Justin Capră

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Virgilius Justin Capră
Născut 22 februarie 1933(1933-02-22)
Măgureni, județul Prahova, România
Decedat 19 ianuarie 2015 (81 de ani)
Naționalitate Română
Cetățenie România
Ocupație Inginer, Profesor, Inventator
Lucrări remarcabile Rucsacul zburător
Motorul rotativ cu jet periferic
Fotoliul zburător
Aerodina cu decolare și aterizare verticală
Soleta
Motoreta electrică OROLES
Oblio 3C[1] [2]
Influențat de Henri Coandă
Ionuț Purica
Eugen Mavoschi[3]
Titlu Merit în grad de cavaler[4]
Religie Ortodox
Premii Premiul Arca 2007
Premiul Ifia Eco (Geneva, 2008)
Diploma Eureca Gold Medal
Diploma Salonului International de inventii de la Geneva
Medalia de Aur la Salonul International de Inventica Pro Invent 2009[1]

Virgilius Justin Capră (n. 22 februarie 1933, Măgureni, județul Prahova, România - d. 19 ianuarie 2015, Ploiești, România[5]) a fost un inventator, profesor și inginer român care a inventat mai multe vehicule cu consum redus de combustibil și care susținea că a inventat un jet pack⁠(en).[6]

A primit diferite distincții și premii de anvergura redusă precum: Premiul Arca, Premiul Ifia Eco pentru cea mai bună invenție ecologică (triciclu electric sau hibrid, împreună cu Marian Velcea); diploma Eureca Gold Medal pentru același aparat; diploma Salonului Internațional de invenții de la Geneva și Premiul Dan Voiculescu și multe altele.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Justin Capră s-a născut pe 22 februarie 1933 în localitatea Măgureni din județul Prahova unde a copilărit împreună cu sora sa, Georgeta Viorica. Tatăl său, Constantin, a fost învățător cu pregătire teologică și mama sa se numea Ecaterina.[7].

Educația[modificare | modificare sursă]

Urmează școala primară și liceul, început în 1944 la Liceul „Dumitru Barbu Știrbei”, din Câmpina, după care a promovat examenul de capacitate (1948) și apoi încă patru clase – cursul superior – facute la Școala Tehnică Petrol, Câmpina, specialitatea Foraj, urmate de bacalaureat (1952). După terminare, se înscrie la Școala Superioară de Aviație, care avea două secții: Școala divizionară – aceasta pregătea subofițeri, și Școala superioară de aviație de la Mediaș (1952-1956), care pregătea ofiteri, unde a absolvit ca subinginer în aviație. În 1974, la insistențele ministrului Octavian Groza, se va prezenta la Institutul Politehnic din București pentru echivalarea studiilor, primind, abia atunci, și diploma de inginer.

Anii de școala, 1944-1956, au fost tulburi; în 1952, bunicii lui au fost ridicați de pe moșia lor , fiind declarați chiaburi, și obligați să locuiască la Măgureni (domiciliu forțat). Tatal lui făcuse seminarul la Buzău și Teologia la București, dar intuind ce avea să urmeze, a lucrat ca învațator, și nu s-a preotit. În 1952, toată familia locuia la Florești, lânga Câmpina. Au pierdut însa casa de la Filipeștii de Pădure, tatăl lui a fost făcut de urgență membru de partid dar în ciuda acestor întâmplări, Justin Capră și sora sa, Georgeta Viorica au continuat cu școala. Deși a fost obligat la muncă, el a continuat să se gândească la invențiile sale, pentru a le duce mai departe.[necesită citare]

Activitate[modificare | modificare sursă]

Încă de mic copil preocupările legate de știință au început să se contureze. În timpul școlii primare își cioplește singur niște păpuși de lemn, le plasează pe un disc, punându-le în mișcare cu ajutorul roților dințate de la un ceas stricat. Numește lucrarea ”Hora păpușilor de lemn”. Principala ocupație era să construiască tractorașe, casuțe din nisip, avioane din lemn, diferite mașinuțe cu motorașe de ceas și îi plăcea să stea de vorba cu bătrâni și oameni marginalizați.[necesită citare]

