Furfural

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Furfural
Furfural skeletal.svg
Furfural-3D-vdW.png
Nume IUPACFuran-2-carbaldehidă
Alte denumiriFurfural, furan-2-carboxaldehidă, fural, furfurol, furfuraldehidă, 2-furaldehidă, aldehidă piromucică
Identificare
Număr CAS98-01-1
ChEMBLCHEMBL189362
PubChem CID7362
Informații generale
Formulă chimicăC5H4O2
Aspectulei incolor
Masă molară96,08 g/mol
Proprietăți
Densitate1,16 g/mL (20 °C) [1]
Starea de agregarelichid
Punct de topire−37 °C [1]
Punct de fierbere162 °C [1]
Solubilitateîn apă: 83 g/L [1]
Mirosde migdale [2]
Temperatură de aprindere62 °C
Pericol
T : Toxic
Toxic,
Fraze RR21, R23/25, R36/37, R40
Fraze S(S1/2), S26, S36/37/39, S45
SGH06 : ToxicSGH08 : Sensibilizant, mutagen, cancerigen, reprotoxic
Pericol
H301, H312, H319, H331, H335, H351,
NFPA 704

NFPA 704.svg

2
3
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Furfuralul, cunoscut și ca furfurol, este o aldehidă heterociclică a furanului derivat din produse secundare din agricultură, printre care porumbul, ovăzul, tărâțele și rumegușul. Denumirea de furfural provine din latinescul furfur, care înseamnă „tărâțe”, și face referire la sursa sa comună.

Formula chimică a furfuralului este OC4H3CHO. Compusul este un lichid uleios și incolor cu miros de migdale, dar unele mostre devin galbene în contact cu aerul. Este unul dintre compușii comuni găsiți în vanilie.

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Prin decarbonilarea furfuralului (împreună cu vapori de apă și catalizator de cromit de zinc, la 400 °C) se obține furan (Whitman, 1945):

Furfural = Monoxid de carbon + Furan

Prin hidrogenare conduce la alcool furfurilic, tetrahidrofurfurilic și tetrahidrofuran.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Record of CAS RN 98-01-1 în baza de date pentru compuși chimici GESTIS, de la IFA
  2. ^ en CDC - NIOSH Pocket Guide to Chemical Hazards

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • C.D.Nenițescu Chimie Organică, vol. II, ediția a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1973, pag. 567
  • Mică Enciclopedie de Chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, pag. 239

Legături externe[modificare | modificare sursă]