Coson

Coson
Date personale
Cetățenie	Regatul Odris
Ocupație	suveran[*]​
Apartenență nobiliară
king of the Odrysians[*][[king of the Odrysians |​]]

Coson (sau Koson) a fost rege al dacilor după domnia lui Burebista. Se presupune că printre conspiratorii împotriva regelui Burebista s-a aflat și Koson. De la regele Koson au rămas monedele de aur, cosonii, care îi poartă numele.

Istoricul Florus amintea: „Dacii trăiesc nedezlipiți de munți. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso” (în realitate Koson?), „Cotisonis regis imperio, obișnuiau să se coboare și să pustiască ținuturile vecine, ori de câte ori Dunărea, înghețată de ger, își unea malurile. Augustus a hotărât să îndepărteze această populație, de care era foarte greu să te apropii. Astfel, a trimis pe Lentulus și i-a alungat pe malul de dincolo, dincoace au fost așezate garnizoane (citra praesidia constituta). Astfel, dacii nu au putut fi înfrânți, ci doar respinși și împrăștiați (sic tunc Dacia non uncta, sed summota atque didlata est)”. (V. și articolul despre Cotiso.)

Dinari din aur batuti cu inscriptia Koson (ΚΟΣΩΝ).

Pe plan politic, Koson s-a implicat în conflictul de la Roma dintre Brutus și Triumviri (este vorba de cel de-al doilea triumvirat format din Octavian, Marcus Antonius, Marcus Aemilius Lepidus), ca aliat a lui Brutus. Mai târziu s-a implicat în conflictul dintre Octavian și Marcus Antonius, ca aliat al lui Octavian.

Acest ultim episod este povestit de Suetoniu într-un scurt pasaj din bibliografia lui Octavian (LXIII. „Marc Antoniu scrie că Octavian a făgăduit-o pe Iulia întâi fiului său Antonius, apoi lui Cotiso, regele geților (dein Cotisio, regi Getarum) și tot atunci a cerut-o în schimb în căsătorie, pentru sine, pe fiica regelui”.

Monedele de tip Coson

Particularități ale monedei

Problemele cu legenda ΚΟΣΩΝ prezintă mai multe singularități. În primul rând, ele par a fi singurele monede de aur bătute de daci: o monedă, emisă probabil în Transilvania de astăzi.

O altă particularitate constă în alegerea temelor iconografice. Acestea, deși coexistă cu o legendă în caractere grecești, sunt în mod clar de inspirație romană. Moneda poate fi comparată, în special, cu două exemple distincte de monedă din epoca republicană.

Aversul

Aversul arată un vultur în stânga, stând pe un sceptru, în timp ce cealaltă gheara este ridicată pentru a prinde o ghirlandă.

Reversul

Reversul pare similar cu un denar, în acest caz argint, emis în anul 54 î.Hr. de Marcus Junius Brutus , înfățișând o procesiune deschisă de un accent urmat de trei figuri masculine. Totuși, în cazul monedelor cu legenda ΚΟΣΩΝ , există doar trei figuri masculine togate care merg spre stânga:

un consul (în centru) flancat de doi lictori, fiecare dintre ei poartă fascele pe umărul stâng.

În câmpul din stânga există în general (dar nu întotdeauna) o monogramă care poate fi văzută ca un B, dar a cărei tijă verticală se extinde în mod curios în jos și descrie apoi o curbă spre dreapta care se termină într-un fel de înflorire. În unele cazuri monograma este complet absentă. Atunci când este prezenta, monograma poate fi mai schematica la unele exemplare și mai elaborat în altele.

Un fapt trecut cu vederea de mult timp, care a influențat unele concluzii provizorii, se referă tocmai la această iconografie care, în schimb, găsește un precedent evident într-un denar de argint foarte rar subterat al lui Quintus Pomponius Rufus, guvernator al Moesiei, emis în jurul anului 73. î.Hr.

Descoperiri

Informațiile despre monedele  ΚΟΣΩΝ sunt uneori asociate cu relatata despre o extraordinară descoperire monetară: un tezaur de peste 40.000 de monede de aur de tip Lysimach, descoperit in 1543 in albia râului Strei. Astfel, dintr-un manuscris inedit al lui Wolfgang Lazius, Explicatio thesauri recens apud Transylvanos reperti, et piscatore quondam in vado fluvii cuiusdam deteci, aflăm:

„Banii de aur din tezaunul recent descoperit la transilvăneni prin silința unuiui pescar, de a căror mulțime m-am putut încredința, aveau două inscripții: una cu aceste litere, BAZIAEDZ ATZI MAXOY, adicã ale regelui Lysimach, cealalta ZOZON, salvatorul sau liberatorul."

