George Hamilton-Gordon
| George Hamilton-Gordon, 4th Earl of Aberdeen | |
 |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 28 ianuarie 1784 Edinburgh, Scoția |
| Decedat | 14 decembrie 1860 Londra |
| Părinți | George Gordon, Lord Haddo[*]  |
| Frați și surori | Robert Gordon[*] William Gordon[*] Alexander Gordon[*] |
| Naționalitate |  engleză |
| Cetățenie |  Regatul Unit |
| Religie | protestantism |
| Ocupație | om politic diplomat |
| Prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei | |
| În funcție 19 decembrie 1852 – 30 ianuarie 1855 |
|
| Precedat de | Edward Smith-Stanley |
| Succedat de | Henry Temple |
|
|
|
| Premii | Membru al Societății Regale[*] |
| Partid politic | Partid Peelite |
| Alma mater | St John's College[*] Harrow School[*] |
| Semnătură | |
 |
|
Modifică date / text  |
|
George Hamilton-Gordon (n. 28 ianuarie 1784, Edinburgh – d. 14 decembrie 1860, Londra) a fost un politician britanic, prim ministru al Marii Britanii în perioada 1852-1855.
În 1813, ca ambasador special în Austria, a contribuit la formarea coaliției care l-a învins pe Napoleon I în Războiul celei de-a Șasea Coaliții.
Ca ministru de externe (1828-1830, 1841-1846), a rezolvat disputele asupra graniței dintre Canada și SUA prin Tratatul Webster-Ashburton și Tratatul Oregonului.
Ca prim-ministru, a format o coaliție guvernamentală, dar indecizia sa a zădărnicit eforturile de menținere a păcii, ducând la implicarea Marii Britanii în Războiul Crimeii. Fiind responsabil, din punct de vedere constituțional, pentru greșelile generalilor britanici în război, a demisionat în 1855.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- "Enciclopedia Universală Britannica"
|
||||||||||
|
