I vespri siciliani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

I vespri siciliani (în franceză Les vêpres siciliennes, în română Vecerniile siciliene, în siciliană Li vespri siciliani) este o operă în 5 acte de Giuseppe Verdi, după un libret de Eugène Scribe și Charles Duveyrier, bazat pe datele istorice ale revoltei siciliene din anul 1282.

Premiera operei a avut loc la Théatre Impérial de L'Opéra din Paris (în limba franceză), în ziua de 13 iunie 1855, cu ocazia inaugurării Expoziției Mondiale.

Durata operei: cca 3 ore și 20 minute.

Locul și anul de desfășurare al acțiunii: Palermo (Sicilia), 1282.

Cadrul istoric[modificare | modificare sursă]

Unul dintre cele mai sângeroase evenimente ale Evului Mediu, rămas în istorie ca „Vecerniile siciliene", s-a declanșat prin revolta populației siciliene împotriva stăpânirii franceze la data de 30 martie 1282. În seara acelei zile, la slujba de vecernie din biserica „Chiesa del San Spirito“ din Palermo, un incident minor survenit între cavalerii francezi și localnici, a generat un masacru căruia i-au căzut victime câteva mii de francezi în cursul următoarelor 6 săptămâni. Regele Siciliei Carol I de Anjou, subordonații săi și toți nobilii francezi îi tratau foarte rău pe localnicii sicilieni, aceasta fiind de fapt cauza primară a conflictului. Carol I de Anjou a fost obligat să părăsească Sicilia, iar Petru al III-lea al Aragonului a devenit rege al Siciliei.

Personajele principale[modificare | modificare sursă]

  • Hélène (Elena), sora ducelui Frederic de Austria (soprană)
  • Ninetta, subreta sa (mezzosoprană)
  • Henri (Arrigo), un tânăr sicilian (tenor)
  • Guy de Montfort, guvernatorul Siciliei, personaj istoric real (bariton)
  • Jean de Procida (Giovanni da Procida), medic sicilian, personaj istoric real (bas)
  • Daniéli, un sicilian (tenor)
  • Mainfroid (Manfredo), un alt sicilian (tenor)
  • Sire de Béthune, ofițer francez (bas)
  • Contele de Vaudemont, ofițer francez (tenor)
  • Thibault (Tebaldo), soldat francez (tenor)
  • Robert, soldat francez (bas)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
  • Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
  • Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002