Comoara descoperită la Grădiștea echivala cu peste 300 kg de aur, fiind alcătuită așadar din monede de aur purtând numele de Lysimach , regele Traciei, si pe acela de KOSON.

O altă informație provine de la un cleric, pe nume Johann Mathesius Sarepa, care într-o predică, din anul 1554, vorbește și despre cosoni.

Despre cantitatea imensă de monede (40 000 exemplare), care alcătuiau tezaurul aflat în albia râului Strei, ne relatează și Ioan Troester. Acest autor precizează locul descoperirii ca fiind Grădiștea, identificând Streiul cu anticul râu Sargetia; el mai relatează că în tezaur s-a mai găsit o mulțime de plăci neștanțate si că guvernatorul Transilvaniei i-a trimis regelui Ferdinand două mii de monede Lysimach. Nu este semnalată prezența vreunor cosoni, dar, într-o altă parte a operei sale, vorbind despre monarhii ai căror monede sunt prezente în Dacia, el descrie și moneda cu inscripția KOZON°.

Alte tezaure vin să se adauge, la începutul secolului al XIX-lea, uimitoarelor descoperiri din Transilvania.

În primul rând, este vorba despre un mare depozit de monede de aur, găsit pe dealul Grădiște de către căutătorii de comori din Sibișelul Vechi, care au reușit să-l tăinuiască o vreme (cam un an întreg). Despre comoara, guvernul (prin conducerea scaunului săsesc) a aflat atunci când oferta de vânzare a aurului, în anul 1803, a devenit bătătoare la ochi, în orașul Orăștie. Astfel, în urma măsurilor întreprinse, s-a reușit să se recupereze o parte din această comora și anume 1.000 de piese (cu cealalta parte, descoperitorii au trecut munții, în Țara Româneasca); rezultatul anchetei care a urmat s-a soldat cu descoperirea ruinelor de la Gradistea Orastiei, unde oficialitatile au initiat, in 1803, precum si în anii care au urmat, o căutare febrilă de monede, cu ajutorul a peste 2000 de soldați și țărani.

Dintr-un raport al lui A. Bögözi, datat 28 aprilie 1804 (Hunedoara), aflăm despre descoperirea, la Grădiștea Muncelului, a unui nou și important tezaur ce conținea 987 de monede de aur - cosoni: „987 Stück der gleichen durchgehends Kozonischen Goldmünze...

Despre tezaurul descoperit în 1803, Al. Ferenczi preciza că era depozitat într-o oala de lut (cu o capacitate de 28-31 litri, cu pereți groși de 2,65 cm), la sud de acropolă, cam pe locul unde au apărut și pietrele cu inscripții. După informațiile păstrate, rezultă că, din tezaurul de 1000 de cosoni, descoperiți în 1803, 400 de piese au fost predate monetăriei din Alba Iulia spre a fi topite, iar restul au fost vândute la diferite persoane și nu se mai știe în ce colecții s-au împrăștiat.

Un alt tezaur, care conținea probabil si monede KOZON, pe lângă emisiuni de tip Lysimach, se găsise, în anul 1802, pe muntele Ceata, în zona localităților Ocolișul Mic și Vâlcelele Bune (jud. Hunedoara).

În 1811, se descoperea un alt tezaur de cosoni la Axente Sever (fost Frâna, jud. Sibiu), fiind alcătuit din circa 20 de piese. Altă descoperire de cosoni mai este semnalată la Cozma (jud. Mures). Erau mai multe piese, despre care nu se mai știe nimic (în anul 1902, L. Kelemen vazuse doua exemplare din acest tezaur, la unul dintre locuitorii satului).

Descoperiri izolate mai sunt semnalate la: Sarmizegetusa Regia (in septembrie 1970, un muncitor a mai găsit un coson la 1 km est de terasa sanctuarelor, in afara zidurilor), la Orăstie, Gusterita și Hațeg (jud. Hunedoara), Nochrich (jud. Sibiu, Firtusu (jud. Harghita), Timisoara (imprejurimi), Vizejdia (jud. Timis)"

Alte emisiuni nesigure, semnalate în Dobrogea, zona Olteniei sau chiar Turcia de Est și zona Olbiei, nu au fost luate in considerație de către cercetători, fiind improbabile. Așa cum sublinia C. Preda, în cartea sa despre monedele geto-dacilor, pot fi considerate sigure numai descoperirile care se concentrează în regiunea Transilvaniei.

