Harald Siegmund
| Harald Siegmund | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Brașov, România |
| Decedat | (82 de ani) München, Germania |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | preot scriitor |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Studii | Studii de teologie protestantă la Cluj |
Modifică date / text  | |
Harald Siegmund (n. , Brașov, România – d. , München, Germania), a fost un pastor evanghelic și scriitor de limba germană, originar din România.
Harald Siegmund a studiat teologia protestantă la Cluj și a fost ordinat (hirotonit) în 1956 la Sibiu. [1]
Cu ocazia procesului penal terminat în septembrie 1959 la Brașov (atunci Orașul Stalin), intentat unui grup de cinci scriitori (Harald Siegmund și prietenii săi Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg și Hans Bergel), proces cunoscut și ca procesul scriitorilor germani, aceștia au fost condamnați la 95 de ani de muncă forțată, confiscarea averilor și anularea drepturilor civile. [2] Harald Siegmund a fost eliberat după patru ani, prin decret. [1]
În timpul unei relative „liberalizări” („dezgheț”) din anii 1960, în prima etapă, în 1962, au fost eliberați din detenție Harald Siegmund și Georg Scherg. Apoi, în urma decretului 411/1964, când au fost eliberați circa 100.000 de deținuți politici, au fost eliberați și Andreas Birkner, Hans Bergel și Wolf von Aichelburg, fără niciun fel de explicații.[3]
În perioada detenției politice, Harald Siegmund a fost întemnițat în aceeași celulă cu monahul și scriitorul Nicolae Steinhardt. [4]
În 1968, cei cinci condamnați, între care și Harald Siegmund, au fost reabilitați și declarați condamnați pe nedrept. [2]
Din 1968 până la data rămânerii în R. F. Germania, 1972, Siegmund a fost secretar literar la Teatrul German de Stat din Timișoara. După pensionarea în 1990, de la biserica Sf. Luca din München, Harald Siegmund s-a dedicat scrisului, ca scriitor liber profesionist.[5]
În 1996, Harald Siegmund, împreună cu Hans Linder (23. 06. 1930-31. 10. 2004), fost director al Teatrului German de Stat din Timișoara, care după o vizită în R.F. Germania, în 1983, a refuzat să se mai întoarcă în țară[6], și Erhard Linder, a înființat editura Säulenverlag în orașul Fürth.[7]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Frauen im Rampenlicht (Femei în lumina rampei) (adaptare de Harald Siegmund, pentru un spectacol cu premiera la 5 iunie 1971 la Teatrul German din Timișoara)[8]
- Die Zunge steigern. Welt und Gott in Sonetten (Lumea și Dumnezeu în sonete), München, Editura Verba, 1995.
- Georg Herbstritt: Der Kronstädter Schriftstellerprozess 1959 in den Akten der DDR-Staatssicherheit, în Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, nr. 23 (2011), 1-2, pp. 204-208
- Laura Gabriela Laza, Relațiile cu Securitatea a doi dintre acuzații din procesul scriitorilor germani de la Brașov. Dosarele de rețea ale lui Wolf von Aichelburg și Georg Scherg, în: Caietele CNSAS, anul IV, nr. 1-2 (7-8)/2011, pp. 221-238
- Michaela Nowotnick: „95 Jahre Haft“. Kronstädter Schriftstellerprozess 1959: Darstellungsformen und Deutungsmuster der Aufarbeitung, în: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, anul 24, nr. (2012), 1-2, pp. 173-181
- William Totok: Empathie für alle Opfer. Eginald Schlattner, ein Leben in Zeiten diktatorischer Herrschaft, în: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, anul 24, nr. (2012), 1-2, pp. 181-198
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Harald Siegmund
- ^ a b Ironia soartei
- ^ Olivia Spiridon: Untersuchungen zur rumäniendeutschen Erzählliteratur der Nachkriegszeit
- ^ Parohia ortodoxă română “Buna-Vestire”- München
- ^ Kontroverse um Eginald Schlattner
- ^ Necrolog dedicat lui Hans Linder
- ^ Hans Linder
- ^ „Frauen im Rampenlicht”. Arhivat din original la . Accesat în .
