Gheorghe Popa-Lisseanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Popa-Lisseanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Lisa, România Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Membru titular al Academiei Române

Gheorghe Popa-Lisseanu (n. 2 octombrie 1866, Lisa, Brașov – d. 14 mai 1945, București) a fost un istoric, filolog român, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române.[1] Este autorul a 20 de volume despre daci și teritoriul vechii Dacii intitulat Fontes Historiae Daco-Romanorum.

Biografie profesională[modificare | modificare sursă]

A fost elevul lui B. P. Hașdeu și a lui G. Dem. Teodorescu, de la aceștia desprinzând meșteșugul căutării probelor existenței poporului român. Și-a dedicat întreaga viață cercetării în acest sens petrecând mult timp în arhive, unde a identificat și apoi publicat, materiale cu privire la daci și teritoriile acestora precum și texte medievale latine și grecești de până la constituirea formațiunilor statale românești.

Crezul său în ceea ce privește istoria României precum și scopul demersului de a publica lucrări de mare întindere despre textele care prezintă informații din istoria României este exprimat în prefața la volumul 1 din Fontes Historiae Daco-Romanorum:

„Din lectura celor două opere ce publicăm acum, precum și din lectura celor ce sperăm să tipărim în curând, se va putea vedea ... [că] noi am fost înainte de unguri, nu numai în Dacia, dar, ceea ce este de o extremă importanță și în Panonia și peste tot locul în vechea Ungarie”
—Prefața la volumul I, 1934

Lucrări[modificare | modificare sursă]

15 volume din Fontes Historiae Daco-Romanorum[modificare | modificare sursă]

  1. Faptele ungurilor
  2. Descrierea Europei Centrale
  3. Românii în poezia medievală
  4. Cronica ungurilor
  5. Cântecul de jale
  6. Descoperirea Ungariei celei Mari
  7. Cronica lui Nestor
  8. Ambasadele
  9. Viața împăratului Aurelian
  10. Istoria romană prescurtată
  11. Cronica pictată de la Viena
  12. Brodnicii
  13. Războiul cu goții
  14. Getica (Iordanes)
  15. De aedificiis

Alte lucrări istorice[modificare | modificare sursă]

  • Breviarium historiae Romanae
  • Corespondența lui Plinius cu împăratul Traian
  • Tablele cerate descoperite în Transilvania
  • Cetăți și orașe greco-romane în noul teritoriu al Dobrogei
  • Continuitatea românilor în Dacia
  • Dovezi nouă - re-editată în 2016, cu titlul de Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi noi[2]
  • Limba română în izvoarele istorice medievale
  • Românii în izvoarele istorice medievale
  • Dacia în autorii clasici
  1. Autorii latini clasici și postclasici
  2. Autorii greci și bizantini

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P
  2. ^ Gheorghe Popa-Lisseanu, „Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi noi”, editura Vestala, București, 2016, p. 133

Vezi și[modificare | modificare sursă]