Cercerari

Primele preocupari legate de cosoni dateaza inca din secolul al XVI-lea. Astfel, celebrul umanist Erasmus din Rotterdam (1469-1536), intr-o scrisoare adresata lui Johanes Turzo, episcop de Worclaw, atragea atentia asupra acestor enigmatice monede:

 „Moneda de aur i-a preocupat pe multi, unii presupunând că ar fi cei trei fii ai lui Noe, intorcându-se de pe corabie, iar pe cealalta parte un porumbel purtând o ramura de măslin. Dupã altii, ar fi doi comandanti care duc prizonier pe cel de la mijloc si acvila purtând o ramurã de laur indoita in forma de coroanã. Inscriptia n-a putut fi cititã pâna acum de niciun <stiutor> de greaca, nici de latinã, nici de ebraica."

Primul studiu aprofundat, consacrat acestor monede descoperite in Transilvania, il datoram eruditului numismat Max Ferdinand von Bahrfeldt, care cataloga, dupā diferite colectii europene si publicatii, 112 exemplare (75 purtând monograma 37 fara monogramã). Mai întâi, acest autor remarca similitudinea dintre aversul uneimonede de argint emise de Q. Pomponius Rufus si aversul monedelor ΚΟΣΩΝ . dar respingea orice legatura între acestea si moneda lui Brutus din anul 54

Analiza chimica a monedelor

Mai multe exemplare de kosoni au fost supuse unei serii de investigații chimico-fizice pentru a le identifica compoziția chimică folosind tehnici neinvazive. Aceste experimente s-au realizat la Muzeul Luvru,  Helmholtz-Zentrum Dresden-Rossendorf din Dresda. Monedele au fost, de asemenea, examinate folosind raze X (X-RF).

Analiza a comparat urmele prezente în monede cu compoziția metalurgică a probelor de aur din minele din Transilvania și cu cea a brățărilor de aur tipic dacice din epoca bronzului. Rezultatul a făcut o distincție între kosoni, pe baza compoziției chimice, și anume prezența sau absența monogramei:

Exemplare fără monogramă: urmele de elemente prezente în aliajul acestor piese monetare ne permit să afirmăm compoziția identică cu mostre de aur din minele locale, ceea ce demonstrează originea transilvăneană a aurului folosit la baterea acestui tip de cosoni.

Exemplare cu monograma: analiza compoziției a evidențiat diferențe mari fata de mostrele de aur din minele Transilvaniei; aurul din care sunt produse ar putea proveni din alte mine sau, alternativ, ar putea fi rezultatul aplicării unei tehnici metalurgice diferite, cu trecerea printr-un proces de rafinare extremă care a produs un aliaj atât de pur. Este probabil ca diferențele constatate în aspect și compoziție metalurgică să fie, de asemenea, o reflectare a unei epoci diferite de batere.

Bibliografie

• Hadrian Daicoviciu, Coson sau Cotiso? în: Acta musei napocensis (AMN), 2, Cluj-Napoca, 1965, p. 107-110
• M. Bahrfeldt, în:Berliner Münzblätter („Foile numismatice berlineze”), 1912, pp 251-255,323-326, 360-369
• A. Halevy, Autour d’un problème de numismatique antique: y a-t-il une monnaie d’or dace? À propos du statère la legende KOΣΩN, în: Studii Clasice, 3, 1961, p. 89-92
• Carmen Maria Petolescu - Monedele Regelui Koson , Editura Academiei Romane, Bucuresti 2011

Vezi și

• Brățările dacice

Legături externe

• Secretele kosonilor
• Adevarata istorie a kosonilor dacici (I), 20 aprilie 2007, Radu Ardevan, Ziarul de Duminică
• Adevarata istorie a kosonilor dacici (II), 27 aprilie 2007, Radu Ardevan, Ziarul de Duminică
• Adevarata istorie a kosonilor dacici (III), 4 mai 2007, Radu Ardevan, Ziarul de Duminică
• Cosonii dacilor se intorc acasa, Aurora Petan, Formula AS - anul 2009, numărul 874
• Koson.org Arhivat în 20 octombrie 2020, la Wayback Machine. sit referitor la monedele antice de aur care poartă inscripția "Koson".