Ioan Suciu (politician)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la un avocat, organizator al Adunării de la Alba Iulia din 1918. Pentru un episcop unit, vedeți Ioan Suciu. Pentru alte sensuri, vedeți Ioan Suciu (dezambiguizare).
Ioan Suciu (politician)
Ioan Suciu.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat Modificați la Wikidata
Bustul lui Ioan Suciu, ridicat în Alba Iulia

Ioan Suciu (n. 1/14 decembrie 1862, Șiștarovăț, Arad - d. 1939, Chișineu-Criș) a fost un avocat, om politic, militant de seamă al mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania și unul dintre organizatorii Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918 și apoi unul din cei 15 membri care au alcătuit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria, în perioada 2 decembrie 1918 - 5 octombrie 1919, dată la care a demisionat pentru a deveni președintele Consiliului Superior de Agricultură din Cluj.

Studiile[modificare | modificare sursă]

A urmat liceul în Arad, unde a fost coleg de școală cu Vasile Goldiș, cu care a rămas prieten pe viață. [1]

După terminarea liceului, Ioan Suciu s-a angajat ca secretar la biroul avocatului Mircea Stănescu. A întrerupt activitatea pentru a-și satisface stagiul militar, și a revenit la această activitate până când a plecat să urmeze studii juridice la Facultatea de Drept din Budapesta. A finalizat studiile juridice în data de 24 decembrie 1887, iar în martie 1888 a obținut titlul de doctor în drept.[1]

Activitatea profesională[modificare | modificare sursă]

În anul 1889, Ioan Suciu a susținut examenul de avocat, după care și-a deschis în 1889 un birou avocațial la Arad[2], continuând să funcționeze ca avocat în cadrul Baroului Arad până în 1912.[1]

În calitate de avocat, Dr Ioan Suciu a apărat grupul de tineri cărora li s-a intentat proces pentru că, la 9 mai 1896, au organizat o manifestare în Curtici, ocazie cu care au făcut paradă pe străzile comunei și au strigat "Trăiască Națiunea Română".[3]

A fost decanul Baroului Cluj din 1922 până în 1930, iar din 1930 până în 1939 a fost notar public la Chișineu Criș.[4]

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

În anul 1904, an preelectoral pentru deputații dietei de la Budapesta, s-au organizat mai multe adunări electorale, pentru prezentarea și cunoașterea unor candidați precum dr. Ioan Suciu, Dr. Ștefan Cicio Pop și George Popa. La aceste adunări s-a cerut impetuos dreptul copiilor la învățătură în limba română. În ciclul parlamentar 1905-1906, din partea localității Curtici au fost reprezentanți Dr. Ioan Suciu și Dr. Stefan Cicio Pop.

În perioada 1906-1910 a fost deputat de Ineu al Partidului Național Român (PNR) în Dieta de la Budapesta.[2]

În 1910 a sprijinit înființarea ziarului Românul din Arad, al cărui prim număr a apărut în 1911.[2]

În 1916 a fost internat în lagărul politic de la Sopron, din vestul Ungariei.[2]

În 1918, în calitate de membru al Consiliului Național Român Central (CNRC) a făcut parte, împreună cu Vasile Goldiș și Ștefan Cicio Pop, din delegația CNRC care a fost prezentă la Arad pentru tratativele cu delegația Consiliului Național Maghiar,condusă de ministrul Oszkár Jászi. În același an, a organizat Gărzile și Consiliile Naționale Române, a pregătit Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, devenind apoi membru al Marelui Sfat Național și al Consiliului Dirigent.[2]

După unirea Transilvaniei cu România, a fost ales, în 1919, președinte al baroului avocaților din Cluj, iar în 1930 a devenit notar public în Ineu.[2]

Tot în 1919, organizează unități de voluntari în Munții Apuseni, în zona Brad și Hălmagiu. Iar în decembrie același an, este ales la Cluj președinte al Consiliului Suprem pentru aplicarea legii agrare in Transilvania.[5]

Între 1926 - 1927, este senator.[5]

Sfârșitul[modificare | modificare sursă]

A încetat din viață în anul 1939 la Chișineu-Criș și a fost înmormântat la Arad, în cimitirul „Eternitatea”.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Mișcarea politică națională din Transilvania înainte și după Primul Război Mondial (1900-1919)
  2. ^ a b c d e f g Ioan Suciu
  3. ^ Orașul Curtici – date istorice
  4. ^ Mircea Vaida-Voevod, Gelu Neamțu (). 1 Decembrie 1918. Mărturii ale participanților. Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire. Volumul I. p. 350. 
  5. ^ a b Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan (). Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. p. 37. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]