Gheorghe Vrănceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Gheorghe Vrânceanu)
Salt la: Navigare, căutare
0
Logo of the Romanian Academy.png Membru al Academiei Române
0
Logo of the Romanian Academy of Sciences.jpg Membru al Academiei de Științe din România
Gheorghe Vrănceanu
Academicianul Gheorghe Vrânceanu
Academicianul Gheorghe Vrânceanu
Născut 30 iunie 1900
Valea Hogei, România
Decedat 27 aprilie 1979, (79 de ani)
București, Republica Socialistă România
Rezidență România
Naționalitate Română
Domeniu Matematică
Instituție Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Societăți Academia Română Academia de Științe din România

Gheorghe Vrănceanu (30 iunie 1900, satul Valea Hogei, comuna Lipova, județul Bacău - 27 aprilie 1979, București) a fost un matematician român, membru al Academiei Române și profesor universitar.

A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935[1].

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut într-o familie modestă de țărani, urmează școala primară în satul natal, unde este remarcat de învățător, la a cărui insistență este trimis la liceul de la Vaslui. Matematica predată de Nicolae Abramescu îi stârnește interesul. Obține o bursă Adamachi la Facultatea de Științe în cadrul Universității din Iași, unde se înscrie la secția Matematică. Aici are ca profesori pe: Alexandru Myller, Vera Myller, Simion Sanielevici, Victor Vâlcovici, Simion Stoilow, care îi remarcă valoarea, astfel că încă din timpul facultății este numit preparator, iar după trecerea licenței este trimis la Roma pentru doctorat.

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

Opera sa matematică însumează peste trei sute de memorii, lucrări și articole publicate în reviste de mare circulație și cuprinde toate ramurile geometriei moderne, de la teoria clasică a suprafețelor, la noțiunea de spațiu fibrat, la care a descoperit domenii noi, a creat modele eficiente și a rezolvat probleme importante.

S-a ocupat de: spații neolonome, calculul diferențial absolut al congruențelor, mecanică analitică, geometrizarea ecuațiilor cu derivate parțiale de ordinul al doilea, teoria unitară neolonomă, spații cu conexiune conformă, spații parțial proiective, grupuri Lie, geometrie globală, grupuri de mișcări ale spațiilor cu dimensiune afină, spații cu conexiune local euclidiană, tensori armonici, spații Riemann cu conexiune constantă, curbura unei varietăți diferențiabile, scufundarea spațiilor curbe în spațiul euclidian, subvarietăți pe sferă, metoda de echivalență, spații cu conexiune neliniară și geometrizarea sistemelor mecanice.

Rezultatele sale au influențat opera unor matematicieni ca: T. Y. Thomas, V. V. Wagner, K. Yano, A. G. Walker, K. Nomizu, S. Kobayashi.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.1

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]