Jacob Zuma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Jacob Zuma
Jacob Zuma, 2009 World Economic Forum on Africa-4.jpg
Președintele Zuma în 2009 la Forumul Economic Mondial
Date personale
Nume la naștereJacob Gedleyihlekisa Zuma
Născut (79 de ani)
Nkandla, Natal, Uniunea Africii de Sud
Căsătorit cuGertrude Sizakele Khumalo (c. 1973)
Kate Mantsho (c. 1976–2000)
Nkosazana Dlamini (c. 1982–98)
Nompumelelo Ntuli (c. 2008)
Thobeka Mabhija (c. 2010)
Gloria Bongekile Ngema (c. 2012)
Copii20 (estimat)
CetățenieFlag of South Africa.svg Africa de Sud
Flag of South Africa (1928–1994).svg Uniunea Africii de Sud Modificați la Wikidata
EtnieZulu
Religieprotestantism Modificați la Wikidata
Ocupație
  • Politician
  • Activist anti-apartheid
Avere20.000.000 de dolari americanii[1] Modificați la Wikidata
Al 4-lea Președinte al Africii de Sud
În funcție
9 mai 2009 – 14 februarie 2018
VicepreședinteKgalema Motlanthe
Cyril Ramaphosa
Precedat deKgalema Motlanthe
Succedat deCyril Ramaphosa
Al 13-lea Președinte al Congresului Național African
În funcție
18 decembrie 2007 – 18 decembrie 2017
VicepreședinteKgalema Motlanthe
Cyril Ramaphosa
Precedat deThabo Mbeki
Succedat deCyril Ramaphosa
Al 3-lea Vicepreședinte al Africii de Sud
În funcție
14 iunie 1999 – 14 iunie 2005
PreședinteThabo Mbeki
Precedat deThabo Mbeki
Succedat dePhumzile Mlambo-Ngcuka

PremiiOrdinul Bath în grad de Mare Cruce[*]
Ordinul José Marti[*]
Order of the Eagle of Zambia[*][[Order of the Eagle of Zambia (Zambian state award)|​]]
Ordinul Bath
Ordinul Republicii Serbia[*]
Ordinul lui Abdulaziz al Saud[*]
Partid politicCongresul Național African
Prezență online

Jacob Gedleyihlekisa Zuma (n. 12 aprilie 1942 la Nkandla, Natal, Uniunea Africii de Sud) este un om politic sud-african, originar din etnia zulu. Între 2009 și 2018, a fost al 4-lea președinte al Africii de Sud.[2]

Zuma a ocupat funcția de vicepreședinte al Africii de Sud între 1999 și 2005,[3][4] dar a fost demis de președintele Thabo Mbeki în 2005, după ce consilierul financiar al lui Zuma, Schabir Shaik, a fost condamnat pentru luare de mită. Zuma a fost ales președintele Congresului Național African (ANC) la 18 decembrie 2007, după ce l-a învins pe Mbeki la conferința ANC de la Polokwane. La 20 septembrie 2008, Mbeki și-a anunțat demisia după ce a fost rechemat de Comitetul Executiv Național al ANC.[5] Demisia lui a venit după ce judecătorul Christopher Nicholson al Înaltei Curți din Africa de Sud a decis că Mbeki a intervenit în mod necorespunzător în operațiunile parchetului (National Prosecuting Authority), inclusiv în urmărirea penală a lui Jacob Zuma pentru corupție. Cu toate acestea, decizia lui Nicholson în privința lui Zuma a fost anulată în unanimitate de către Curtea Supremă de Apel în ianuarie 2009, într-o hotărâre care critica hotărârea lui Nicholson, inclusiv pentru adăugarea opiniilor sale personale și includerea de „descoperiri nejusticate" cu privire la Mbeki și alții.[6]

Zuma a condus ANC la victorie la alegerile generale din 2009 și a fost ales președintele Africii de Sud. A fost reales ca liderul partidului ANC la conferința ANC de la Mangaung la 18 decembrie 2012, învingându-l pe Kgalema Motlanthe cu o marjă mare.[7] A rămas președintele Africii de Sud după alegerile generale din 2014, deși partidul său a suferit o scădere în suportul electoral, parțial din cauza nemulțumirii tot mai mare față de Zuma în calitate de președinte și guvernul lui. La 18 decembrie 2017, Cyril Ramaphosa a fost ales pentru a-l succeda pe Zuma în funcția de președinte al partidului ANC la Conferința ANC de la Nasrec, Johannesburg.[8] Lunile următoare au văzut o presiune crescândă asupra lui Zuma pentru a demisiona din funcția de președintele țării, culminând cu faptul că ANC l-a „rechemat” până la urmă din funcția sa. În fața unei moțiuni de cenzură în parlament, Zuma și-a anunțat demisia ca președintele țării la 14 februarie 2018 și a fost succedat de Ramaphosa a doua zi.

