Ion Timuș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Timuș
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Câmpulung Muscel
Decedat (78 de ani) Modificați la Wikidata
București
Cetățenie Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație scriitor
traducător
avocat
orientalist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Premii Premiul internațional al Societății pentru relații internaționale Kokusai Bunka Shinkokai din Tokio pentru „Caracterele civilizației japoneze” (1942)
Marele premiu „Năsturel” al Academiei Române pentru „Japonia de ieri și de azi” (1943)
Prezență online

Ion Timuș (uneori Ioan Timuș; n. 8 noiembrie 1890, Câmpulung Muscel - d. 10 iunie 1969, București), a fost un avocat, scriitor, traducător și regizor de film român.

A fost licențiat al Facultății de Litere și Filosofie și al Facultății de Drept (1916), primul specialist niponolog român, creator al primului curs de limbă și literatură japoneză la București în cadrul Societății de Orientalistică a Academiei în 1966.

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1917, Ioan Timuș a pornit către Tokio (Japonia). Pe când se afla în transsiberianul care îl ducea spre Vladivostok, în momentul izbucnirii Revoluției Rusești din Octombrie, a fost jefuit, dar în ciuda pericolelor și-a continuat călătoria, câștigându-și existența dând lecții de pian și cântand din acest instrument la cinematografe și localuri.

Ioan Timuș, Coperta cărții Ogio-san

Ajuns la Tokio, trăiește de la început în casă pur japoneză, pentru a se îmbiba de limba și cultura acestei țări. Continuă cu lecțiile de pian, ajungând profesor la școala de fete „Sacré Coeur” (Sei Shin Jo Gakuin) din Tokio. Activitatea intensă din aceasta epocă a comportat în paralel studii despre literatură, cultura și civilizația niponă timp de cinci ani.

Întoarcerea spre țară în 1922 se face prin China, Coreea, India, Egipt, despre care a scris și a vorbit în numeroasele conferințe ținute în anii următori în diversele capitale europene unde a exersat și o activitate de jurnalist. La București a publicat primele studii aprofundate despre cultura, arta și civilizatia japoneză, obținând în 1942 premiul internațional al Societății pentru relații internaționale Kokusai Bunka Shinkokai din Tokio pentru „Caracterele civilizației japoneze”, iar în 1943 Marele premiu „Năsturel” al Academiei Române pentru „Japonia de ieri și de azi”. A scris de asemeni piese de teatru, basmele japoneze și câteva romane. Nepublicat a ramas un dicționar japonez-român/român-japonez.

În 1927- 1928 realizează, în mare parte din fonduri proprii, alături de Jean Georgescu, comedia "Maiorul Mura". A fost, de asemenea, colaborator la presa vremii: Adevărul, Rampa, Dimineața, Studia et Acta Orientalia, Secolul XX.

A fost membru al Societății de Orientalistică și profesor de limbă japoneză la Universitatea Populară din cadrul Societății Orientalistice a Academiei Române (1966 - 1969).

Operă[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

  • Japonia, cu 2 volume: Japonia, viața și obiceiurile și Japonia, arta, femeia, viața socială, Ed. Casa Școalelor 1924-1925
  • "Transiberiana", editura Cugetarea, 1934
  • Ogio-san, două ediții (editura Cugetarea 1938, iar a doua- reeditat în 1984 la editura Dacia din Cluj-Napoca)
  • " Basme Japoneze" editura Cugetarea, 1940
  • Japonia de ieri și de azi, editura Universul București, 1942 premiată de Academia Româna în 1943 cu Premiul Năsturel
  • "Caracterele civilizatiei Japoneze, 1942, premiată de Societatea pentru Relații Internationale din Tokio "Kokusai Bunka Shinkokai"
  • "La transcription dans la langue roumaine du systhème phonetique japonais", revista Studia et Acta orientalia vol. II 1959
  • "Poezia japoneză " studiu, revista literară Secolul XX nr 9, 1963


Unele scrieri au rămas în manuscris:

  • Dicționar român-japonez (5000 de cuvinte)
  • Antologia poeziei japoneze clasice și moderne
  • Istoria literaturii japoneze
  • Căsuța cu glicine (roman)
  • Ultima primăvară (roman)

Compoziții muzicale[modificare | modificare sursă]

  • București-Tokyo, o simfonie muzicală despre Japonia

Piese de teatru[modificare | modificare sursă]

  • Hara-Kiri, dramă în șapte acte
  • Bushido, dramă, difuzata de Radiodifuziunea Română, 1934

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Insula Okinawa de Seiji Shimoda, (colaborare cu Pericle Martinescu), Editura pentru literatură universală, 1961

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiant al concursului internațional organizat de societatea Kokusai Bunka Shinkyōkai (1942).
  • Premiul Năsturel al Academiei Române pentru Japonia de ieri și de azi (1943). [1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Doina Curticăpeanu, Japonia peisaj viitor, Cluj, (1984)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, Ed. Paralele 45, Pitești, 2006, Vol. M-Z, p. 711

Legături externe[modificare | modificare sursă]