere”, despre viața intelectuală a românilor la cumpănă de veac, în care acesta a criticat inconsistența și proasta funcționare a instituțiilor culturale autohtone – de la Academie la Ateneu, de la muzee la teatre, de la Universități la biblioteci și arhive –, înfierând superficialitatea mediului literar și științific, condamnând lipsa de viziune și clientelismul diriguitorilor culturali.[7]

Mihail Sebastian a ținut cronica muzicală la L'Indépendance Roumaine, sub pseudonimul Flaminius.[8]

În clădirea ziarului L'Indépendance Roumaine, care se afla în București, pe Calea Victoriei, peste drum de actualul Palat al Telefoanelor, la 27 mai 1896, la cinci luni după reprezentația pariziană, a avut loc prima reprezentație high-life, cum numea presa, a cinematografului Lumière în România.[2] [Clădirea se afla pe strada Clemenței 1 (azi C. A. Rosetti), cf. Anuarului Bucurescilor 1883, 1885]

Tiraje[modificare | modificare sursă]

În perioada interbelică, L’Indépendance Roumaine avea un tiraj de 6000 de exemplare.[9]

Directori ai publicației[modificare | modificare sursă]

În perioada 1919-1922, director al publicației L'Indépendance Roumaine a fost Gheorghe Matei Corbescu (1876-1923?), fruntaș politic liberal, publicist, prefect al Capitalei în anii 1914-1916 și 1919-1920[10] și Primar al Bucureștiului în perioada februarie 1922 - decembrie 1922.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]