Ivan Inzov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ivan Inzov
Date personale
Născut1768[1][2][3] Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
Odessa, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPerșîi Hrîstîianskîi țvîntar[*][[Perșîi Hrîstîianskîi țvîntar (destroyed cemetery in Odesa, Ukraine)|​]]
Bolgrad Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materMoskovski universitetski blagorodnîi pansion[*][[Moskovski universitetski blagorodnîi pansion |​]]  Modificați la Wikidata
Premiizolotoe orujie s nadpisiu «Za hrabrost»[*][[zolotoe orujie s nadpisiu «Za hrabrost» (Russian Empire award for bravery)|​]]
orden Sveatogo Gheorgia III stepeni[*][[orden Sveatogo Gheorgia III stepeni |​]]
Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a IV-a[*]  Modificați la Wikidata

Ivan Nikitici Inzov (în rusă Иван Никитич Инзов; n. 1768[1][2][3] – d. , Odessa, Imperiul Rus) a fost un general rus de infanterie și comandant în Războiul Patriotic din 1812. Chișinăul îi datorează câteva dintre cele mai frumoase clădiri ale sale, inclusiv Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului”.

Originea obscură a lui Inzov și cariera în plină expansiune, în combinație cu asemănarea sa fizică cu Marele Duce Constantin Pavlovici al Rusiei, i-au determinat pe unii dintre contemporanii săi să bănuiască că tatăl său era țarul Pavel I al Rusiei (care era cu doar 14 ani mai mare decât el)[4], mamă fiindu-i contesa Taracanova – care se dădea drept fiica împărătesei Elizaveta Petrovna (1709 – 1762) și a favoritului ei, Alexei Razumoschi. Adevărul este însă că Inzov a crescut în familia cneazului I. N. Trubețkoi[5]

La începutul anilor 1820, Aleksandr Pușkin a fost unul dintre subalternii săi la Chișinău. Henri Troyat era de părere că, Inzov „l-a privit pe Pușkin ca pe o ființă aparte, care trebuie tratată cu grijă”. [6]

Ivan Nikitich Inzov a servit ca guvernator general temporar al Novorusiei timp de aproape un an, din iulie 1822 până pe 23 mai 1823, între guvernatorii generali Alexandre Langeron și prințul Mihail Semyonovici Vorontsov.[7]

Mausoleul lui Ivan Inzov

Ivan Inzov a fost înmormântat într-un mausoleu special construit în Bolgrad, oraș pe care îl fondase.

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • În 2021 guvernul Republicii Moldova a aprobat înființarea unui bust în memoria lui Ivan Inzov în orașul Taraclia.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ivan Inzov, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Ivan Nikitich Inzov, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  3. ^ a b Ivan N. Inzov, CERL Thesaurus, accesat în  
  4. ^ Lydia Lambert, Willard Ropes Trask. Pushkin, Poet and Lover. Doubleday, 1946. P. 84.
  5. ^ Aportul lui I. N. Inzov la acordarea privilegiilor coloniștilor bulgari
  6. ^ H. Troyat. Pushkin: A Biography (1950). P. 149.
  7. ^ Herlihy, Patricia () [1987]. Odessa: A History, 1794-1914. Cambridge, MA: Harvard University Press. pp. 116, 117. ISBN 0-916458-15-6. hardcover; , paperback reprint. 
  8. ^ Hotărâre cu privire la înființarea în orașul Taraclia a bustului în memoria lui Ivan Inzov
  9. ^ Transnistria - 10 Roubles - General Ivan Inzov
  10. ^ Transnistria 10 rubles, 2019