Sari la conținut

George David Birkhoff

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
George David Birkhoff
George David Birkhoff
George David Birkhoff ()
Date personale
Nume la naștereGeorge David Birkhoff Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Overisel⁠(d), Michigan, SUA[5] Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani)[2][3][4][6] Modificați la Wikidata
Cambridge, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul de pe Muntele Auburn[*]​[7] Modificați la Wikidata
CopiiGarrett Birkhoff
Barbara Birkhoff[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
topolog[*]​
profesor universitar Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteengleză[2][8][9] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Harvard[10]
Universitatea din Chicago[10]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Princeton[10]
Universitatea Harvard[10]
University of Wisconsin–Madison[10]  Modificați la Wikidata
Influențat deHenri Poincaré[10]  Modificați la Wikidata
PremiiPremio Bôcher[*][[Premio Bôcher (American award for mathematical analysis)|​]] ()[10][11]
Fellow al Societății Regale din Edinburgh[*]​ ()[10]
Newcomb Cleveland Prize[*][[Newcomb Cleveland Prize (American award for outstanding scientific papers)|​]] ()
doctorat honoris causa de l'université de Paris[*][[doctorat honoris causa de l'université de Paris |​]] ()[12][13]
doctor honoris causa al Universității din Poitiers[*]​ ()[14]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruHarry Vandiver[*][[Harry Vandiver (matematician american)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

George David Birkhoff (n. 21 martie 1884 — d. 12 noiembrie 1944) a fost matematician american, unul dintre cei mai importanți ai epocii sale, cunoscut mai ales pentru teorema ergodică.

Matematicianul Garrett Birkhoff (1911 - 1996) a fost fiul său.

S-a născut în Overisel, Michigan, părinții săi fiind David Birkhoff și Jane Gertrude Droppers. Încă de tânăr manifestă reale înclinații către matematică, aducând primele sale contribuții în teoria numerelor la doar 18 ani, după ce absolvise Lewis Institute (astăzi, Illinois Institute of Technology). În același an, 1902, intră la Universitatea Chicago, ca anul următor să fie admis la Harvard.

Se reîntoarce la Chicago pentru a-și pregăti doctoratul sub îndrumarea lui E. H. Moore și având ca punct de plecare scrierile lui Henri Poincaré.

În 1908 se căsătorește și devine tatăl a trei copii.

Este propus ca profesor la Harvard în 1919, iar în 1936 devine decan al Facultății de Științe.

De asemenea, a fost profesor și la Universitatea Cambridge, unde Gheorghe Vrânceanu a audiat cursurile sale.

Contribuții științifice

[modificare | modificare sursă]

El a fost primul matematician american de anvergură cu studiile complete în America. Lucrările sale reliefează preocupări în domeniile analizei matematice (în special în domeniul ecuațiilor diferențiale), mecanicii statistice, teoriei relativității, teoriei gravitației, mecanicii fluidelor și geometriei.

În 1944 a dezvoltat teoria gravitonului.

Continuator al unor cercetări ale lui Henri Poincaré (1854-1912), cum a fost problema celor trei corpuri, a studiat teoria generală a sistemelor dinamice (1913) precizând noțiunea stabilității în câmpul real (1927) și demonstrând principiul ergodic (1931). Studiind unele probleme din mecanica fluidelor, a stabilit 15 noi paradoxuri apărute în acest domeniu.

A scris o disertație strălucită despre anumite ramuri ale dinamicii care privesc îndeosebi mecanica planetelor, domeniu inițiat în Franța de către Poicaré.

S-a ocupat de soluțiile ecuațiilor undelor. A stabilit clase noi de mișcări (recurente, centrale) și a studiat condițiile aparițiilor acestora.

S-a folosit de metodele topologice și de teoria mulțimilor. A caracterizat spațiul euclidian în clasa spațiilor metrice prin proprietăți geometrice, preluate din axiomele lui David Hilbert.

Birkhoff era pe deplin conștient de marea sa capacitate în domeniul matematicii și era hotărât să devină și să rămână primul matematician american în analiză. Era intolerant cu eventualii rivali, dar și mai intolerant cu rivalii evrei (de altfel, a fost acuzat și de antisemitism), însușiri pe care Norbert Wiener le-a constatat și le-a resimțit. Opera principală este considerată Dynamical systems (New York, 1927).

În 1965, Octav Onicescu a reluat studiul teoremelor ergodice ale lui Birkhoff și cele privind funcțiile-sumă.

Distincții și recompense

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „George David Birkhoff” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  3. 1 2 „George David Birkhoff”. MacTutor History of Mathematics archive. Wikidata Q547473. Accesat în .
  4. 1 2 „George David Birkhoff” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  5. ↑ George David Birkhoff (). „Asymptotic properties of the solutions of ordinary linear differential equations containing a parameter with application to boundary value and expansion problems”. LCCN 09008601. OCLC 4152637. OL 7006551M. Wikidata Q94389270.
  6. ↑ „George David Birkhoff” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
  7. ↑ „George David Birkhoff” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056.
  8. ↑ „George David Birkhoff”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  9. ↑ „George David Birkhoff”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  10. 1 2 3 4 5 6 7 8 „George David Birkhoff”. MacTutor History of Mathematics archive. Wikidata Q547473. Accesat în .
  11. ↑ http://www.ams.org/profession/prizes-awards/pabrowse?purl=bocher-prize. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ↑ „L'Information universitaire” (în franceză). . ISSN 2024-3693. Wikidata Q116209929.
  13. ↑ https://books.google.fr/books?id=_lLqDwAAQBAJ&pg=PA1906&lpg=PA1906. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  14. ↑ https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k65601042/f62. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  • Ion Purcaru, Octavian Bâscă, Oameni, idei, fapte din Istoria Matematicii, 1996, Editura Economică

Legături externe

[modificare | modificare sursă]