Ivan Susaikov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ivan Susaikov
Susaikov 1928.jpg
Ivan Susaikov
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Gzhatskiy uyezd[*], Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Moscova, URSS[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevicii[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Soviet Union.svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațiecomisar politic
om politic Modificați la Wikidata
Activitate
Ramuracomisar politic
armored warfare[*]  Modificați la Wikidata
Gradulgeneral-colonel  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboiul de Iarnă
Războiul Germano-Sovietic
Invazia sovietică a Poloniei
Ocuparea statelor baltice
Q3919386[*]  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Steagul Roșu
Ordinul Lenin
Ordinul Suvorov, cl. I[*]
Ordinul Kutuzov, cl. I[*]
Order of Suvorov, 2nd class[*]
Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]
Ordinul Mihai Viteazul (Modificați la Wikidata
Generalul Ivan Susaikov.

Ivan Zaharovici Susaikov (n. 1903 - d. 1962) a fost un general-colonel sovietic de tancuri, care a luptat în cel de-al doilea război mondial. El a fost vicepreședinte al Comisiei Aliate de Control din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ivan Zaharovici Susaikov s-a născut în anul 1903.

În perioada de dinaintea începerii celui de-al doilea război mondial, a îndeplinit funcția de membru al Consiliului Militar al Corpului IX Infanterie (1939-1940), membru al Consiliului Militar al Regiunii Militar Speciale Baltice ([1940]) și comandant al Școlii de Tancuri din Minsk (1940-1941). A fost rănit pe front în anul 1941.

Generalul Susaikov a fost membru al Consiliului Militar al Fronturilor următoare: Briansk (1942), Voronej (1942), Frontul de Rezervă (1943) și Steppe (1943). În anul 1943 a fost numit membru al Consiliului Militar al Frontului 2 Ucrainean și locțiitor al coman­dantului Grupului de Armate Sud.

La data de 28 februarie 1945, generalul-colonel Ivan Susaikov, locțiitorul coman­dantului Grupului de Armate Sud, l-a înlocuit pe ge­neralul-locotenent Vladislav Vi­no­gra­dov în functia de vicepreședinte al Comisiei Aliate de Control din România. El a ordo­nat trimiterea pe frontul de Vest a unor unități militare române staționate în București și în afara orașului, fără să-și consulte colegii britanic și ameri­can. În locul unităților române trimise pe front, a adus unități de tan­cu­ri sovietice, care au ocupat Prefectura Poliției, Poșta Centrală și Marele Stat Major Român. De asemenea, tot el a luat decizia desființării a două grupuri de aviație de bom­bardament și a două es­ca­dri­le de vânătoare cu baza în capitala României, iar restul forțelor aeriene române au fost consemnate la sol.[2]

În data de 5 august 1947, în cadrul unui prânz oferit la Castelul Peleș de Regele Mihai, interpretul rus al generalului a scuipat pe jos demonstrativ pe parcursul întregii lor prezențe, iar generalul Susaikov a rupt o sabie chinezească din colecția sălii armelor, fără a-și cere scuze. Comportarea acestora semnala atitudinea lui Stalin fără de suveranul României.[3]

După război, îndeplinește funcțiile de locțiitor al comandantului Trupelor de Ariergardă (1948-1951), membru al Consiliului Militar al Regiunii Militar Turkestan (1951-1958) și inspector în Ministerul Apărării (1958-1960). A fost trecut în rezervă în anul 1960 și a decedat doi ani mai târziu, în 1962.

Decorații[modificare | modificare sursă]

  • 1 - Ordinul Mihai Viteazul mini.png Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, clasa II și clasa I (8 mai 1947) „pentru serviciile excepționale aduse țării, în acțiunea de eliberare de sub jugul fascismului german”[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Сусайков Иван Захарович (în rusă), Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  2. ^ Revista 22, nr. 849 din 16 iunie-22 iunie 2006 - Primii pași ai acaparării
  3. ^ Porter, Ivor (), Michael of Romania. The King and the Country, Phoenix Mill: Sutton Publishing, p. 169 
  4. ^ Decretul Regal nr. 904 din 8 mai 1947 pentru conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 129 din 10 iunie 1947, partea I B, p. 4659.

Legături externe[modificare | modificare sursă]