Sari la conținut

Jerzy Tabeau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jerzy Tabeau
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Zabolotiv, Republica Populară a Ucrainei Occidentale Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
Cracovia, Polonia Modificați la Wikidata
Cetățeniepoloneză
Religieromano-catolică
Ocupațiemedic cardiolog
Limbi vorbitelimba poloneză Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeJerzy Wesołowski
Alma materUniversitatea Jagiellonă  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Jagiellonă  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruactivitate în rezistența poloneză în Al Doilea Război Mondial
Funcțiedirector de spital (1968-1990)
Titlu academicdoctor docent
Partid politicPartidul Socialist Polonez[*]  Modificați la Wikidata
Premiiordinul Crucea Grunwald
Crucea partizanilor⁠(d)
ordinul Polonia Restituta

Jerzy Tabeau (n. , Zabolotiv, Republica Populară a Ucrainei Occidentale – d. , Cracovia, Polonia) a fost un medic polonez. A participat la mișcarea de rezistență împotriva ocupației germane și de aceea a fost deținut în lagărul de concentrare Auschwitz. A fost printre foarte puținii care au evadat de acolo, fiind printre primii care au informat despre realitățile lagărului[1][2].

Elemente biografice[modificare | modificare sursă]

Jerzy Tabeau a terminat liceul în 1936 și a urmat studii de medicină într-o primă perioadă până în 1939, când a izbucnit Al Doilea Război Mondial[1].

După ce Polonia a fost ocupată de trupele germane, Tabeau a intrat în mișcarea de rezistență[1]. Cu identitatea falsă Jerzy Wesołowski[3], difuza presă clandestină în Cracovia. A fost arestat de Gestapo în 1942 și deținut mai întâi la închisoarea Montelupich din acest oraș, iar în 25 martie a aceluiași an a fost dus la Auschwitz[4].

În lagăr, Tabeau a fost înregistrat ca deținut politic cu identitatea lui falsă, și a primit numărul 27273. A îndurat aceleași suferințe ca cei mai mulți deținuți: munca forțată epuizantă, teroarea impusă de gardieni, foamea, frigul, bolile. S-a îmbolnăvit de pneumonie și pleurezie, ajungând la așa-zisul spital al lagărului Auschwitz I. S-a vindecat și a rămas în spital ca infirmier[3]. Acolo a avut o viață mai bună până când, în vara lui 1942 s-a îmbolnăvit de tifos și a fost „selectat” de un medic SS-ist pentru a fi ucis. A avut norocul ca un deținut cu o funcție de șef în spital să insiste pe lângă alt medic SS-ist ca să-l scutească de selecție, și acesta a acceptat[5]. Tabeau s-a vindecat și rămas în continuare infirmier acolo până în aprilie 1943, când a fost mutat ca însărcinat cu scriptele pentru spital în lagărul romilor din Auschwitz II-Birkenau[3][6].

În iulie 1943, cinci deținuți polonezi, printre care Tabeau, au început să se pregătească pentru evadare[7][8]. În 19 noiembrie 1943 au reușit să evadeze doi, Tabeau și Roman Cieliczko, scurtcircuitând gardurile de sârmă ghimpată și tăindu-le[9][2].

După o perioadă în care s-a ascuns la Zakopane, Tabeau s-a întors la Cracovia și a reluat activitatea în rezistență[1], în cadrul mișcării Partidului Socialist Polonez. A intrat într-o unitate a Armatei Teritoriale (Armia Krajowa) care acționa în pădurile de la poalele Munților Tatra. A fost rănit într-o luptă din octombrie 1944[1].

După război, între 1945 și 1947 a continuat și a terminat studiile de medicină[1].

În 17 septembrie 1947, Tabeau a depus mărturie în fața unei comisii juridice poloneze de investigare a crimelor de război naziste, împotriva unor medici SS-iști de la Auschwitz[3]. A fost de asemenea martor la procesele de la Frankfurt⁠(d), din 1963-1965, ale unor criminali de război naziști[10].

A făcut carieră la Cracovia ca medic cardiolog. A devenit doctor docent, fiind și directorul unui spital între 1968 și 1990[1].

Pentru activitatea sa în rezistență, Jerzy Tabeau a fost decorat cu Crucea Grunwald, Crucea partizanilor⁠(d) și ordinul Polonia Restituta în grad de cavaler[1].

Raportul lui Tabeau[modificare | modificare sursă]

După evadare, în decembrie 1943 și ianuarie 1944, Tabeau a redactat un raport cu tot ce cunoștea despre Auschwitz. În martie 1944 a reușit să treacă prin Slovacia și să-și ducă raportul în Ungaria, ca să ajungă la conducerea comunității evreiești de acolo, după care s-a întors în Polonia. Mai târziu, raportul a ajuns în Elveția, fiind policopiat și difuzat în august 1944, mai ales de către organizații evreiești și guvernul polonez în exil[10].