Mai târziu, fiind elev de liceu, în primul ciclu, meșterește un motor care pornea la o simplă comandă verbală. Încurajat de reactia profesorilor, tânarul va concretiza această idee într-un dispozitiv simplu, ce permitea deschiderea unui garaj de la distanță. În 1956, după o idee năstrușnică din timpul stagiului militar, concepe primul aparat individual de zbor: renumitul „rucsac zburator”; ideea se materializează, fiind transmisă tocmai în SUA, unde va fi brevetată șapte ani mai târziu, de către americanii Wendell Moore, Cecil Martin și Robert Cumings. Gurile rele din cooperativa „Ochiul și timpanul” susțin că ideea a fost oferită pe tavă „inventatorilor” americani de către o cârtiță KGB-ista, infiltrată în Ambasada SUA la București, personaj care l-ar fi ascultat cu multă atenție atunci când Justin Capră, umilit de oamenii de știință români, s-a dus să ceară ajutorul ca să-și poată realiza invenția. În 1958, la ieșirea din clădirea Ambasadei SUA, este arestat de un grup de securiști și acuzat că ar fi avut intenția să fugă din țară cu ajutorul unui alt dispozitiv de zbor – un „rachetonaut”, cu ajutorul căruia, într-o demonstrație, cu doar câteva săptămâni în urmă, se ridicase de la pamânt. Este cercetat, pus să dea declaratii, bătut, amenințat și făcut apoi liber.

După ce, la 22 februarie 1962, americanii și-au brevetat aparatul de zbor, identic cu cel imaginat cu șapte ani mai devreme de Justin Capră, în toamna aceluiași an, la Expozitia Transporturilor de lânga Herastrau, Wendell Moore și-a prezentat aparatul de zbor independent. Nu erau diferite decât culoarea și denumirea. Cu toate astea, a continuat să lucreze în magazia lui, lipită de locuința de pe strada Aurel Vlaicu, fosta Țăranilor, și să născocească alte și alte mașini, aparate de zbor, dispozitive antigravitaționale. În 2000, invențiile lui însumaseră 77 de mașini, una mai năstrușnică decât alta, multe fiind prioritați la nivel mondial. 57 de prototipuri de automobile, dintre care 10 cu propulsie electrică, 13 motorete – opt cu propulsie electrică, șapte aparate de zbor neconventionale – un elicopter miniatural, de dimensiuni foarte mici – câteva studii ale unor sisteme noi de sustentație și cercetări fundamentale. Câte o năzdrăvănie pusă pe roate sau în mișcare în fiecare an, câte un aparat de zbor la fiecare zece ani de viață.

Invenții, realizări și alte lucrări[modificare | modificare sursă]

Un nou sistem de bob[modificare | modificare sursă]

În 1950, la doar 17 ani, realizează un bob, cu noutăți în ceea ce privește suspensia și directia;

Automobilul Virgilius[modificare | modificare sursă]

În 1955, construiește un automobil – VIRGILIUS – cu două roți, prima invenție omologată ca atare; echipat cu un motor de avion, de 105 CP, vehicul ce atingea 300 km/oră și cântarea 250 kg;

Rucsacul zburător[modificare | modificare sursă]

În 1956 realizează prima versiune brevetată a „rucsacului zburator”, invenție ce va fi furată – cu ajutorul lui[necesită citare], ajungând să fie brevetată șapte ani mai târziu de către americani. După ce parașutistul Vasile Sebe s-a prăbușit cu primul rucsac, savantul Henri Coanda i-a sugerat să schimbe combustibilul la cea de-a doua variantă a „rucsacului zburator”, realizat și încercat cu succes de către același parașutist, în 1958. Aparatul, expus o vreme la Muzeul Tehnic din București, nu a intrat niciodată în producția de serie. În SUA, în schimb, după obținerea brevetului de invenție, în 1962, pentru un aparat identic cu cel gândit și realizat de Justin Capră, acestea au intrat în producția de serie, fiind folosite în operațiuni dificile de către politiști, militari și pompieri.

În 1968 realizează rucsacul-zburător, varianta cu perhidrol. Zbor reușit încercat de același Vasile Sebe.

Aerodina cu decolare/aterizare verticală[modificare | modificare sursă]

În 1968, realizează o aerodină cu decolare și aterizare verticală, aparat de zbor performant, care nu va fi introdus niciodată în fabricatie.

Aparate de zbor individuale[modificare | modificare sursă]

În aceeași perioadă, 1966-1968, construiește un aparat de zbor individual, cu azot lichid. Testat cu succes, pare să treacă aproape neobservat, în timp ce un automobil ce avea caroseria fluidă (și invizibilă) va trezi entuziasmul celor aflați din întâmplare în parcul Libertătii (actualmente parcul Carol); în România nu mai văzuse nimeni așa ceva; mass-media de atunci trece sub tăcere evenimentul. Un alt „aparat de zbor individual”, conceput și concretizat în atelierul modest de pe strada Aurel Vlaicu, era tot un „elicopter” – fără elice, fără aripi și fără jet. Ideea revendicată de Justin Capra a fost „obținerea forței portante prin sustentație cu efect pelicular”;

Elicopterul portativ[modificare | modificare sursă]

În 1964, construiește și un „elicopter portativ pentru juniori”. Cu o undă de umor, creatorul spune despre acest aparat că „are doar 35 de kg, cu tot cu combustibil, greutatea proprie fiind de 30 kg, forța portantă de 125 kg și puterea 15 CP”. Jurnalistul care a făcut fotografii la încercarea aparatului a fost dat afară de la Agerpress, unde lucra, iar filmul i-a fost confiscat de Securitate. La probele de zbor desfășurate pe aeroportul Băneasa, echipa de supraveghetori a fugit de pe teren, lăsându-l pe inventator să-și facă zborul demonstrativ doar în prezența prietenilor. Ceilalti nu doreau să fie făcuți răspunzători în cazul în care s-ar fi întâmplat un accident.

