Fosgen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fosgen
Phosgene-dimensions-2D.png
Denumiri
Alte denumiri
Clorură de carbonil
Diclorură de oxicarbon
Identificare
Număr CAS 75-44-5
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică COCl2
Aspect gaz incolor
Masă molară 98,92 g/mol
Proprietăți
Densitate 4,03 kg/m3
1,4 g/cm
Starea de agregare
Starea de agregare gaz
Punct de topire −128 °C
Punct de fierbere 7,6 °C
Solubilitate în apă și solvenți organici
Solubilitate
Solubilitate în apă
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate (pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Doză letală
Doza minimă letală
Doza letală medie
Reglementări europene
T : Toxic
Toxic,
Fraze R
Fraze S
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Fosgenul (clorură de carbonil sau diclorură de oxicarbon) este un compus anorganic având formula COCl2. Este un gaz incolor și foarte toxic la temperaturi normale.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Acest gaz a fost descoperit și sintetizat în anul 1812 de Sir Humphrey Davy. Numele său provine din compunerea cuvintelor grecești phos (lumină) și genesis (naștere sau facere).

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Fosgenul face parte din grupa gazelor toxice, cu miros carateristic asemănător celui de putrefacție. Gazul se dizolvă greu in apă și mai ușor în solvenții organici ca: benzol, toluen, clorura de benzol etc. Fosgenul are o energie de evaporare de 24,38 kJ·mol−1.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Gazul se obține în prezența cărbunelui activ din monoxid de carbon și clor:

CO + Cl2 → COCl2

Se mai poate obține prin arderea substanțelor plastice care conțin clor, ca de exemplu PVC-ul, în prezența unui metal și a cărbunelui:
H2SO4 + SO3 + CCl4 → 2HSO3Cl + COCl2

Utilizare[modificare | modificare sursă]

În Primul Război Mondial fosgenul a fost folosit ca gaz de luptă, cauzând moartea a circa 17.000 de oameni. Deoarece gazul se dizolvă greu în apă, la inspirare ajunge în pulmon până la nivelul alveolelor, unde se transformă încet în dioxid de carbon și acid clorhidric, care distruge țesutul alveolar. După 2 - 3 ore de la inhalare apare o tuse înecăcioasă chinuitoare, cianoză și edem pulmonar, asfixie, dar până în clipa morții intoxicatul nu-și pierde cunoștința. Dozele mari de fosgen produc moartea în secunde sau minute, moleculele de fosgen, care reacționează cu moleculele de aminoacizi din alveole, împiedicând schimbul normal de gaze din pulmon. Spre deosebire de iperită care acționează și prin piele, fosgenul acționează numai prin pulmon. În prezent fosgenul este utilizat la producerea halogenaților acidului carbonic, a maselor plastice ca poliuretanul, sau a insecticidelor. Datorită toxicității mari a gazului, se iau măsuri de protecție deosebite la manipularea și transportul fosgenului.

Vezi și[modificare | modificare sursă]