I vespri siciliani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
I vespri siciliani
Giuseppe Verdi - Les Vêspres siciliennes - announcement for the first performance 1855.png

Pagina de titlu a libretului, Paris, 13 iunie 1855
Titlu originalI vespri siciliani
Genuloperă
Ciclulcinci acte, două tablouri
CompozitorulGiuseppe Verdi
LibretulEugène Scribe și Charles Duveyrier
Data premierei13 iunie 1855
Locul premiereiThéatre Impérial de L'Opéra din Paris
Limba franceză sau italiană
Duratăcca. 3 ¼ ore
Locul acțiuniiPalermo (Sicilia)
Timpul acțiunii1282
O scenă din operă (litografie de Roberto Focosi)

Vecerniile siciliene (titlul original: în franceză Les vêpres siciliennes, în italiană I vespri siciliani), este o operă în 5 acte de Giuseppe Verdi, după un libret de Eugène Scribe și Charles Duveyrier, bazat pe datele istorice ale revoltei siciliene din anul 1282.

Premiera operei a avut loc la Théatre Impérial de L'Opéra din Paris (în limba franceză), în ziua de 13 iunie 1855, cu ocazia inaugurării Expoziției Mondiale.

Durata operei: cca 3 ore și 20 minute.

Locul și anul de desfășurare al acțiunii: Palermo (Sicilia), 1282.

Cadrul istoric[modificare | modificare sursă]

Unul dintre cele mai sângeroase evenimente ale Evului Mediu, rămas în istorie ca „Vecerniile siciliene", s-a declanșat prin revolta populației siciliene împotriva stăpânirii franceze la data de 30 martie 1282. În seara acelei zile, la slujba de vecernie din biserica „Chiesa del San Spirito“ din Palermo, un incident minor survenit între cavalerii francezi și localnici, a generat un masacru căruia i-au căzut victime câteva mii de francezi în cursul următoarelor 6 săptămâni. Regele Siciliei Carol I de Anjou, subordonații săi și toți nobilii francezi îi tratau foarte rău pe localnicii sicilieni, aceasta fiind de fapt cauza primară a conflictului. Carol I de Anjou a fost obligat să părăsească Sicilia, iar Petru al III-lea al Aragonului a devenit rege al Siciliei.

Personajele principale[modificare | modificare sursă]

  • Hélène (Elena), sora ducelui Frederic de Austria (soprană)
  • Ninetta, subreta sa (mezzo-soprană)
  • Henri (Arrigo), un tânăr sicilian (tenor)
  • Guy de Montfort, guvernatorul Siciliei, personaj istoric real (bariton)
  • Jean de Procida (Giovanni da Procida), medic sicilian, personaj istoric real (bas)
  • Daniéli, un sicilian (tenor)
  • Mainfroid (Manfredo), un alt sicilian (tenor)
  • Sire de Béthune, ofițer francez (bas)
  • Contele de Vaudemont, ofițer francez (tenor)
  • Thibault (Tebaldo), soldat francez (tenor)
  • Robert, soldat francez (bas)
  • curtea nobiliară a guvernatorilor, sicilieni, soldați francezi, popor [1]


Conținut[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.


Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ de Wagner, Heinz, Der Große Opernführer, Berühmte Komponisten und ihre Werke, Sonderausgabe, München: Orbis Verlag, p. p. 183 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
  • Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
  • Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002
  • Wagner, Heinz, Der Große Opernführer, Berühmte Komponisten und ihre Werke, Sonderausgabe, München 1990: Orbis Verlag, p. 586, ISBN 3-572-05190-8