Orbită (anatomie)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În anatomie, orbita este cavitatea craniană care adăpostește ochiul și anexele globului ocular. Are forma unei piramide patrulatere cu axul orientat oblic dinainte-înapoi și din afară spre înăuntru, și un volum de aproximativ 30 ml.
Cuprins
Structura anatomică[modificare | modificare sursă]
Orbita osoasă[modificare | modificare sursă]
La om, orbita osoasă este alcătuită din șapte oase:
- Osul frontal (Fața orbitală)
- Osul zigomatic (Procesul orbital al osului zigomatic)
- Osul maxilar (Suprafața orbitală a corpului maxilar)
- Osul sfenoid (Suprafața orbitală a aripii mari a osului sfenoid)
- Osul etmoid (Lamina papiracee)
- Osul palatin (Procesul orbital al osului palatin)
- Osul lacrimal
Orificii și fisuri[modificare | modificare sursă]
- Orificiul optic
- Fisura orbitală superioară
- Fisura orbitală inferioară
- Orificiul etmoidal anterior
- Orificiul etmoidal posterior
- Orificiul infraorbital
- Orificiul supraorbital
- Orificiul orbital al canalului nazo-lacrimal
- Orificiul zigomatic orbital
Conținutul orbitei[modificare | modificare sursă]
- Globul ocular
- Fasciile orbitală și bulbară
- Mușchii orbitei
- Nervi cranieni: nervul optic (perechea al II-a), nervul oculomotor (perechea a III-a), nervul trohlear (perechea a IV-a), nervul trigemen (perechea a V-a) și nervul abducens (perechea a VI-a)
- Vase sanguine
- Țesut adipos
- Glanda lacrimală
Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]
-
Peretele medial al orbitei stângi
-
Disecţie ce arată originea muşchilor oculari drepţi şi nervii ce pătrund prin fisura orbitală superioară
-
Secţiune coronară prin cavităţile nazale
