Filip de Suabia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Filip de Suabia (n. 1177, Pavia – d. 21 iunie 1208, Bamberg), membru al dinastiei Hohenstaufen, a fost duce de Suabia din anul 1196 și rege al Germaniei din 1198 până la moarte, ca rival al împăratului Otto al IV-lea.

Filip de Suabia
Vad-0321 040 Philipp von Schwaben.jpg
Filip de Suabia cu însemnele imperiale - miniaturӑ în Cronica din Mӑnӑstirea Weissenau (c. 1250, Biblioteca Cantonului St. Gallen (Vadiana Collection, p. 40.)
Date personale
Născut1177
Pavia
Decedat21 iunie 1208 (31 ani)
Bamberg
ÎnmormântatCatedrala din Speyer
PărințiFrederic I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[1]
Beatrice I, Countess of Burgundy[*][[Beatrice I, Countess of Burgundy (Wife of Frederick I, Holy Roman Emperor)|​]][1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriFrederic al V-lea de Suabia
Conrad al II-lea de Suabia
Otto I, conte al Burgundiei[*]
Frederic al VI-lea de Suabia
Henric al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIrina Angelina
CopiiBeatrice de Suabia[1]
Kunigunde de Hohenstaufen[1]
Elisabeta de Suabia[*][1]
Maria de Hohenstaufen[*][1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
ReligieCatolicӑ
Ocupațiepreot catolic[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa de Hohenstaufen
Duce de Suabia
Domnie15 august 1196 – 21 iunie 1208
PredecesorConrad al II-lea
SuccesorFrederic al Iv-lea
Rege romano-german
Domnie8 martie 1198 – 21 iunie 1208
PredecesorHenric al VI-lea
SuccesorOtto al IV-lea

Biografie[modificare | modificare sursă]

Filip a fost cel de al cincilea și cel mai tânăr dintre fiii împăratului Frederic I "Barbarossa" cu contesa Beatrice I de Burgundia, fiica contelui Renaud al III-lea, de Burgundia. El era totodată frate al împăratului Henric al VI-lea. El a intrat în rândul clerului, fiind diacon de Aachen, iar în 1190 sau 1191 a fost ales ca episcop de Würzburg. Însoțindu-l pe fratele său Henric în Italia în 1191, Filip a părăsit vocația ecleziastică și, în cadrul unei noi călătorii în Italia, a devenit duce de Toscana în 1195, primind extinse posesiuni teritoriale. În suita sa s-a aflat și minnesinger-ul Bernger de Horheim.

În 1196, Filip a devenit duce de Suabia, după moartea fratelui său Conrad al II-lea. În mai 1197, s-a căsătorit cu regina-văduvă a Siciliei, Irina Angelina, fiică a împăratului bizantin Isaac al II-lea Angelos și văduvă a regelui Roger al III-lea al Siciliei, o doamnă care era descrisă de către Walther von der Vogelweide ca "trandafirul fără spin, porumbelul fără vină".

Filip s-a bucurat de încrederea fratelui său într-o mare măsură și se pare că a fost desemnat ca protector al tânărului fiu al lui Henric al VI-lea, Frederic, viitorul Frederic al II-lea de Hohenstaufen după moartea lui Henric. În 1197, el a pus la cale aducerea lui Frederic din Sicilia pentru a fi încoronat ca rege al germanilor, atunci când a primit vestea morții împăratului. Se pare că Filip dorea să apere interesele nepotului său și totodată să liniștească dezordinea care apăruse la moartea lui Henric, însă s-a dovedit a fi depășit de evenimente. Ostilitatea față de numirea ca rege a unui copil era în creștere, iar după ce Filip fusese ales ca apărător al Imperiului pe parcursul minoratului lui Frederic, el a consimțit la propria sa alegere. Astfel, el a fost ales ca rege german la Mühlhausen în 8 martie 1198, fiind încoronat la Mainz în 8 septembrie.

