Frederic al V-lea de Suabia
| Frederic al V-lea | |
| Duce al Suabiei | |
 Mormântul în care se află rămășițele lui Frederic al V-lea (Mănăstirea Lorch, 1475) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Pavia, Ducatul Milanului |
| Decedat | (6 ani) |
| Părinți | Frederic I[1] Beatrice de Burgundia[1] |
| Frați și surori | Filip de Suabia Henric al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Frederic al VI-lea de Suabia Otto I Conrad al II-lea de Suabia |
| Ocupație | aristocrat |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Duce al Suabiei (–) |
| Familie nobiliară | Hohenstaufen |
Modifică date / text  | |
Frederic al V-lea (n. 16 iulie 1164, Pavia – d.c. 1170)[2] aparținând dinastiei Hohenstaufen, a fost Duce al Suabiei din 1167 până la moarte. El a fost fiul cel mare al împăratului Frederic I Barbarossa și al celei de-a doua soții a sa, Beatrice de Burgundia.
În aprilie 1165, la vârsta de nouă luni, Frederic a fost cu logodit cu Eleonora Plantagenet, fiica în vârstă de trei ani a regelui Henric al II-lea al Angliei și a soției sale, Eleonora de Aquitania.[2] Căsătoria celor doi nu a avut loc cel mai probabil datorită morții premature a lui Frederic.
În august 1167 a murit Frederic al IV-lea al Suabiei în timpul unei campanii militare în Regatul Italiei. Acesta era singurul fiu supraviețuitor al regelui Conrad al III-lea, unchiul împăratului Frederic Barbarossa.[3]
Astfel s-a stins linia directă a moștenitorilor regelui Conrad al III-lea care a fost preluată de urmașii lui Frederic Barbarossa. Acesta a dat Ducatul Suabiei fiului său, Frederic, astfel încât dinastia Stauferilor a continuat fără întrerupere la cârmuirea acestui ducat.[4]
În iulie 1169[5] la Bamberg, principii electori l-au ales rege romano-german pe Henric, fratele mai mic al lui Frederic, viitorul împărat Henric al VI-lea, în vârstă de trei ani și jumătate, pentru a fi asigurată moștenirea tronului imperial al tatălui său, Frederic Barbarossa. Încoronarea lui Henric a avut loc pe 15 august 1169 la Aix-la-Chapelle. Este de presupus că Frederic se născuse cu o constituție slabă și de aceea a fost preferat fratele său mai mic la această alegere.
Două surse medievale sugerează că Frederic era încă în viață la momentul alegerii fratelui său ca rege romano-german.[6] Deoarece logodnica sa, Eleonora de Aquitania, s-a logodit în 1170 cu regele Alfonso al VIII-lea al Castiliei, este de presupus că Frederic a murit în a doua jumătate a anului 1169 sau la începutul anului 1170.[3]
Frederic a fost înmormântat în Mănăstirea din Lorch, locul de înmormântare al Stauferilor fondat de străbunicul său, ducele Frederic I al Suabiei.[7]
La moartea lui Frederic, numele său a fost preluat de cel de-al treilea fiu al lui Barbarossa, care avea trei ani și fusese numit la naștere „Conrad”. Acesta a devenit duce al Suabiei în jurul anului 1170 sub numele Frederic al VI-lea astfel fiind păstrat numele Frederic în linia succesorală a familiei Hohenstaufen.[6]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b The Peerage
- ^ a b Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p. 293.
- ^ a b Tobias Weller: Die Heiratspolitik des deutschen Hochadels im 12. Jahrhundert., Editura Böhlau, Köln 2004, ISBN 3-412-11104-X, p. 107.
- ^ Gerhard Baaken: Die Altersfolge der Söhne Friedrich Barbarossas und die Königserhebung Heinrichs VI. În: Deutsches Archiv für Erforschung des Mittelalters, vol. 24 (1968), p. 75.
- ^ Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p. 297.
- ^ a b Tobias Weller: Die Heiratspolitik des deutschen Hochadels im 12. Jahrhundert., Editura Böhlau, Köln 2004, ISBN 3-412-11104-X, p. 100.
- ^ Hansmartin Decker-Hauff: Das Staufische Haus. În: Württembergisches Landesmuseum (ed.): Die Zeit der Staufer. Geschichte – Kunst – Kultur., Stuttgart 1977, vol. III, p. 355.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5.
- Gerhard Baaken: Die Altersfolge der Söhne Friedrich Barbarossas und die Königserhebung Heinrichs VI. În: Deutsches Archiv für Erforschung des Mittelalters, vol. 24 (1968), pp. 46–78.
- Hansmartin Decker-Hauff: Das Staufische Haus. În: Württembergisches Landesmuseum (ed.): Die Zeit der Staufer. Geschichte – Kunst – Kultur., Stuttgart 1977, vol. III.
- Tobias Weller: Die Heiratspolitik des deutschen Hochadels im 12. Jahrhundert., Editura Böhlau, Köln 2004, ISBN 3-412-11104-X.
- Erwin Assmann: Friedrich Barbarossas Kinder. În: Deutsches Archiv für Erforschung des Mittelalters, vol. 33 (1977).
