Fosgen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fosgen
Denumiri
Alte denumiriClorură de carbonil
Diclorură de oxicarbon
Identificare
Număr CAS75-44-5
PubChem CID6371
Informații generale
Formulă chimicăCOCl2
Aspectgaz incolor
Masă molară98,92 g/mol
Proprietăți
Densitate4,03 kg/m3
1,4 g/cm
Punct de topire−128 °C
Punct de fierbere7,6 °C
Solubilitateîn apă și solvenți organici
Presiune de vapori1,6 atmosferă fizicăi[2]  Modificați la Wikidata
T : Toxic
Toxic,
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Fosgenul (clorură de carbonil sau diclorură de oxicarbon) este un compus anorganic având formula COCl2. Este un gaz incolor și foarte toxic la temperaturi normale.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Acest gaz a fost descoperit și sintetizat în anul 1812 de John Davy (1790–1868), fratele lui Humphry Davy. Numele său provine din compunerea cuvintelor grecești phos (lumină) și genesis (naștere sau facere).[3]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Fosgenul face parte din grupa gazelor toxice, cu miros carateristic asemănător celui de putrefacție. Gazul se dizolvă greu in apă și mai ușor în solvenții organici ca: benzol, toluen, clorura de benzol etc. Fosgenul are o energie de evaporare de 24,38 kJ·mol−1.

Obținere[modificare | modificare sursă]

La nivel industrial, fosgenul se obține în prezența cărbunelui activ (pe post de catalizator) în urma reacției dintre monoxid de carbon și clor:[4]

Se mai poate obține prin arderea substanțelor plastice care conțin clor, ca de exemplu PVC-ul, în prezența unui metal și a cărbunelui:

Utilizare[modificare | modificare sursă]

În Primul Război Mondial fosgenul a fost folosit ca gaz de luptă, cauzând moartea a circa 17.000 de oameni. Deoarece gazul se dizolvă greu în apă, la inspirare ajunge în plămân până la nivelul alveolelor, unde se transformă încet în dioxid de carbon și acid clorhidric, care distruge țesutul alveolar. După 2 - 3 ore de la inhalare apare o tuse înecăcioasă chinuitoare, cianoză și edem pulmonar, asfixie, dar până în clipa morții intoxicatul nu-și pierde cunoștința. Dozele mari de fosgen produc moartea în secunde sau minute, moleculele de fosgen, care reacționează cu moleculele de aminoacizi din alveole, împiedicând schimbul normal de gaze din plămân. Spre deosebire de iperită care acționează și prin piele, fosgenul acționează numai prin plămân. În prezent fosgenul este utilizat la producerea halogenaților acidului carbonic, a maselor plastice ca poliuretanul, sau a insecticidelor. Datorită toxicității mari a gazului, se iau măsuri de protecție deosebite la manipularea și transportul fosgenului.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Fosgen”, PHOSGENE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0504.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ John Davy (). „On a gaseous compound of carbonic oxide and chlorine”. Philosophical Transactions of the Royal Society of London. 102: 144–151. doi:10.1098/rstl.1812.0008Accesibil gratuit. JSTOR 107310.  Fosgenul a fost denumit pe p. 151: " ... it will be necessary to designate it by some simple name. I venture to propose that of phosgene, or phosgene gas; from φως, light, γινομαι, to produce, which signifies formed by light; ... "
  4. ^ Wolfgang Schneider; Werner Diller (), „Phosgene”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a19_411 

Vezi și[modificare | modificare sursă]