Între timp, un număr de principi ostili față de Filip, sub conducerea arhiepiscopului Adolf de Köln, a ales un anti-rege în persoana lui Otto, cel de al doilea fiu al ducelui Henric Leul de Saxonia și membru al Casei de Welf. În războiul care a urmat, Filip, care avea principala susținere în Germania de Sud, s-a bucurat de un succes consistent. În 1199, el a primit noi adeziuni la cauza sa și a reușit să mute aria de dispută pe teritoriul adversarului său, care încă nu obținuse sprijinul din partea papei Inocențiu al III-lea și nu avea decât o slabă susținere din partea aliatului său, regele Filip al II-lea August al Franței. Anul următor însă a fost mai puțin favorabil armatelor sale; iar în martie 1201 Inocențiu al III-lea a luat măsura decisivă de a-i plasa pe Filip și pe asociații săi sub interdict, începând să lucreze cu hotărâre în favoarea lui Otto.

Tot în 1201, Filip a primit vizita vărului său, marchizul Bonifaciu de Montferrat, pe atunci comandantul Cruciadei a patra. În acel moment, cruciații asediau Zara în Marea Adriatică. Deși motivele exacte ale întâlnirii rămân necunoscute, Bonifaciu s-a întâlnit la curtea lui Filip și cu tânărul Alexios (viitorul Alexios al IV-lea al Constantinopolului), cumnat al lui Filip. Alexios l-ar fi convins pe Bonifaciu și ulterior și pe venețieni să devieze cruciada către Constantinopol pentru a-l reinstaura pe Isaac al II-lea Angelos pe tronul Bizanțului, dat fiind că de curând fusese depus de către fratele său, Alexios al III-lea Angelos, unchiul tânărului Alexios și al Irinei.

Următorii doi ani s-au dovedit și mai nefavorabili pentru cauza lui Filip. Otto, având susținerea regelui Ottokar I al Boemiei și a lui Herman I de Thuringia, landgraf de Thuringia, l-a alungat pe Filip din Germania de Nord, obligându-l astfel să recurge cu umilință la concesii din partea papei Inocențiu, rămase și acestea fără rezultat. Totuși, supunerea față de Filip a lui Herman de Thuringia din 1204 a marcat punctul de cotitură al norocului său, Herman fiind urmat curând de arhiepiscopul Adolf de Köln și de ducele Henric I de Brabant.

La 6 ianuarie 1205, Filip a fost din nou încoronat cu mare pompă la Aachen de către Adolf de Altena, deși abia în 1207 intrarea sa în Köln a marcat încheierea oficială a războiului. O lună sau două mia târziu, interdictul papal asupra sa a fost ridicat, iar în martie 1208 se pare că s-a încheiat un tratat prin care un nepot al papei Inocențiu al III-lea urma să se căsătorească cu una dintre fiicele lui Filip și să primească mult disputatul Ducat de Toscana. Filip se pregătea să reprime ultimele rezistențe ale rebeliunii din Braunschweig-Lüneburg când a fost asasinat la Bamberg în 21 iunie 1208, de către contele Otto al VIII-lea de Wittelsbach, conte palatin din Bavaria.[2]

Filip a fost un bărbat curajos și mărinimos, iar scriitorii contemporani, printre care Walther von der Vogelweide, i-au lăudat blândețea și generozitatea.

Familia[modificare | modificare sursă]

Filip de Suabia a fost căsătorit cu Irina Angelina, fiică a împăratului Isaac al II-lea Angelos al Bizanțului în 25 mai 1197, cu care a avut patru fiice:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Kindred Britain 
  2. ^ B. Zientara, Henryk, p. 169-171.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • E. Winkelmann, Philipp von Schwaben und Otto IV. von Braunschweig, Leipzig, 1873–1878.
  • Peter Csendes, Philipp von Schwaben. Ein Staufer im Kampf um die Macht, 2003.
  • Benedykt Zientara, Henryk Brodaty i jego czasy, Wydawnictwo TRIO, 1997.
  • Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). [[Encyclopædia Britannica 1911|Encyclopædia Britannica]] (ed. 11). Cambridge University Press.  Conflict URL–wikilink (ajutor), o publicație aparținând domeniului public.

Legături externe[modificare | modificare sursă]