Sari la conținut

Ion Zlotea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Zlotea
Date personale
NăscutRomânia 22 iunie 1898, satul Țegheș, comuna Domnești, jud. Ilfov, Regatul României
Țegheș, România Modificați la Wikidata
DecedatRomânia 13 martie 1978, București, RS România
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Regatul României
 Republica Socialistă România Modificați la Wikidata
Ocupațielăutar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalmuzică tradițională, populară
Instrument(e)cobză
Case de discuriElectrecord

Ion Zlotea (n. 22 iunie 1898, satul Țegheș, comuna Domnești, jud. Ilfov — d. 13 martie 1978, București) a fost un cunoscut cobzar virtuoz și lăutar din România, de etnie romă.

S-a născut la 22 iunie 1898 în satul Țegheș din comuna Domnești, județul Ilfov.[1] De la vârsta de 5 până la 9 ani a învățat să cânte la cobză, acompaniind pe un frate mai mare, violonist. La vârsta de 10 ani, îi întrecea pe toți cobzarii din vatra lăutărească a satului. La vârsta de 12 ani vine la București, unde cântă vreme îndelungată prin diferite cârciumi și restaurante. Într-o vreme a învățat să cânte la contrabas, deoarece cobza se cerea din ce în ce mai rar.[2]

În 1937, după ce și-a impus talentul în restaurantele bucureștene, este luat de violonistul Grigoraș Dinicu la Paris, la Expoziția Internațională, unde ia lecții de teorie muzicală de la compozitorul Neaga, pe atunci pianist în orchestra lui Dinicu.[3]

În 1939 cântă cu diferite formații în Italia (la Veneția) și în Cehoslovacia (la Praga și Bratislava).[4]

În 1949 intră în atenția publicului larg odată cu numirea sa în postul de cobzar al Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folklor, cu care realizează un concert la Moscova în același an.

În 1950 întreprinde un concert în URSS cu Ansamblul de cântece și dansuri al Consiliului Central al Sindicatelor.[4]

În 1956, alături de profesorul Constantin Zamfir, participă la realizarea primei metode de cobză, un lucru cu totul neașteptat în perioada respectivă, deoarece instrumentul începuse să dispară din tarafurile tradiționale.

A fost unicul profesor de cobză între 1949-1952 la o școală pe lângă Institutul de Folklor și apoi, în perioada 1953-1955, la Școala de muzică nr. 1 din București, actualul liceu de muzică „Dinu Lipatti”.[5]

Primele înregistrări le realizează la Radio România în 1952, sub bagheta dirijorului Victor Predescu.

În 1976 lansează un disc cu patru piese de muzică lăutărească (orășenească) în care prezintă potențialul real al cobzei pentru solistică, avându-l ca șef de formație pe violonistul Florea Cioacă.

Moare la data de 13 martie 1978 la București.[6]

A fost distins în august 1954 ca „Laureat al Premiul de Stat” al Republicii Populare Române pe anul 1952, obținând și suma de 30.000 de lei.[7]

„Ion Zlotea cel mai rafinat cobzar din Muntenia și unul din puținii veritabili pedagogi ai cobzei în secolul XX, poreclit încă de tânăr „bătrânul lăutar” pentru stilul său arhaic.”
Tiberiu Alexandru — etnomuzicolog


„Ion Zlotea, veritabil cobzar, este și astăzi, încă, păstrat ca model de execuție desăvârșită, de actualii cobzari...”
— Bogdan-Mihai Simion — cobzar[1]

Ion Zlotea a înregistrat numai la Societatea Română de Radiodifuziune și la casa de discuri Electrecord.

An Număr de catalog Format Piese Acompaniament
1955 EPA 1882 shellac, 25 cm, 78 RPM Săbărelul
Păsărică de pe lac
O.M.P.R., dirijor Victor Predescu
1958 EPA 2414 shellac, 25 cm, 78 RPM Sârba pe bătăi
Bulgăraș de gheață rece și Cocoșel
cu două creste
Orchestra Nicu Stănescu
EPA 2415 shellac, 25 cm, 78 RPM Să-mi cânți cobzar bătrân (vocal)
Vlăsceneasca lui Zlotea
1958 EPC 123 vinil, 17 cm, 33 ⅓ RPM

1. Să-mi cânți cobzar bătrân (vocal)
2. Vlăsceneasca lui Zlotea
3. Sârba pe bătăi
4. Bulgăraș de gheață rece și Cocoșel
cu două creste

orchestra Nicu Stănescu
1976 45-STM-EPC 10.470 vinil, 17 cm, 45 RPM

1. Ce mi-e mie drag pe lume
2. Horă
3. Șapte văi și-o vale-adâncă
4. Hora lui Zlotea

orchestra Florea Cioacă
2011 EDC 1006
Să-mi cânți cobzar
bătrân
compact disc

1. Să-mi cânți cobzar bătrân (vocal)
2. Sârba pe bătăi
3. Săbărelul
4. Șapte văi și-o vale-adâncă
5. Bulgăraș de gheață rece
6. Hora lui Zlotea
7. Păsărică de pe lac
8. Cocoșel cu două creste
9. Vlăsceneasca lui Zlotea
10. Ce mi-e mie drag pe lume

orchestrele:
Nicu Stănescu (1, 2, 5, 8, 9),
Florea Cioacă (4, 6, 10),
O.M.P.R., dirijor Victor Predescu (3, 7)

Discuri Contrepoint (Franța)

[modificare | modificare sursă]
An Număr de catalog Format Piese Acompaniament
1955 MC 20.098
Musique Populaire Roumaine,
Vol. 1
vinil, LP, 25 cm

A1. a) Șapte văi și-o vale adâncă,
b) Hora bătrânului cobzar

Orchestra Casei de Cultură din București,
dirijor Ionel Budișteanu
An Format Piese Acompaniament Note
1952 bandă magnetică De unde vii făi lele O.M.P.R., dirijor Victor Predescu
bandă magnetică Păsărică de pe lac transpuse și pe discul EPA 1882
bandă magnetică Săbărelul
195x bandă magnetică Chindia O.M.P.R., dirijor Victor Predescu
195x bandă magnetică Foaie verde trei agude O.M.P.R.
195x bandă magnetică Geamparalele de la Ducești O.M.P.R.
195x bandă magnetică Hora de la Țegheș O.M.P.R.
195x bandă magnetică Hora lui Zlotea O.M.P.R.
  • Alexandru, Tiberiu: Instrumentele muzicale ale poporului român, Editura Muzicală Grafoart, București, 2014
  • Simion, Bogdan-Mihai: Comori ale muzicii lăutărești - Mari cobzari - Să-mi cânți, cobzar bătrân (booklet-ul CD-ului), Electrecord, 2011
  • Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, ISBN 978-973-88609-7-1
  • ***: Catalogul general, Electrecord, București, 1958
  • ***: Catalog de discuri. Electrecord, Electrecord, Ediția a III-a, București, 1965
  • ***: Catalog de discuri. Electrecord, Electrecord, Ediția IV, București, 1968
  1. ^ a b Simion, Să-mi cânți cobzar bătrân, p. 2
  2. ^ Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, p. 317
  3. ^ Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, pp. 317-318
  4. ^ a b Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, p. 318
  5. ^ Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului român, p. 154
  6. ^ Simion, Să-mi cânți cobzar bătrân, p. 1
  7. ^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 319

Legături externe

[modificare | modificare sursă]