Zuma s-a confruntat cu probleme legale semnificative înainte, în timpul și după președinția lui. El a fost acuzat de viol în 2005, dar a fost achitat.[9] Din cauza condamnării consilierului său financiar Schabir Shaik în 2004 pentru corupție și fraudă, Zuma a fost judecat într-un proces lung cu acuzații de înșelătorie și corupție în legătură cu o afacere cu arme din anii 90 în valoare de 5 miliarde USD (3 miliarde GBP). Dar la 6 aprilie 2009, parchetul a renunțat la procesul împotriva lui Zuma, invocând motive de interferență politică, deși la 13 octombrie 2017, decizia parchetului a fost contestat cu succes în Curtea Supremă de Apel de către partidele de opoziție.[10] Prin urmare, parchetul a redeschis dosarul împotriva lui Zuma, în care se confruntă cu 16 acuzații de corupție, înșelătorie, fraudă și spălare de bani, acceptând în total 783 de plăți ilegale. Zuma a pledat nevinovat în fața Înaltei Curți în mai 2021.[11]

După renovări extinse la ferma lui din Nkandla, KwaZulu-Natal, care au finanțate din bugetul de stat, avocatul poporului sud-african a constatat în 2014 că Zuma a beneficiat în mod necorespunzător de rambursarea cheltuielilor din fonduri publice,[12] iar Curtea Constituțională a susținut această decizie în unanimitate în 2016, motivând că prin acțiunile sale, Zuma a încălcat constituția țării. Prin hotărârea sa, Curtea Constituțională a ordonat Trezoreriei Naționale să stabilească suma pe care Zuma trebuie să o restituie statului și a ordonat pe Zuma să restituie această sumă în termen de 45 de zile de la aprobarea de către instanță a raportului Trezoreriei Naționale.[13] Decizia Curții Constituționale a rezultat în apeluri tot mai mari pentru demisia sa.

Se estimează că președinția Zuma a prejudiciat economia sud-africană cu un trilion de rands (aproximativ 83 miliarde USD).[14] De asemenea, el a fost implicat în criza cauzată de capturarea statului prin prietenia sa cu familia Gupta. Prin urmare, în 2018 s-a înființat Comisia Zondo (sau Comisia privind captura statului), o comisie independentă de anchetă care investighează fapte de corupție și fraudă în guvern de pe timpul mandatului Zuma. Zuma însuși a fost chemat să depună mărturie în fața Comisiei, dar nu s-a mai întors de când s-a retras în a patra zi a mărturiei sale în iulie 2019.[15] De atunci, a sfidat în mod constant mai multe citații pentru prezența lui în fața Comisiei. Prin urmare, la 29 iunie 2021 Curtea Constituțională l-a condamnat pentru ultraj cu o pedeapsă de 15 luni, după ce Zuma a sfidat decizia Înaltei Curți pentru prezența lui în fața Comisiei.[16] Astfel, a devenit primul președinte sud-african de la sfârșitul apartheid-ului în 1994, care a primit o pedeapsă cu închisoare.[17] La 7 iulie 2021, Zuma s-a predat poliției și a fost încarcerat la Penitenciarul Estcourt din provincia natală KwaZulu-Natal.[18]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://celebritynetworths.org/jacob-zuma-net-worth/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ en „Zuma sworn in as SA's fourth democratic President” (în engleză). SABC. . Accesat în . 
  3. ^ en „Jacob Gedleyihlekisa Zuma”. The Presidency. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ en SA News/Staff Reporter (). „Jacob Zuma elected president”. iafrica.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ en „SA's Mbeki says he will step down”. BBC News. London, UK. . Accesat în . 
  6. ^ en Basson, Adriaan (). „Judge Nicholson red-carded by SCA”. Mail & Guardian. Accesat în . 
  7. ^ en Conway-Smith, Erin (). „Jacob Zuma re-elected as head of ANC”. The Telegraph. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ en Herman, Paul (). „Ramaphosa wins ANC presidency – AS IT HAPPENED”. News24 (în engleză). Arhivat din original la . 
  9. ^ en „The State Versus Jacob Gedleyihlekisa Zuma” (PDF). High Court of South Africa (Witwatersrand Local Division). . Arhivat din original (PDF) la . 
  10. ^ en Bateman, Barry. „SCA upholds High Court decision on Zuma charges”. ewn.co.za. Arhivat din original la . 
  11. ^ en „Jacob Zuma: South Africa's ex-president pleads not guilty for multi-billion dollar arms deal”. BBC News (în engleză). . Accesat în . 
  12. ^ en Evans, Sarah (). „Nkandla report: Zuma unduly benefited from upgrades”. Mail & Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ en Thamm, Marianne (). „Nkandla ConCourt ruling: President Zuma and National Assembly in breach of Constitution”. Daily Maverick. Accesat în . 
  14. ^ en „Budget 2018 is Zuma's Costly Legacy”. Mail & Guardian. Accesat în . 
  15. ^ en „WRAP: Jacob Zuma strikes deal with Zondo over terms of his return to state capture inquiry”. TimesLIVE (în engleză). Accesat în . 
  16. ^ en „South Africa's Jacob Zuma: From freedom fighter to president to jail”. BBC News (în engleză). . Accesat în . 
  17. ^ en „South Africa's Jacob Zuma: From freedom fighter to president to jail”. BBC News (în engleză). . Accesat în . 
  18. ^ en „Jacob Zuma: South Africa's former president hands himself over to police”. BBC News (în engleză). . Accesat în .