Francesco Maurolico

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Francesco Maurolico
MAUROLICO FRANCESCO2.JPG
Francesco Maurolico
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Messina, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Messina, Italia Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
astronom
istoric al matematicii[*]
profesor universitar
traducător Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumatematică  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversity of Messina[*]  Modificați la Wikidata

Francesco Maurolico (în greacă: Φραγκίσκος Μαυρόλυκος, Frangiskos Mavrolikos; în latină: Franciscus Maurolycus; Francisci Maurolyci; în italiană: Francesco Maurolico; 16 septembrie 1494 - 21 sau 22 iulie 1575) a fost un matematician și astronom din Sicilia. Născut într-o familie grecească[2][3] și preocupat de studiul textelor autorilor clasici greci,[4] el a adus contribuții, de-a lungul vieții, în domeniile geometriei, opticii, mecanicii, muzicii și astronomiei. A editat operele autorilor clasici, inclusiv Arhimede, Apollonius, Autolycus, Teodosie și Serenus.[5] El a realizat, de asemenea, propriile sale tratate de matematică.[6]

Viața[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Messina, într-o familie de origine grecească[7][8][9][10][11] provenită din Constantinopol[12][13] și stabilită în acest oraș sicilian după Căderea Constantinopolului (1453).[14] Studii recente par să indice însă că familia s-a stabilit în Messina la sfârșitul secolului al XIV-lea.[15] Maurolico a primit o educație solidă. Tatăl său, Antonio, era medic și studiase cu celebrul savant helenistic Constantin Lascaris, devenind mai târziu șef al Monetăriei orașului Messina. Familia Maurolico a avut o vilă în afara orașului.

În 1521 Maurolico a fost hirotonit preot. În 1550 a intrat în Ordinul Benedictin și a devenit călugăr la mănăstirea Santa Maria del Parto à Castelbuono. Doi ani mai târziu, el a fost consacrat abate la Catedrala San Nicolò di Messina.

Realizări[modificare | modificare sursă]

Ca și tatăl său, Maurolico a devenit, de asemenea, șef al Monetăriei orașului Messina și pentru un timp a fost responsabil de apărarea fortificațiilor orașului, în numele lui Carol al V-lea, Împăratul Sfântului Imperiu Roman. Maurolico i-a îndrumat pe cei doi fii ai viceregelui Siciliei, Juan de Vega, și s-a aflat sub patronajul mai multor oameni bogați și puternici. De asemenea, el a corespondat cu oameni de știință ai vremii precum Clavius și Federico Commandino. Între 1548 și 1550, Maurolico a stat la castelul Pollina din Sicilia în calitate de oaspete al marchizului Giovanni al II-lea Ventimiglia, și a utilizat turnul castelului pentru a efectua observații astronomice.

Observațiile astronomice ale lui Maurolico includ descoperirea unei supernove, care a apărut în constelația Cassiopeia în 1572. Tycho Brahe a publicat detalii ale observațiilor sale în 1574; supernova este acum cunoscută sub numele de Supernova lui Tycho.

În 1569, a fost numit profesor la Universitatea din Messina.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Quadrati fabrica et eius usus, 1546
  • Lucrările Photismi de lumine et umbra și Diaphana ale lui Maurolico se referă la refracția luminii și încearcă să explice fenomenul natural al curcubeului. El a studiat, de asemenea, mecanismul camerei obscure. Photismi a fost finalizată în 1521, prima parte a Diaphana în 1523, a doua și a treia parte în 1552, dar întregul material a fost publicat postum abia în 1611.
  • Arithmeticorum libri duo (1575) include prima expunere cunoscută a inducției matematice.[16]
  • De momentis aequalibus (finalizată în 1548, publicată pentru prima dată abia în 1685) a încercat să calculeze baricentrul diferitelor forme geometrice (piramidă, paraboloid etc.).
  • În Sicanicarum rerum compendium, el a prezentat istoria Siciliei și a inclus unele detalii autobiografice. El a fost însărcinat să scrie această lucrare, iar în 1553 Senatul orașului Messina i-a acordat un salariu de 100 de monezi de aur pe an timp de doi ani, astfel că el a putut să finalizeze această lucrare, precum și lucrările sale de matematică.
  • Lucrarea De Sphaera Liber Unus (1575) conține un atac feroce la adresa heliocentrismului lui Copernic, în care Maurolico scrie că Copernic „merita biciuirea sau flagelarea mai degrabă decât o respingere”.[17]
  • Maurolico a publicat lucrarea Cosmographia în care a descris metodologia de măsurare a Pământului, care a fost folosită mai târziu de Jean Picard în măsurarea lungimii arcului de meridian în 1670.
  • Maurolico a publicat o ediție a Mecanicii lui Aristotel și o lucrare despre muzică. El a rezumat Theatrum orbis terrarum a lui Ortelius și a scris, de asemenea, Grammatica rudimenta (1528) și De lineis horariis. A realizat o hartă a Siciliei, care a fost publicată în 1575.
  • Maurolico a cercetat vechile texte matematice scrise de Teodosie din Bitinia, Menelau din Alexandria, Autolycos din Pitana, Euclid, Apoloniu din Perga și Arhimede. El nu a făcut traduceri noi, ci, lucrând cu cele deja existente, a oferit interpretări noi și solide ale matematicii grecești.

Moartea și moștenirea[modificare | modificare sursă]

El a murit la Messina.

Craterul lunar Maurolycus este numit după el.

Există o școală în Messina care-i poartă numele.

