Ferdinand Gallas
Ferdinand Gallas | |
Ferdinand Gallas portret de Krausz Albert | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Timișoara, Austro-Ungaria |
Decedat | (56 de ani) Lovrin, Timiș, Republica Populară Română, România |
Ocupație | sculptor |
Modifică date / text |
Ferdinand Gallas (grafii alternative Gallasz Ferdinand, Gallas Nándor, Gallasz Nándor) (n. 29 ianuarie 1893, Timișoara – d. 1 iulie 1949, Lovrin) a fost un sculptor bănățean.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut într-o familie săracă în cartierul Iosefin.[1]
În 1904 s-a înscris la Școala Secundară de prelucrare a lemnului și industrie metalurgică și a învățat bazele sculpturii de la András Sipos, iar de la arhitectul László Inotay desen în lucrul în lemn. În 1909 a devenit student la Facultatea de Arte Frumoase din Budapesta, specializându-se în sculptură decorativă, cu profesorii Mátray, Maróti și Simaz. Ca o recunoaștere a meritelor sale, a fost numit profesor asistent la catedra institutului.[2]
În 1914 a fost înrolat și trimis pe frontul din Serbia, apoi în Rusia, iar după un an a fost luat prizonier, petrecând astfel șapte ani în Rusia. În prima perioadă a lucrat ca dulgher, cioplitor în lemn, giuvaergiu. A șlefuit trepte, a fost traducător, a lucrat în minele de cărbuni etc. A încercat, în repetate rânduri dar fără succes, să evadeze. După ieșirea Rusiei din Primul Război Mondial, a rămas acolo și a studiat sculptura la Academia de Arte din Moscova (1919-1921). În acest timp, a proiectat costume pentru teatru și a lucrat ca scenograf, devenind și adept al constructivismului. La sfârșitul anului 1921 a revenit la Timișoara.[1]
Împreună cu prietenul său, pictorul Albert Varga, timp de doi ani (1922-1923) a întreprins o călătorie de studii la München și Dresda (la școala liberă de arte Der Weg).[1] În această perioadă, arta sa s-a dezvoltat în concordanță cu direcțiile europene, parcurgând traseul ce duce de la Cubism prin Constructivism și Expresionism. Cea mai activă perioadă a activității sale artistice a fost între cea de-a doua jumătate a anilor ’20 și prima jumătate a anilor ’30.[2]
În perioada 1924-1927 a realizat reliefuri simbolice pentru fațadele unor clădiri publice din Timișoara, precum frizele Palatului Ciobanu, altorelieful fațadei Căminului Muncitoresc, ornamentele intrării Farmaciei Kuhn. A ridica monumente ale soldaților căzuți în primul război mondial î mai multe comune bănățene (Ciacova, Șandra). A proiectat și sculptat monumentele funerare ale unor familii avute din Timișoara.[1]
În anul 1925 s-a alăturat grupului de artiști strânși în jurul revistei de literatură și artă Periscop, editată la Arad, în care a publicat, alături de fotografiile sculpturilor, scrierile sale din domeniul literaturii de avangardă precum și traduceri din limba rusă.[1]
Începând din 1934, boala contractată în timpul războiului s-a agravat și din acest motiv a lucrat tot mai anevoios. În 1936 a terminat altorelieful pentru casa în care a locuit poetul Endre Ady. S-a asociat cu antreprenori în construcții, pentru care a desenat ornamente de piatră pentru clădiri publice, a sculptat frize, a desenat monumente funerare.[1]
În 1947, deși era grav bolnav, a predat la cursurile organizate de sindicate pentru muncitori. A decedat în vara anului 1949 în spitalul public din Lovrin, localitate în care a fost și înmormântat.[1]
Fondator de asociații artistice
[modificare | modificare sursă]În 1930, Ferdinand Gallas, împreună cu Ioachim Miloia, Andreas Ferch, Aurel Ciupe, Iuliu Podlipny ș.a. au întemeiat „Salonul artelor bănățene”.[3]
Ferdinand Gallas a mai fondat Societatea Artiștilor Plastici Bănățeni, Uniunea Artiștilor Plastici din Banat și a revigorat Societatea „Barabás Miklós”. A organizat ateliere de desen, artă industrială și modelaj în atelierul său.[2]
Expoziții
[modificare | modificare sursă]În 1922 a organizat prima expoziție la Timișoara, în care lucrările sale manifestau influențele cubismului, prin sculpturi în lemn, teracotă, bronz sau marmură.[2] A avut mare succes sculptura Viața, lucrată în piatră.[1]
În 1931, Ferdinand Gallas a participat cu succes la Salonul Oficial de primăvară, organizat la București, obținând un premiu.[4]
În 1932 a expus la Arad, împreună cu Julius Podlipny.[1]
Lucrări
[modificare | modificare sursă]- Sculpturile în piatră de pe vechea clădire numită și Palatul Ciobanului din Timișoara, str. Hector, au fost realizate de Ferdinand Gallas, în anul 1926.[5]
- Basorelief în piatră, sculptat de Ferdinand Gallas pe frontonul Școlii generale "Dr. Eliza Ionescu", str. Corbului, din Timișoara.[6]
- Medalia "Endre Ady", bronz, (circa 1920-1929), expus la British Museum din Londra.[7]
O serie de lucrări ale sale se află în colecția Secției de Artă a Muzeului Banatului[8] și în Muzeul de Artă din Cluj-Napoca[9]
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Endre Károly: G. N. domborműve. Temesvári Hírlap 1925. nov. 17.
- Déznai Viktor: Műteremben. Temesvári Hírlap 1925. ápr. 25.
- Franyó Zoltán: G. szobrai. Tíz Perc 1928. június 10.; újraközölve A pokol tornácán. 1969. 198–200.
- Papp Aurél: Egy szobrász élete. Erdélyi Helikon 1929/1.
- Lakatos Imre: A Barabás Miklós Céh kiállítása. Erdélyi Helikon, 1930/5.
- Vásárhelyi Z. Emil: Erdélyi művészek. Kolozsvár, 1937. 41–51.
- Kubán Endre: Egy majdnem elfelejtett művész. Szabad Szó 1957. okt. 5.
- Izsák László: Amiről egy portré mesél. Szabad Szó 1958. ápr. 23.
- Annemarie Podlipny-Hehn: Ferdinand Gallas, monografie, Timișoara, Editura Artpress, 2002.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h i „Gallas Nándor”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d Syekernyés, János, „Gallas Nándor”, Ed. Mentor, Târgu Mureș, 2007
- ^ Pe drumul calvarului
- ^ Temesvári Hírlap din 22 aprilie 1931
- ^ „Timișoara - Relief în piatră pe clădirea Palatul Ciobanului”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Timișoara - Artă parietală Șc. Gen. "Dr. Eliza Ionescu"”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ The Brittish Museum
- ^ Muzeul Banatului – Secția de Artă
- ^ Muzeul de Arta Cluj - Napoca, CATALOG PATRIMONIAL, aparitie 1977