Frédéric Damé

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Frédéric Damé
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Tonnerre, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupație istoric
jurnalist Modificați la Wikidata

Frédéric Damé (n. 1849, Tonnerre; d. 1907, București) a fost un ziarist, istoric, filolog și traducător francez stabilit în România.

Viața[modificare | modificare sursă]

Născut la Tonnerre (Yonne), într-o renumită zonă viticolă din Burgundia, a studiat dreptul la Paris. Împreună cu prietenul său român, Bonifaciu Florescu, a înființat un jurnal efemer, l'Avenir litteraire, philosophique, scientifique care a apărut în două rânduri, în noiembrie-decembrie 1868 și in decembrie 1869 - ianuarie 1870. Mai apoi a scris rubrica de critică de teatru și muzică a revistei Revue populaire de Paris a lui Louise Bader.

A mai colaborat, între altele, cu Le Figaro și a fost redactor la Le Corsaire, unde scria și Baudelaire. Ulterior, împreună cu criticul Alfred Sercos, a condus revista La Jeunesse.

Prieten din tinerețe al poetului Lautréamont (1846-1870), acesta i-a dedicat lui și lui Sercos, volumul „Poésies”, apărut în 1870.

Dicționarul nou român-francez al lui Frédéric Damé, ediția I din 1893

Sora lui Damé s-a măritat cu avocatul român Polizu, ceea ce a constituit un factor în hotărârea de a veni în România.

În anul 1872 Frédéric Damé s-a stabilit definitiv în România, unde s-a căsătorit, fiind colaborator al publicistului Ulysse de Marsillac.[2]

Activitatea în Romania[modificare | modificare sursă]

În 1873, fondează primul mare jurnal de limbă franceză din București, La Roumanie.[2] Devenind un bun cunoscător al limbii române, a fost profesor de franceză la Liceul „Sfântul Sava” și fondatorul, la București, a mai multor publicații în română și franceză, ca de pildă Națiunea română, care a apărut doar 7 zile sub direcția lui Ion Luca Caragiale între 37 august-1 septembrie 1877, apoi, tot în 1877 împreună cu Émile Galli L’Independence Roumaine, după aceea Cimpoiul, l'Étoile roumaine, La Roumanie contemporaine , La Politique.

Între anii 1879 - 1891 a scris și sub pseudonimul Carillon (inspirat, poate, de carillonul de sub firma sediului ziarului Indépendance roumaine pe Calea Victoriei). Mai semna uneori și „Fantasio” sau „Lear”. Frédéric Damé a scris mai multe cărți de istorie culturală și memorialistică, piese de teatru, precum și un prim dicționar bilingv român-francez. Idealist și moralizator, nu a gustat uneori umorul lui Caragiale, și a criticat ca „imorală” comedia acestuia, O noapte furtunoasă.

Comentariul făcut în 1879 de către Frédéric Damé privind traducerea piesei "Vârful cu dor" (autoare Carmen Sylva), traducere făcută de Mihai Eminescu:

"Dacă traducătorul, d. E-scu a ținut a fi original, poate să fie sigur că a reușit. Dar este originalitate și originalitate: acea a traducătorului Vârful cu dor a constat în a nimici, prin forme neuzitate și printr-o versificare nemai pomenită, toate grațiile naive ale textului german"

A murit la București în 1907.

Opere[modificare | modificare sursă]

  • La résistance, les maires, les députés de Paris et le Comité central du 18 au 26 mars, A.Lemerre, 1871
  • cu Nicolae Densusianu - L'element latin en Orient.Les Roumains du Sud, Macedoine, Epyre, Thrace, Albanie.
  • Bucarest en 1906 (neterminată și apărută postum în 1907)
    • (Frédéric Damé Bucureștiul în 1906; ediție îngrijită și prefațată de Adrian Majuru; traducere în românește de Lucian Pricop și Sînziana Barangă, Paralela 45, Pitești, 2007)[2]
  • Nouvel dictionnaire roumain-français (1893-1895)
  • Histoire de la Roumanie contemporaine depuis l'avènement des princes indigènes jusqu'à nos jours (1822-1900), F.Alcan, Paris, 1900

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Frédéric Damé", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  2. ^ a b c Bucurestiul istoric in trei carti, 23 iunie 2007, Doinel Tronaru, România liberă, accesat la 24 iunie 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar al literaturii române de la origini până la 1900