Grupa 11 din tabelul periodic

Grupă →	◄ 11 ►
↓ Perioadă
4
5
6
7

Grupa 11, după numerotarea modernă a IUPAC,^[1] este o grupă de elemente chimice din tabelul periodic, care cuprinde cuprul (Cu), argintul (Ag) și aurul (Au). Roentgeniul (Rg) a fost și el adăugat în această grupă, însă nu s-au efectuat încă experimente chimice care să confirme comportarea ca un omolog mai greu al aurului. Împreună cu grupele de la 3 la 12, grupa 11 formează blocul d (proprietățile lor sunt determinate de prezența electronului distinctiv în orbitalul d al penultimului nivel energetic).^[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Toate elementele grupei, cu excepția roentgeniului, au fost cunoscute încă din preistorie, deoarece toate acestea apar în formă metalică în natură și nu sunt necesare procese metalurgice pentru a le produce.

Elemente[modificare | modificare sursă]

Denumirea elementului	Cupru¹ Cu	Argint¹ Ag	Aur¹ Au	Roentgeniu² Rg

Număr atomic (Z)^[3]	29	47	79	111
Masă atomică (A)^[3]	63,546	107,8682	196,966569	[282]³
¹ Element primordial; ² Element sintetic; ³ Cel mai stabil izotop

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Asemenea altor grupe, elementele grupei 11 prezintă modele în configurația electronică, în special în straturile periferice, ceea ce duce la tendințe în comportarea chimică:

Z	Element	Nr. de electroni/strat
29	Cupru	2, 8, 18, 1
47	Argint	2, 8, 18, 18, 1
79	Aur	2, 8, 18, 32, 18, 1
111	Roentgeniu	2, 8, 18, 32, 32, 18, 1 (est.)

Toate elementele grupei 11 sunt metale relativ inerte, rezistente la coroziune. Cuprul și aurul sunt colorate. Aceste elemente au rezistență electrică scăzută, astfel că sunt folosite în cablare. Cuprul este cel mai ieftin și cel mai folosit. Firele de legătură pentru circuitele integrate sunt, de obicei, din aur. Cablurile din argint și cupru suflat cu argint se găsesc în unele aplicații speciale.

Stare naturală[modificare | modificare sursă]

În natură, cuprul se găsește în stare pură sau sub formă de combinații în diferite minerale. Cele mai importante minerale sunt: calcozina (Cu₂S, 79,8% Cu), calcopirita (CuFeS₂, 34,75% Cu), bornitul (3Cu₂S·FeS₂·FeS, 63,3% Cu), covelina (CuS, 66,5% Cu) și cupritul (Cu₂O, 88,8% Cu). Cuprul se mai găsește și în alte minerale precum: melaconitul (CuO), malachitul (Cu₂CO₃(OH)₂), azuritul (Cu₃(CO₃)₂(OH)₂) și crisocolul. Argintul se găsește în stare pură, în aliaj cu aurul (electrum) și în minerale care conțin sulf, arsen, stibiu și clor (ex.: argentit (Ag₂S), clorargirită (AgCl), pirargirită (Ag₃SbS₃) etc.). Argintul se extrage prin metoda Parkes.

Note[modificare | modificare sursă]

^ en E. Fluck (1988). „New Notations in the Periodic Table” (PDF). Pure and Applied Chemistry. IUPAC. 60 (3): 431–436. doi:10.1351/pac198860030431.
^ „II. Sistemul periodic al elementelor” (PDF). Facultatea de Chimie Industrială și Ingineria Mediului. Universitatea Politehnica Timișoara. p. 2.
^ ^a ^b en Juris Meija, Tyler B. Coplen, Michael Berglund; et al. (2016). „Atomic weights of the elements 2013 (IUPAC Technical Report)” (PDF). Pure and Applied Chemistry. De Gruyter. 88 (3): 265–291. doi:10.1515/pac-2015-0305.

[1] E. Fluck (1988). „New Notations in the Periodic Table” (PDF). Pure and Applied Chemistry. IUPAC. 60 (3): 431–436. doi:10.1351/pac198860030431.

[2] „II. Sistemul periodic al elementelor” (PDF). Facultatea de Chimie Industrială și Ingineria Mediului. Universitatea Politehnica Timișoara. p. 2.

[iupac-3] Juris Meija, Tyler B. Coplen, Michael Berglund; et al. (2016). „Atomic weights of the elements 2013 (IUPAC Technical Report)” (PDF). Pure and Applied Chemistry. De Gruyter. 88 (3): 265–291. doi:10.1515/pac-2015-0305.

[1]

[2]

[3]