Gheorghe Băgulescu

From Wikipedia
(Redirected from Gheorghe Bâgulescu)
Jump to navigation Jump to search
Gheorghe Băgulescu
Gheorghe Bagulescu+GIMP.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Flămânda, România Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
Nisa, Franța Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
personal militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral-maior  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Mihai Viteazul clasa a III-a[*] ()
Ordinul Tezaurului Sacru clasa a III-a[*] (Modificați la Wikidata
Monitorul Oficial al României. Partea I 1995-01-20, nr. 10.pdf

Gheorghe Băgulescu[1][2] (n. 1 noiembrie 1886, Flămânda, România - d. 26 noiembrie 1963, Nisa, Franța) [3] a fost un general român, scriitor și colecționar de artă.

Biografie[edit | edit source]

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul 1 Vânători în Bătălia de la Oituz, din anul 1917.

Pentru vitejia și avântul cu care a comandat compania în ziua de 29 iulie la cucerirea cotei 408, sud Grozești, menținând-o împotriva tuturor contraatacurilor. La 3 august a atacat viguros un detașament inamic care amenința retragerea, restabilind situația critică.
Înalt Decret no. 131 din 25 ianuarie 1918[4]:p. 122

În 1926 s-a căsătorit la București cu Elena Dimitriu, de naționalitate franceză.

A fost numit atașat militar al Regatului României în Imperiul Japonez (1935-1939) și ambasador al României în Japonia, Manchuko și China (1941-1945).

A fost înaintat la gradul de general de brigadă în trupele de munte pe 14 septembrie 1940 „ca un exemplu al îndeplinirii datoriei și tăriei de caracter”.[5] La 28 februarie 1941 a fost numit trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Tokio.[6]

Recuperat de americani în 1946, emigrează mai târziu în sudul Franței, de unde va sprijini material CNR și pe generalul Nicolae Rădescu.

A fost un opozant al lui Alexandru Marghiloman (În urma publicării textului tratatului de pace semnat la încheierea Primului Război Mondial, "în numele conștiinței națonale", Băgulescu a lipit pe zidurile Iașilor un manifest violent la adresa lui Marghiloman și a "presei mercenare, puse în slujba inamicului", în care îl amența pe Marghiloman că "trebuie să existe pe undeva un suflet curat, un revolver încărcat sau o grenadă". A fost dat în judecată și achitat.), al lui Carol al II-lea al României și al lui Ion Antonescu, căruia i-a refuzat propunerea de a prelua portofoliul Ministerului de Interne. Se spune chiar că Băgulescu a fost contactat înaintea lui Antonescu pentru a prelua șefia statului, după abdicarea regelui în 1940.[7]

În 1943, la ordinul lui Hitler, s-a organizat de către Gestapo un atentat la viața lui Gheorghe Băgulescu. Scăpat cu viață, a fost ajutat de diplomați elvețieni și a reușit să fugă în S.U.A., de unde a plecat în Franța și s-a stabilit la Nisa, pe Coasta de Azur. În 1950 l-a cunoscut pe primarul localității Menton și a lăsat colecția sa de artă orientală acestei localități, [3]La Muzeul Carnoles des Beaux-Arts din Menton, se află la ora actuală 683 de stampe și 56 de kakemono-uri. În semn de recunoștință, a primit titlul de „Cetățean de onoare al orașului Nisa”.

Colonelului Gheorghe Băgulescu, atașat militar al României în Japonia, i-a fost decernat de către împăratul Japoniei Ordinul „Tezaurul Sacru” clasa a III-a în anul 1939, după apariția cărții Suflet japonez. [8]

În 1973, Ministerul Culturii din România a achiziționat pentru Muzeul Național de Artă al României o bogată colecție de artă chino-japoneză, care făcea parte din succesiunea generalului Gheorghe Băgulescu. [9]

A fost membru al Societății Scriitorilor Români. [10]

Distincții[edit | edit source]

Scrieri proprii[edit | edit source]

  • Rânduri de la Frontieră - Locotenent G.Băgulescu, Tipografia Georgescu, Craiova Str. Știrbei-Voda nr.35
  • Zile de Energie . Impresii și povestiri de pe front 1916-1917. (Ed.II-a. Căpitanul G. Băgulescu Regimentul "Vânători de munte".) Institutul de arte grafice C.Sfetea. București - 1919. [11]
  • Zile Triste, cu prefață de autor, Capitanul G: Băgulescu, cu o scrisoare de Nicolae Iorga, Editura Tipografiei "Lupta", N. Stroilă, Calea Victoriei 113, 1919
  • Antiquitas rediviva (roman istoric), Craiova, 1926
  • Suflet japonez, roman în trei volume, carte scrisă de Băgulescu în Japonia, în perioada cât era atașat militar, la Tokyo, la sfârșitul anilor ‘30.[12][13] Cartea a apărut inițial în limbile franceză și engleză, sub titlul Yamato Damashii, fiind apoi tradusă în română (1939) și în japoneză (1943). [14] Trilogia este bazată pe legenda celor patruzeci și șapte de ronini.[15]
  • „Noua religie”, în două volume, cu conținut filosofic și religios panteist, pe care a scris-o în anul 1942 și a tipărit-o apoi la Paris, 5 ani mai târziu în 1947, Ediția Vitiano.
  • Race de vipères; la vérité devant Dieu et devant les hommes, Éditions M.B., Paris 1950

Scrieri despre el[edit | edit source]

  • Mihai Epure; Aproape de Soare Răsare, Editura Cartega, 2002 [16], [7]
  • Mihai Epure: Dor de Sakura, Editura Cartega, 2006[7]

Note[edit | edit source]

  1. ^ Monitorul Oficial al României. Partea 1 1941-03-01, nr. 51
  2. ^ Monitorul Oficial al României. Partea 1 1947-06-25, nr. 142
  3. ^ a b c d e fr Musee des beaux-arts
  4. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  5. ^ Decretul-lege al Conducătorului Statului Român și Președintelui Consiliului de Miniștri nr. 3.141 din 14 septembrie 1940 privind înălțare în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 214 bis din 14 septembrie 1940, partea I-a, p. 5.415.
  6. ^ Decretul Conducătorului Statului Român nr. 490 din 28 februarie 1941 pentru numire de ministru plenipotențiar, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 51 din 1 martie 1941, partea I-a, p. 1.033.
  7. ^ a b c Un adevarat mare român
  8. ^ Ce mai poate face un diplomat într-o țară străină?
  9. ^ Muzeul Național de Artă
  10. ^ G. M. Băgulescu, 1921
  11. ^ Bibliografie
  12. ^ http://www.jurnaluldearges.ro/index.php/discovery-2/5747-generalul-gheorghe-bgulescu-un-diplomat-argeean-la-tokio
  13. ^ Trilogia "Suflet japonez"
  14. ^ Japan in Romanian Books before World War Two
  15. ^ http://adevarul.ro/cultura/istorie/aparitii-editoriale-1_50ba00127c42d5a663aefcf2/index.html
  16. ^ Librăria "Sadoveanu" ajunge "Aproape de Soare Răsare"

Legături externe[edit | edit source]