Herman I de Thuringia

Herman I de Thuringia
Date personale
Născut	1155
Decedat	25 aprilie 1217 (62 de ani) Gotha, Republica Federală Germania
Înmormântat	Reinhardsbrunn[*]
Părinți	Louis II, Landgrave of Thuringia[*] Judith of Hohenstaufen[*]
Frați și surori	Louis III, Landgrave of Thuringia[*] Heinrich Raspe III.[*] Friedrich von Ziegenhain[*]
Căsătorit cu	Sofia de Wittelsbach
Copii	Ludovic al IV-lea de Turingia Henric Raspe Konrad von Thüringen[*] Jutta de Thuringia Agnes of Thuringia[*]
Cetățenie	Germania

Herman I (d. 25 aprilie 1217) a fost landgraf de Thuringia de la anul 1190 până la moarte.

Viața

Herman era cel de al doilea fiu al landgrafului Ludovic al II-lea "cel Tare" de Thuringia cu Judith de Hohenstaufen, soră a împăratului Frederic I "Barbarossa".

Nu se cunosc multe date despre prima parte a vieții sale, doar că în 1180 Herman s-a raliat coaliției închegate împotriva ducelui Henric Leul de Saxonia, și âmpreună cu fratele său, landgraful Ludovic al III-lea de Thuringia, a suferit o scurtă perioadă de detenție după înfrângerea din bătălia de la Weissensee în fața lui Henric. După aceea, el a obținut comitatul palatin de Saxonia din partea fratelui său Ludovic Saxonul. El și-a întărit autoritatea asupra comitatului palatin în urma căsătoriei cu Sofia, fiică a Lutgardei de Stade cu Frederic al II-lea de Sommerschenburg, contele palatin anterior.

Tatăl său, Ludovic al II-lea a murit în 1190. Împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen a încercat să achiziționeze Thuringia ca fief vacant al Sfântului Imperiu Roman, însă Herman e dejucat acest plan și s-a autoinstalat ca landgraf. Alăturându-se ligii împotriva împăratului, el a fost acuzat, probabil pe nedrept, de o tentativă de asasinare a împăratului. Henric al VI-lea a reușit nu numai să îl desprindă pe Herman din coaliția împotriva sa, dar a și obținut sprijinul său în proiectul său de a atașa Regatul Siciliei la Imperiul romano-german.

Herman a pornit în cruciada proiectată de Henric al VI-lea în 1197. Atunci când împăratul a murit în același an, sprijinul lui Herman a fost obținut de către fratele lui Henric, ducele Filip de Suabia, însă de îndată ce cauza lui Filip părea să slăbească, Herman și-a schimbat opțiunea, sprijinindu-l pe Otto de Braunschweig, viitorul Otto al IV-lea. Drept consecință, Filip a invadat Thuringia în 1204 și l-a constrâns pe Herman să treacă le negocieri, în urma cărora acesta a predat teritoriile dobândite în 1198. După moartea lui Filip și recunoașterea imperială a lui Otto, Herman a fost printre principii care l-au invitat pe Frederic de Hohenstaufen, viitorul împărat Frederic al II-lea, să vină în Germania pentru a prelua coroana. Ca urmare a acestei atitudini, saxonii au atacat Thuringia, landgraful fiind totuși salvat de sosirea lui Frederic în Germania din 1212.

După moartea primei sale soții din 1195, Herman s-a căsătorit cu Sofia de Wittelsbach, fiica ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria. Cu aceasta, el a avut patru fii, dintre care doi, Ludovic al IV-lea de Thuringia și Henric Raspe, i-au succedat în poziția de landgrafi. Herman a murit în orașul Gotha în 1217 și a fost înmormântat la Reinhardsbrunn.

Herman s-a îngrijit de societatea literaților, iar Walther von der Vogelweide și alți minnesinger-i erau bineveniți în castelul său de la Wartburg. De asemenea, compunerea imnurilor latinești Veni Sancte Spiritus și Salve palatine îi sunt atribuite lui.

Urmași

Cu Sofia de Sommerschenburg:

• Jutta (n. 1184-d. 1235), căsătorită în două rânduri:
  1. în 1194 cu markgraful Theodoric I de Meissen (n. 1161-d. 1221)
  2. în 1223 cu contele Poppo al VII-lea de Henneberg (d. 1245)
• Hedwiga, căsătorită în 1211 cu contele Albert al II-lea de Weimar-Orlamünde

Cu Sofia de Wittelsbach:

• Irmgarda (n. 1197), căsătorită în 1211 cu contele Henric I de Anhalt, din Casa de Ascania
• Ludovic (n. 1200-d. 1227), succesor ca landgraf de Thuringia
• Herman (n. 1202-d. 1216)
• Conrad (n. 1204-d.1247), devenit mare maestru al Ordinului teutonic
• Henric Raspe (n. 1204-d. 1247), devenit landgraf de Thuringia
• Agnes, căsătorită mai întâi în 1225 cu Henric "Profanul" de Babenberg (n. 1208-d. 1228), fiu al markgrafului Leopold al IV-lea de Austria; iar a doua oară în 1229 cu ducele Albert I de Saxonia (n. cca. 1175 – d. 1261)

Bibliografie

• Ernst Winkelmann, Philipp von Schwaben und Otto IV. von Braunschweig, Leipzig, 1873–1878.
• T. Knochenhauer, Geschichte Thüringens, Gotha, 1871.
• F. Wachter, Thüringische and obersächsische Geschichte, Leipzig, 1826.
• Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.