Horațiu Dimitriu
| Horațiu Dimitriu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Târgu Jiu, Gorj, România |
| Decedat | (36 de ani) București, România |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Frați și surori | Romulus Dimitriu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictor grafician[*] gravor[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Academia de Arte Frumoase din München, Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris |
| Pregătire | Dimitrie N. Cabadaief[*], Gabriel Hackl, Jean-Paul Laurens |
| Mișcare artistică | Tinerimea artistică, Salonul Oficial de pictură și sculptură |
Modifică date / text  | |
Horațiu Dimitriu (n. , Târgu Jiu, Gorj, România – d. , București, România) a fost un pictor și grafician român[1] ce a aparținut curentului post-impresionism. Temele sale artistice sunt extrase în cea mai mare parte din mediul rural al societății românești. El este nepotul cunoscutului pictor român Theodor Aman.
Viața și opera[modificare | modificare sursă]
S-a născut la Târgu Jiu ca fiu al militarului Sava Dimitriu (1863-1938), viitor general.[2] Fratele său mai mic era viitorul general Romulus Dimitriu (1892-1981).[3] Horațiu a manifestat un talent precoce în domeniul picturii:[2] la 12 ani picta și făcea caricaturi, începând să ia lecții artistice cu pictorii Dimitrie N. Cabadaief și Gheorghe Baba (tatăl pictorului Corneliu Baba).[4] După absolvirea Liceului Militar (1908), el a mers în Bavaria pentru a studia la Academia de Arte Frumoase din München, la clasa de desen a lui Gabriel von Hackl, arătându-se interesat de însușirea unui desen corect și a tehnicii gravurii în lemn.[5] Și-a continuat apoi studiile artistice la École Nationale des Beaux-Arts din Paris, de unde a plecat în urma unui conflict cu direcțiunea, devenind elev al maestrului Jean-Paul Laurens. Revenit în capitala României, Dimitriu a expus în 1915 patru dintre lucrările sale la Expoziția oficială a artiștilor în viață și cinci gravuri la cea de-a 15-a expozițiune a Societății Tinerimea artistică, inclusiv lucrările Le maître Georges Enesco, Africa și Bravo Torrero.
În toamna aceluiași an a avut o expoziție personală la Craiova, unde a expus mai multe peisaje, picturi în ulei, studii după natură, capete de expresie și xilogravuri. A fost cooptat în echipa artiștilor de pe lângă Marele Cartier General. În aprilie 1918 și-a prezentat ultimele sale lucrări într-o expoziție personală la Iași, în sala ziarului Omul liber, apoi în 1921 a deschis o nouă expoziție la București unde a prezentat 86 de lucrări: picturi în ulei, pasteluri, desene, gravuri, litografii și panouri decorative, realizate în ultimii ani la Câmpulung Muscel, Craiova și București. A mai realizat xilogravuri pentru volumul de povestiri Omul din vis (1926) al lui Cezar Petrescu.[6][7]
În anii care au urmat, Horațiu Dimitriu a participat și la alte expoziții, inclusiv expoziții ale Tinerimii artistice și Salonul oficial bucureștean. În 1925 a participat la o expoziție comună, expunându-și propriile lucrări alături de cele ale unor artiști ca Nicolae Tonitza și Ștefan Dimitrescu la Sâmbăta de Sus. Ultima expoziție personală a lui Horațiu Dimitriu a avut loc la Ateneul Român din București, unde și-a prezentat lucrările realizate la Sâmbăta de Sus și București. El a murit de tuberculoză chiar în ziua vernisajului.
Vocația sa artistică i-a fost recunoscută de critici de artă și artiști ca Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, Victor Ion Popa și Henri Blazian.[4]
Lucrări[modificare | modificare sursă]
-
Autoportret -
Ciobănaș, 1925 -
Portret de tânăr, nedatat -
Trei amici, nedatat -
Cabana, nedatat -
Imaginea unei biserici, publicat în revista culturală Gândirea, nedatat
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Mariana Leferman, Gabriela Braun, Adrian Năstase, Dicționarul personalităților doljene: restitutio, Editura Aius, Craiova, 1999, p. 72.
- ^ a b Paul Rezeanu, Artele plastice în Oltenia: 1821-1944, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 92.
- ^ Magazin istoric, volumul 42, edițiile 1-6, 2008, p. 128.
- ^ a b Revista muzeelor și monumentelor: Muzee, volumul 15, edițiile 1-10, Consiliul Culturii și Educației Socialiste, 1978, p. 135.
- ^ Paul Rezeanu, Artele plastice în Oltenia: 1821-1944, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 130.
- ^ Perpessicius, Doisprezece prozatori interbelici, Editura Eminescu, București, 1980, p. 186.
- ^ Perpessicius, Scriitori români, vol. 5, Editura Minerva, București, 1986, p. 129.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Paul Rezeanu: Pictori puțin cunoscuți. Editura Alma, Craiova, 2009.
- Tudor Octavian: Pictori români uitați. Editura NOI, București, 2003, ISBN 973-7959-02-7, p. 110 ș.a.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Biografie pe aman.ro Arhivat în , la Wayback Machine. (în limba română; format PDF; 321 kB)
- Fișa matricolă în Banca de date a Academiei de Arte Frumoase din München
| Control de autoritate |
|  |
|---|