Frederic Nanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Frederic Nanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (107 ani) Modificați la Wikidata
Naționalitate Român
Cetățenie  România
Ocupație Diplomat

Frederic Nanu (n. 1884 – d. 1991) a fost un diplomat român, care, în calitate de ministru plenipotențiar al Regatului Românei la Stockholm, s-a remarcat în timpul negocierilor purtate în 1944 cu ambasadoarea sovietică Alexandra Kollontai pentru ieșirea României din războiul împotriva Uniunii Sovietice.

Este autor al lucrării de referință „Cronica tratatelor și legămintelor internaționale ale României, 1854-1937” și a unei istorii a diplomației române. Ca emigrant, a devenit profesor de Relații Internaționale la Washington.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Frederic Nanu s-a născut la Paris, unde tatăl său era secretar al Legației României.[1] A fost fiul lui Constantin Nanu (1859-1948), ministru plenipotențiar la Belgrad (1905), Roma (1909), Petersburg (1911) și Berlin (1912), și al Clarei Verbeeck, fiica unui bancher belgian.[2]

Negocierile de la Stockholm[modificare | modificare sursă]

„Am fost astăzi la d-na Kollontai, care este în convalescență într-o localitate învecinată... Apoi mi-a spus, dându-mi a înțelege că-mi dă dreptate, că a comunicat la Moscova reproșul pe care l-am făcut guvernului sovietic de a nu fi reacționat mai devreme la sondările noastre de la începutul lui ianuarie și a ne fi comunicat atunci confidențial, noua sa politică față de noi.”
—Parte din telegrama trimisă de Nanu de la Legația României din capitala Suediei către Ministerul Afacerilor Străine al României, în 12 aprilie 1944[3]

Într-o telegramă trimisă de ambasadorul Nanu din Stockholm către Ministerul Afacerilor Străine al României la 13 aprilie 1944 sunt prezentate condițiile minime ale armistițiului sovietic (cf. Buzatu Gheorghe, op. cit.):

„1. Ruptura cu germanii și lupta comună a trupelor române și trupelor aliate, inclusiv armata roșie, împotriva germanilor...

2. Restabilirea frontierei româno-sovietice după tratatul din 1940.

3. Repararea pagubelor cauzate Republicii Sovietelor prin operațiile militare și prin ocuparea teritoriilor sovietice.

4. Înapoierea tuturor prizonierilor de război și internaților sovietci și aliați.”


Relatări despre negocierile de la Stocholm dintre un emisar sovietic și ministrul Frederic Nanu sunt oferite de Gheorghe Barbul, colaborator apropiat al lui Ion Antonescu, în cartea sa Memorial Antonescu. Al treilea om al axei[4] „Puțin după prima întrevedere a ambasadorului [profesor Hayes, ambasador american la Madrid] cu secretarul nostru de legație de la Madrid [Grigoriu], legația română din Suedia a fost vizitată pe neașteptate de atașatul de presă al ambasadei sovietice. Acesta ceru să fie primit de ministrul Nanu și îi comunică faptul că dacă guvernul român avea propuneri de făcut guvernului sovietic, însărcinatul cu afaceri al URSS la Stockholm era dispus să-l primească pe reprezentantul României, deoarece ambasadoarea, doamna Kollontay, era grav bolnavă. Nanu răspunse că nu avea nici o instrucțiune în acest sens. Agentul sovietic îi lăsă atunci un număr de telefon, recomandând ca legătura să fie făcută dintr-o cabină publică. Această manieră puțin obișnuită de a se introduce la inamic nu însemna oare reacția Moscovei la luarea de contact de la Madrid, cu intenția de a îndepărta Statele Unite de la negocieri?...agentul sovietic de la Stockholm îi relată ministrului României că prefera să trateze direct cu dânsul și nu cu George Duca, consilier al legației, pentru că acesta din urmă avea prieteni la legațiile Angliei și Statelor Unite.”

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Frederic C. Nanu: Politica externă a României (1919-1933), Editura Institutul European, 1993, ISBN 9739148093; titlu original: The Foreign Policy of Romania. 1918- 1939

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alexandru Popescu: Istorici și diplomați (XXVIII). Frederic Nanu și „misterul telegramei”, ziarul de duminica, 4 dec 2014
  2. ^ tudor visanmiu: Legătura dintre Frederic Nanu și Veronica Micle
  3. ^ Buzatu, Gheorghe, Războiul marilor spioni, vol. II, Iași, 1989 [pe coperta posterioară se menționează "Apărut 8 ianuarie, 1990"], pp. 167-168
  4. ^ Gheorghe Barbul. Memorial Antonescu. Al treilea om al axei. Ediție pregătită pentru tipar de V. F. Dobrinescu. Traducere din l. franceză și note de Sanda-Maria Ardeleanu și Mihail-Constantin Ardeleanu. Editura Institutului European Iași 1992, p. 124 [Traducerea s-a efectuat după volumul apărut la Paris, în 1950]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]