Iuliu Moisil
| Iuliu Moisil | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut |  Năsăud, Imperiul Austriac | ||
| Decedat | (87 de ani) Năsăud, România | ||
| Părinți | Grigore Moisil | ||
| Cetățenie |  Imperiul AustriacAustro-Ungaria  Regatul României | ||
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) | ||
| Ocupație | publicist traducător colecționar[*] profesor | ||
| Limbi vorbite | limba română limba germană | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Universitatea Tehnică din Viena | ||
| Rude | Constantin Moisil[1] Grigore C. Moisil[1] | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Iuliu Moisil (n. , Năsăud, Imperiul Austriac – d. , Năsăud, România) a fost un publicist român, membru de onoare al Academiei Române din anul 1943.[2]
S-a născut în Năsăud, fiu al vicarului foraneu al Rodnei Grigore Moisil și unchi al istoricului Constantin Moisil.[3] De religie greco-catolică,[4] a urmat cursurile Liceului Grăniceresc din Năsăud (actualul Colegiu Național „George Coșbuc”). S-a înscris apoi la Politehnica din Viena, unde a studiat chimia industrială și științele naturale, și unde a fost un membru activ al societății România Jună. A revenit acasă în 1885 și, după o scurtă perioadă petrecută în Bucovina,[5] devine profesor de fizică la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina (1886).[5][6] În 1894 s-a transferat la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu. Titularizat pe post în anul următor, a supravegheat construcția clădirii școlii[7]. A fondat periodicul Amicul tinerimii în 1896, pe care l-a condus până în 1899, după care a continuat activitatea publicistică în București. În 1897 a fondat societatea bancară Cerbul, ocupând postul de președinte. În 1900 a ajutat la înființarea Muzeului Gorjului alături de Alexandru Ștefulescu.[7] De asemenea, în același an, la Târgu Jiu, a fondat prima școală de olărit din Oltenia.[3]
În 1906 Moisil s-a mutat în București, unde a ajutat la organizarea Expoziției Generale Române. Ulterior (1906–1910) a lucrat ca secretar la Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială.[5] Apoi a devenit bibliotecar la Muzeul Pedagogic (1910) și, ulterior, director (1921).[3] În 1911 obține cetățenia română,[3] păstrând legăturile cu românii din Transilvania[5], fiind șeful secțiunii din Oltenia al Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor (1892).[3] A fost un susținător al unirii Transilvaniei cu România.[5]
În 1931 s-a întors în Năsăud; împreună cu Virgil Șotropa și Iulian Marțian a contribuit la înființarea Muzeului Militar al Grănicerilor, secției locale a bibliotecii Academiei Române și secției locale a Arhivelor Naționale ale României. A condus până la sfârșitul vieții secția din Năsăud a Asociației ASTRA. În ultimii ani ai vieții a scris cea mai mare parte a lucrărilor dedicate personalităților locale, pe care le-a publicat în două volume, în 1937 și 1939.[5] A tradus The Story of My Life de Helen Keller și On The Trail of Ancient Man de Roy Chapman Andrews. În concluzie, opera sa numără sute de lucrări, în care a abordat o gamă largă de subiecte.[8] Printre periodicele la care a contribuit s-au numărat Buletinul Societății Române de Geografie, Convorbiri Literare, Arhivele Olteniei, Arhiva Someșană și Vatra.[5]
La propunerea lui Dimitrie Gusti, Moisil a fost ales membru de onoare al Academiei Române (mai 1943). În 1907 a primit titlul de Cavaler al Ordinului „Coroana României”.[3][5]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 https://acad.ro/membri/armembriLit.php?vidT=M. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
- 1 2 3 4 5 6 Lavinia Moldovan, ” Dinastia culturală a moisilienilor – scurte note biografice ” în Revista Bistriței, nr. XXXVI/2022, pp.206-222
- ↑ Câmpeanu, p. 5
- 1 2 3 4 5 6 7 8 Seni and Seni, p. 48
- ↑ Nastasă, p. 266
- 1 2 Pleș, p. 167
- ↑ Seni and Seni, p. 49
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Remus Câmpeanu, „David Prodan despre unirea religioasă a românilor ardeleni”, Annales Universitatis Apulensis. Series Historica, 2002, 6, nr. 1, p. 237-52
- Lavinia Moldovan, ”Dinastia culturală a moisilienilor– scurte note biografice –”, în Revista Bistriței, nr. XXXVI/2022, pp. 206-222; https://journals.indexcopernicus.com/api/file/viewByFileId/2340964
- Lucian Nastasă, Itinerarii spre lumea savanta. Tineri din spațiul românesc la studii în străinătate (1864-1944), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 978-973-726-183-0
- Gheorghe Pleș, „O fructuoasă interferență - școlile Năsăudului și Academia Română”, Arhiva Someșană X/2011, p. 145-76
- Ioanela Alis Seni, Ioan Seni, „140 de ani de la înființarea Academiei Române. Academicienii năsăudeni și spiritul cărturăresc năsăudean” Arhivat în , la Wayback Machine., Revista Transilvania, 3/2006, p. 43-53