În 2009, Ministerul Italian al Patrimoniului Cultural a dispus alcătuirea unei Edizione nazionale dell'opera matematica di Francesco Maurolico (Ediția națională a operei matematice a lui Francesco Maurolico).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  2. ^ Sasaki, Chikara (). Descartes's mathematical thought. Springer. p. 43. ISBN 1-4020-1746-4. Here it is enough to note that the very first Jesuit college at Messina had already produced the influential Greek mathematician Francesco Maurolico. 
  3. ^ Wilbur Applebaum, Encyclopedia of the Scientific Revolution: From Copernicus to Newton, Routledge - 2000, page 5??
  4. ^ Bernard R. Goldstein, From Summetria to Symmetry: The Making of a Revolutionary Scientific Concept: The Making of a Revolutionary Scientific Concept, Springer - 2008, page 85
  5. ^ Galluzzi. Paolo (). Novità celesti e crisi del sapere. Banca toscana. p. 132. OCLC 59935636. Francesco Maurolico (1494-1575) Maurolico was a Sicilian, descended from Greek immigrants. He had an active career as civil servant, abbot, historian, and teacher. His passion was for mathematics, and his aim was to restore European knowledge of the ancient Greek mathematical achievement To the latter end, he vigorously pursued his own mathematical studies; edited the works of Archimedes, Apollonius, Autolycus, Theodosius, and Serenus; summarized and commented on Euclid's Elements; paraphrased and edited various medieval mathematical works or medieval translations of ancient works; and composed his own original treatises on mathematics and mathematical science. 
  6. ^ Galluzzi. Paolo (). Novità celesti e crisi del sapere. Banca toscana. p. 132. OCLC 59935636. Francesco Maurolico (1494-1575) Maurolico was a Sicilian, descended from Greek immigrants. He had an active career as civil servant, abbot, historian, and teacher. His passion was for mathematics, and his aim was to restore European knowledge of the ancient Greek mathematical achievement To the latter end, he vigorously pursued his own mathematical studies; edited the works of Archimedes, Apollonius, Autolycus, Theodosius, and Serenus; summarized and commented on Euclid's Elements; paraphrased and edited various medieval mathematical works or medieval translations of ancient works; and composed his own original treatises on mathematics and mathematical science. 
  7. ^ Clagett, Marshall; Archimedes (). Archimedes in the Middle Ages, Volume 3. The American Philosophical Society. p. 749. ISBN 0-87169-125-6. Initially, we should observe that Francesco Maurolico (or Maruli or Maroli) was born in Messina on 16 September 1494, of a Greek family which had fled Constantinople after its fall to the Turks in 1453 and settled in Messina. 
  8. ^ Scoular, Spencer (). The Unlimited Infinite: Exploring the Philosophy of Mathematics. Universal Publishers. p. 74. ISBN 1-58112-470-8. Italian geometrician of Greek origin, Francesco Maurolico (1494- 1575) independently discovered the method of mathematical induction 
  9. ^ Burdick, Bruce Stanley (). Mathematical works printed in the Americas, 1554-1700. JHU Press. p. 74. ISBN 0-8018-8823-9. Francesco Maurolico (1494–1575)... Maurolico was from a Greek family that had escaped the Turks by fleeing to Sicily. 
  10. ^ Burton, David M. (). The history of mathematics: an introduction. WCB McGraw-Hill. p. 425. ISBN 0-07-009468-3. Francesco Maurolico (1494-1575) is generally acknowledged to have been one of the foremost mathematicians of the sixteenth century. Born in Sicily of Greek parents, he was an ordained priest, at one time an abbot, and for many years 
  11. ^ Boyer, Carl Benjamin; Merzbach, Uta C. (). A history of mathematics. Wiley. p. 301. ISBN 0-471-54397-7. classical works of antiquity continued strong, as we see in the case of Maurolico, a priest of Greek parentage who was born, lived, and died in Sicily. Maurolico was a scholarly geometer who did much to revive interest in the more advanced of the antique works. 
  12. ^ Ffolliott, Sheila (). Civic sculpture in the Renaissance: Montorsoli's fountains at Messina. UMI Research Press. p. 204. ISBN 0-8357-1474-8. A Greek intellectual community had settled there in the fifteenth century, Maurolico himself having been the product of a family of Constantinopolitan origins. 
  13. ^ Cotterell, John (). Social Networks and Social Influences in Adolescence. Routledge. p. 34. ISBN 0-415-10973-6. Francisco Maurolico, the son of Greek refugees from Constantinople, spread an interest in number theory through his study of arithmetic in two books published in 1575 after his death. 
  14. ^ Clagett, Marshall; Archimedes (). Archimedes in the Middle Ages, Volume 3. The American Philosophical Society. p. 749. ISBN 0-87169-125-6. Initially, we should observe that Francesco Maurolico (or Maruli or Maroli) was born in Messina on 16 September 1494, of a Greek family which had fled Constantinople after its fall to the Turks in 1453 and settled in Messina. 
  15. ^ "MAUROLICO, Francesco" by Rosario Moscheo, Dizionario Biografico degli Italiani, Volume 72 (2008).
  16. ^ Vacca, G. (). „Maurolycus, the first discoverer of the principle of mathematical induction”. Bull. Amer. Math. Soc. 16 (2): 70–73. doi:10.1090/s0002-9904-1909-01860-9. MR 1558845. 
  17. ^ Rosen, Edward (aprilie 1957). „Maurolico's attitude toward Copernicus”. Proceedings of the American Philosophical Society. 101 (2): 177–194. 

 Legături externe[modificare | modificare sursă]