Raportul lui Tabeau a fost inclus cu titlul Report No. 2 Transport (The Polish Major's Report) (Raport nr. 2 Transport (Raportul maiorului polonez) într-o broșură cunoscută cu denumirea scurtă Auschwitz Protocols sau Auschwitz Reports (Rapoarte despre Auschwitz)[11]. Aceasta conținea și rapoartele altor evadați din Auschwitz, cel al evreilor din Slovacia Walter Rosenberg (Rudolf Vrba) și Alfréd Wetzler⁠(d), cunoscut sub numele de raportul Vrba–Wetzler⁠(d), și pe cel al evreului din Slovacia Arnošt Rosin și al evreului din Polonia Czesław Mordowicz⁠(d). Broșura a fost publicată în noiembrie 1944 cu titlul The German Extermination Camps of Auschwitz and Birkenau. Two Eye-Witness Reports, de către Biroul Refugiaților de Război⁠(d) instaurat de președintele Franklin Delano Roosevelt. Aceste rapoarte au fost folosite de acuzare prima oară în procesul de la Nürnberg al criminalilor de război naziști[12].

Cronologic, raportul lui Tabeau a fost primul din care reieșea caracterul de genocid al uciderii evreilor la Auschwitz[2], aceasta fiind comisă deliberat, sistematic, în masă, indiferent de sex și de vârstă, mai ales prin gazare, numai pentru că erau evrei. El estima numărul acestora la 1,5 milioane[13]. De altfel, încă din 1941 au apărut informații care s-au tot înmulțit până în 1944, despre transformarea treptată a lagărului din unul de concentrare în unul de exterminare, dar cele de până la raportul lui Tabeau dădeau seamă despre exterminarea deținuților polonezi, a prizonierilor de război sovietici și a evreilor pe același plan, fără să reiasă din ele specificitatea exterminării evreilor[14].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h pl Doc. dr hab. Jerzy Tabeau, dziennikpolski24.pl, 15 mai 2002 (necrologul lui Tabeau) (accesat la 1 iunie 2024).
  2. ^ a b c Tibori-Szabó 2011, p. 90.
  3. ^ a b c d en Mărturia lui Jerzy Tabeau din 1947 (accesat la 1 iunie 2024).
  4. ^ Rapoartele despre Auschwitz, p. 24.
  5. ^ Langbein 2004, p. 433.
  6. ^ Tibori-Szabó 2011, p. 100.
  7. ^ Buszko 1986, p. 162.
  8. ^ Świebocki 2000, p. 188.
  9. ^ Świebocki 1997, p. 17.
  10. ^ a b Tibori-Szabó 2011, p. 101.
  11. ^ Rapoartele despre Auschwitz, p. 23-30.
  12. ^ Tibori-Szabó 2011, p. 94.
  13. ^ Rapoartele despre Auschwitz, p. 28-29.
  14. ^ Cuber-Strutyńska 2017, p. 298.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • fr Buszko, Józef et al., Auschwitz. Camp hitlérien d'extermination (Auschwitz. Lagăr hitlerist de exterminare), ediția a II-a, Varșovia, Interpress, 1986, ISBN 9788322320709
  • en Cuber-Strutyńska, Ewa, Witold Pilecki. Confronting the legend of the “volunteer to Auschwitz” (Witold Pilecki. Confruntare cu legenda „voluntarului pentru Auschwitz”), Holocaust Studies and Materials, nr. 4, 2017, Stowarzyszenie Centrum Badań nad Zagładą Żydów & IFiS PAN, ISSN 1689-9644, p. 281-301 (accesat la 1 iunie 2024)
  • en Langbein, Hermann, People in Auschwitz (Oameni din Auschwitz), The University of North Carolina Press, 2004, ISBN 0-8078-2816-5
  • en Świebocki, Henryk, London has been informed: reports by Auschwitz escapees (Londra a fost informată: rapoarte ale unor evadați din Auschwitz), Oświęcim, Auschwitz-Birkenau State Museum, 1997
  • en Świebocki, Henryk, The resistance movement (Mișcarea de rezistență). Volumul IV al Wacław Długoborski și Franciszek Piper (coord.), Auschwitz 1940-1945. Central Issues in the History of the Camp, Oświęcim, Auschwitz-Birkenau State Museum, 2000, ISBN 9788385047872
  • en The German Extermination Camps of Auschwitz and Birkenau. Two Eye-Witness Reports (Lagărele de exterminare germane de la Auschwitz și Birkenau. Rapoartele a doi martori oculari), Washington, D.C., War Refugee Board, Executive Office of the President, noiembrie 1944 (Rapoartele despre Auschwitz) (accesat la 1 iunie 2024)
  • en Tibori-Szabó, Zoltán, The Auschwitz Reports: Who Got Them, and When? (Rapoartele despre Auschwitz. Cine le-a primit și când?), Randolph L. Braham și William J. Vander Heuvel (coord.), The Auschwitz Reports and the Holocaust in Hungary (Rapoartele despre Auschwitz și holocaustul în Ungaria), New York, Columbia University Press, Social Science Monographs, 2011, p. 85-120 (accesat la 1 iunie 2024)

Legătură externă[modificare | modificare sursă]