Sari la conținut

Glosar de speologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prezentul glosar de speologie conține termeni din domeniul explorării peșterilor, precum și noțiuni geografice, ecologice și tehnice conexe subiectului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • abis - deschizătură adâncă într-un versant muntos (calcaros) căreia nu i se vede fundul.
  • acetilenă - gaz incolor, utilizat și la iluminat în explorări speologice (vezi lampă de carbid).
  • activă - se zice despre o peșteră, galerie, aven prin care circulă un curs subteran de apă (vezi și fosilă).
  • acvifer - depozit de roci permeabile, care înamagazinează mari cantități de apă și permite mișcarea acesteia.
  • acvifer liber - (sau acvifer freatic) acvifer aflat la adâncime mai mică și care se încarcă direct cu apa din precipitații sau din râuri sau lacuri.
  • acvifer captiv - acvifer aflat sub cel liber, fiind despărțit de acesta printr-un strat impermeabil sau semi-impermeabil.
  • anemolite - formație concreționară (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane.
  • antropospeologie - disciplină care studiază resturile fosile umane din peșteri.
  • autocaptare - fenomen caracteristic regiunilor carstice, prin care un râu își captează propriile ape.
  • aven - cavitate naturală dezvoltată predominant pe verticală și care conține numeroase puțuri pentru parcurgerea cărora este necesară cunoașterea tehnicii speologiei alpine.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • bigăr - ieșirea la suprafață, la exterior sau în peșteri, ca un izvor puternic, a apelor din zonele carstice care au circulat prin goluri subterane; vezi și izbuc.
  • biospeologie - știința care studiază viața animalelor și plantelor care trăiesc în peșteri.
  • blocator de mână - dispozitiv mecanic utilizat pentru urcarea pe coardă (sinonim: poignée).
  • blocator de piept - dispozitiv mecanic folosit pentru urcarea pe coardă (sinonim: crol).
  • brener - arzător pentru flacăra de acetilenă.
  • buclă - bucată de coardă sau chingă, având capetele înnodate sau cusute între ele.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • calcar - rocă sedimentară, ușor solubilă în apă și care stă la baza proceselor carstice, soldate cu apariția peșterilor și a altor cavități geologice.
  • calcită - carbonat de calciu (CaCO3) rezultat din dizolvarea calcarului de către apele de infiltrație din zonele carstice; intră în alcătuirea "laptelui de stâncă" și a concrețiunilor din peșteri.
  • canyoning - operația de parcurgere în mod descendent a unui canion pe firul apei, folosind tehnici și echipamente specifice.
  • carabinieră - o verigă metalică, având ca sistem de deschidere spre interior o clapetă folosită ca element de legătură a corzilor la escaladări (vezi și scăriță speologică).
  • carst - complex de fenomene naturale, geologice, cuprinzând diferite procese de dizolvare a unor roci solubile (calcare, gipsolare) în apele de suprafață sau de infiltrație - doline, avene, chei, peșteri, lapiezuri, etc.
  • carstificare - proces geologic de dizolvare a unor roci solubile, dând naștere fenomenelor carstice.
  • catacombă - galerie subterană lungă și îngustă.
  • cavernă - vezi peșteră.
  • cavernicol - specific peșterii, care ține de peșteră, care trăiește sau care crește în peșteră.
  • cavernos - care are caverne; care se referă la caverne.
  • chiropterit - zăcământ de fosfați realizat în peșteri pe seama unor depozite vechi de guano.
  • coardă - mănunchi de mii de fibre sintetice de aceeași lungime, cu diametrul variind în general între 8 și 12 mm; se utilizează la coborâre și urcare.
  • colaps - prăbușire deasupra unor goluri naturale în scoarță, indiferent de originea lor (erozivă, explozivă etc.); în zonele vulcanice poate conduce la individualizarea unor caldere, în regiunile carstice, la formarea unor doline sau în zone cu sare, după dizolvare la brecii.
  • coloane - forme care apar în peșteri, ca rezultat al unirii stalactitelor și stalagmitelor; apar și în cadrul versanților datorită dezvoltării scurgerii combinate în înghețul și dezghețul manifestat pe diaclaze.
  • concrețiuni - formă de depunere a carbonatului de calciu din apa de infiltrație pe pereții unei peșteri (stalactite, stalagmite, coloane, văluri etc.); sinonim: formațiuni de peșteră.
  • crol - vezi blocator de piept.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • echipament colectiv - totalul de echipamente necedare parcurgerii unei peșteri verticale, pe lângă echipamentul individual.
  • echipament individual - echipamentul folosit de un speolog în parcurgerea verticalelor.
  • emergență - vezi izbuc.
  • endocarst - știința care studiază fenomenele din interiorul unui masiv carstic.
  • exocarst - știința care studiază fenomenele din exteriorul unui masiv carstic.
  • exurgență - ieșire la zi a apelor, care au circulat printr-un masiv de calcar, fără a se cunoaște insurgența sistemului; poate fi izbuc sau izvor (vezi și resurgență).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • formațiuni (de peșteră) - vezi concrețiuni.
  • fosilă - se zice despre o peșteră, galerie, aven prin care nu mai circulă niciun curs subteran de apă (vezi și activă).
  • fotofor - lampă electrică portativă care se prinde de casca celui care o poartă (speolog, miner etc.)


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • izbuc - izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice și funcționează pe principiul sifonului; sinonime: emergență, izvor vaucluzian, resurgență; vezi și exurgență.
  • izvor vaucluzian - vezi izbuc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • peșteră - cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație; sinonime: grotă, cavernă.
  • pierdere de apă - fenomen specific regiunilor carstice, constând din dispariția de la suprafața Pământului a unui curs de apă prin ponoare, sorburi, peșteri sau prin infiltrarea treptată în prundișul albiei.
  • platou carstic - suprafață aproape plană, cu formatiuni carstice (peșteri, doline, avene, ponoare, văi oarbe, lapiezuri etc.).
  • pod natural - arcadă de stâncă, rest a unei peșteri prăbușite.
  • poignée - vezi blocator de mână.
  • polie - (scris și polje) depresiune carstică închisă; pe fundul ei plat curge o apă care obișnuit se pierde în pământ, dar care la viituri umple depresiunea, formând un lac temporar.
  • polje - vezi polie.
  • ponor:
- povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren;
- formă de relief rezultată prin asocierea liniară și laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase un aspect adâncit.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


  • sifon - canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane.
  • stalactită - formă de depunere, în peșteri, a rocilor solubile, care atârnă pe tavan ca un țurțure, cu forma conică, având baza în sus (vezi și stalagmită).
  • stalagmită - formă de depunere, în peșteri, a rocilor solubile, care se ridică de pe podea, având forma unui con cu vârful în sus (vezi și stalactită).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • uvală - formă carstică de suprafață, de formă alungită, puțin adâncă, provenită din unirea mai multor doline.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


  • verigă rapidă - tip de carabinieră cu siguranță fără clapetă și a cărei închidere se realizează prin înfiletarea unui șurub.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • zelb - segment de coardă de lungime variabilă ce se folosește în escaladă pentru odihnă și auto-asigurare (sinonim: lonjă de regrupare; vezi și scăriță speologică).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.