Forțele de apărare regale maghiare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la K.u. Landwehr)
Jump to navigation Jump to search


Steagul Forțelor de apărare regale maghiare (avers)
Steagul Forțelor de apărare regale maghiare (revers)

Forțele de apărare regale maghiare (în maghiară Magyar Királyi Honvédség, colocvial mai simplu Honvéd, în germană königlich ungarische Landwehr, prescurtat k.u. Landwehr) era una dintre cele patru părți ale „puterii armate” a Austro-Ungariei (1867-1918). Celelalte trei părți au fost corespondentul cisleithanic al corpului de honvezi, adică Forțele de apărare cezaro-crăiești, precum și Armata Comună (care constituia corpul principal al puterii armate a Dublei Monarhii) și Marina Imperială și Regală.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Honvéd în uniformă de paradă

Termenul Honvéd înseamnă „apărătorul patriei“ și a apărut pentru prima dată în timpul revoluției din 1848. În acea vreme, așa era numit orice voluntar care se înrola pentru câteva săptămâni sau a gyözelemig („până la victorie”) și era trimis împotriva sârbilor și a croaților.

Cu prilejul restructurării forțelor armate după compromisul austro-ungar din 1867 (când Regatul Ungariei a insistat să posede o forță militară proprie, subordonată direct guvernului maghiar), noile unități militare ale Țărilor Coroanei Sfântului Ștefan au primit numele de Honvédség, adică „forțele de apărare”.

Structură[modificare | modificare sursă]

Forțele de apărare regale maghiare erau compuse doar din recruți ai jumătății ungare a Dublei Monarhii (numită și Transleithania). Acesteia îi aparțineau, pe lângă Ungaria de astăzi, Slovacia (numită atunci „Ungaria de Sus”, ung. Felvidék) și părți din următoarele state de astăzi: România (Transilvania în sensul larg contemporan și Banat), Serbia (Voivodina), Croația, Slovenia (Prekmurje) și Austria (Burgenland).

La nivelul dotării și al formării militare, Honvédség nu era o forță de mâna a doua în Dubla Monarhie, ci era comparabilă cu Armata Comună. Doar la nivelul personalului exista o diferență, un regiment de Honvéd fiind format din doar trei batalioane în loc de patru iar numărul regimentelor fiind de zece ori mai redus.

Forțele de apărare regale maghiare erau împărțite în forțele de apărare maghiare și în forțele de apărare croate în cadrul cărora, în urma „Compromisului croato-maghiar“ din 1868, croații au primit dreptul de a introduce limba croată ca limbă de serviciu și de comandă în propriile lor unități de honvezi. Pe lângă asta, unitățile de honvezi croato-slavoni erau subordonate banului din Zagreb, nu Ministerului Apărării din Budapest.

Formarea ofițerilor din Forțele de apărare regale maghiare avea loc la Academia Ludovika din Budapesta.

Bibliografie și surse[modificare | modificare sursă]

  • Peter Fichtenbauer, Christian Ortner: Die Geschichte der österreichischen Armee von Maria Theresia bis zur Gegenwart in Essays und bildlichen Darstellungen, Verlag Militaria, Wien 2015, ISBN 978-3-902526-71-7
  • Johann Christoph Allmayer-Beck, Erich Lessing: Die K.u.k. Armee. 1848–1918. Verlag Bertelsmann, München 1974, ISBN 3-570-07287-8.
  • k.u.k. Kriegsministerium „Dislokation und Einteilung des k.u.k Heeres, der k.u.k. Kriegsmarine, der k.k. Landwehr und der k.u. Landwehr“ in: Seidels kleines Armeeschema – Herausg.: Seidel & Sohn Wien 1914.
  • Stefan Rest, Christian Ortner, Thomas Ilmig: Des Kaisers Rock im 1. Weltkrieg. Verlag Militaria, Wien 2002, ISBN 978-3950164206.
  • k.u.k. Kriegsministerium „Adjustierungsvorschrift für das k.u.k. Heer, die k.k. Landwehr, die k.u. Landwehr, die verbundenen Einrichtungen und das Korps der Militärbeamten“ Wien 1911/1912.

Vezi și[modificare | modificare sursă]