Cutia neagră[modificare | modificare sursă]

În 1961 inventează ”cutia neagră” – despre care ne spune, cu emoție, că a conceput-o în anul în care i s-a născut fata – este un dispozitiv ce poate să reducă parțial gravitația corpurilor, invenție ce i-a atras atenția lui Henri Coandă, cu care a colaborat în diferite proiecte.

Automobilul Soleta[modificare | modificare sursă]

Printre automobilele create de Justin Capră se află și „Soleta F” – cea mai mică mașină din lume, cu un consum redus de benzină (0.5l/100km), care, de altfel, a fost văzută adesea pe drumurile țării. Din seria Soleta, a creat mai multe prototipuri diferite între ele prin greutate, viteză maximă și consumul de benzină. Soleta 150 Ecor, micro-autoturismul lui, cântărește 95 de kilograme și este capabil să străbată 100 de kilometri cu doar jumătate de litru de combustibil. Modelul următor, Soleta I.C. 200, a fost o îmbunătățire a modelului anterior și ajungea la viteza de 67 km/h. [8]

Automobilul SARMIS[modificare | modificare sursă]

Prin anii ’70, a proiectat și o mașina nepoluantă, fără volan și fără pedalier, comenzile facându-se de la un buton așezat pe carcasa fotoliului. Din această serie, modelul SARMIS EM 4K, cu o greutate proprie de 140 kg și greutatea acumulatorilor de 180 kg, atingea pe drum drept o viteză de 60 km/h

Motoreta OROLES[modificare | modificare sursă]

După încercarile precedente, a construit mai multe prototipuri de mașini și motorete, alimentate de acumulatori, preocupându-se în special de creșterea randamentului și scăderea greutății; la Muzeul tehnic din București, vizitatorii puteau admira pâna prin anii ’90, un electroscuter – motoreta electrică OROLES ES 5, numită după un rege dac – cu o greutate de 65 kg, greutatea sursei 70 kg, viteza medie 27 km/h și o autonomie (până la reîncărcarea bateriei) de 90 de kilometri.

Triciclul Troty[modificare | modificare sursă]

La Târgul Inventika din 2008 a fost prezentat “Troty” un triciclu pliabil cu motor electric integrat în butucul roții de direcție, care este răspunsul imaginat de autor la problemele de trafic urban. Vehiculul se înclină la viraje în mod natural, iar la staționare blochează puntea spate. Are o viteză maximă de 28km/h și o autonomie de 50 km, fiind prevăzut cu un accumulator care se încarcă de la orice prize de 220 V. Greutatea proprie cu tot cu accumulator este de 30 kg, iar sarcina utilă de 80 kg [9].

Automobilul hibrid Oblio[modificare | modificare sursă]

Automobilul Oblio 3C a fost vedeta Salonului Inventika, premiat cu Eco-Prize de Federația Internatională a Asociațiilor de Inventatori. Între scuter și mașină, cu motor integrat în roată, automobilul funcționează pe bază de curent electric, în loc de combustibil. Bateriile din dotare se încarcă de la priză prin intermediul unui acumulator. Nu necesită permis de conducere, poate atinge o viteză de până la 30 km/h și are o autonomie de 80-100 km.

Diverse ingeniozități[modificare | modificare sursă]

Fiecare nouă mașina imaginată aducea elemente de noutate pe cât de ingenioase, pe atât de utile. La una dintre ele, fumul ieșea prin axul roții, alta devenea invizibilă, grație unei pelicule de fluid ce o înconjura și care ferea pe cel din mașină și de curent si de vânt sau ploaie. Pentru multe dintre mașinile sau motoretele clasice, cadrul era și rezervorul de benzină. Inventatorul dispune de o întreagă recuzită de soluții pentru miniaturizare și pentru a reduce greutatea[7]

Citate[modificare | modificare sursă]

Eu nu sunt inventator, Dumnezeu e inventator, noi facand parte din Imitatio Cristi".

”Cine vrea găsește soluții, cine nu, găsește scuze.”

”De meserie eu sunt român, iar la asta eu nu voi renunța niciodată”

”Un inginer e un dobitoc, e un meșter. Dacă nu ai o cultură generală cât de cât, nu poți interconecta fenomenele“

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]