Carol I al Neapolelui

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol I
Rege al Siciliei, Neapolelui și Albaniei; Principe de Achaea; conte de Provence, Forcalquier, Anjou, și Maine
Palazzo Reale di Napoli - Carlo I d'Angiò.jpg
Statuia lui Carol I la Palatul Regal din Napoli.
Date personale
Născut 21 martie 1226(1226-03-21)
Regatul Franței
Decedat (58 de ani)
Foggia, Regatul Neapolelui
Înmormântat Catedrala din Saint-Denis Modificați la Wikidata
Părinți Ludovic al VIII-lea al Franței
Blanche a Castiliei Modificați la Wikidata
Frați și surori Isabelle of France[*]
Ludovic al IX-lea al Franței
John Tristan, Count of Anjou and Maine[*]
Alphonse, Count of Poitiers[*]
Robert I de Artois Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Beatrice de Provence
Margareta de Burgundia
Copii Ludovic al Siciliei
Blanche a Siciliei
Beatrice, împărăteasă titulară a Constantinopolului
Carol al II-lea al Neapolelui
Filip al Siciliei
Robert al Siciliei
Elisabeta, regina Ungariei
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Anjou-Sicilia
Rege al Neapolelui
Domnie 6 ianuarie 1266 – 7 ianuarie 1285
Predecesor Manfred
Succesor Petru I (insula Sicilia)
Carol al II-lea (alte teritorii)

Carol I (n. 21 martie 1226 – d. 7 ianuarie 1285), cunoscut și sub numele de Carol de Anjou, a fost rege al Siciliei prin cucerire din 1266,[1] deși primise titlul prin decret papal în 1262 și a fost înlăturat din insulă după Vesperile Siciliene din 1282. După aceea, a continuat să revendice insula, deși puterea sa se restrânsese la posesiunile peninsulare ale regatului, cu capitala de la Napoli (de aceea după 1282 este intitulat doar Rege al Neapolelui, ca și succesorii săi). Carol era cel mai tânăr fiu al lui Ludovic al VIII-lea al Franței și al lui Blanche a Castiliei, și deci era fratele mai mic al lui Ludovic al IX-lea al Franței și al lui Alfonso al II-lea al Toulouse-ului. A cucerit regatul Siciliei de la Hohenstaufeni și a început să cucerească pământuri în Mediterana de est. Totuși, Războiul Vesperilor Siciliene l-a obligat să abandoneze planurile de reconstruire a Imperiului Latin.

Prin căsătoria cu Beatrice, moștenitoarea lui Raymond Berengar al IV-lea de Provence, a fost conte de Provence și Forcalquier începând cu 1246. În 1247, fratele lui, Ludovic al IX-lea, l-a făcut conte de Anjou și de Maine, ca apanaje ale coroanei franceze. Prin cucerire și autoproclamare, a devenit rege al Albaniei în 1272 și prin cumpărare, rege al Ierusalimului în 1277. Prin testamentul lui William al II-lea de Villehardouin, a moștenit principatul Achaea în 1278.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vieusseux, André,Italy and the Italians in the nineteenth century [Italia și italienii în secolul al XIX-lea], (Pall-Mall East., 1824), 56