Iuliu Podlipny

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Iuliu Podlipny
Julius Podlipny.jpg
Autoportret reprodus pe afișul Simpozionului dedicat lui Julius Podlipny, la Muzeul de Artă din Timișoara, la 12 aprilie 2011, cu ocazia împlinirii a 113 ani de la nașterea pictorului
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Pressburg, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (92 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Timișoara, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnnemarie Podlipny-Hehn Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură, desen  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Arte Frumoase din Budapesta[*]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruȘtefan Szönyi, Traian Brădean, Artur Vetro, Ștefan Câlția  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăexpresionism  Modificați la Wikidata
Premii1977 - medalia omagială a orașului Bratislava

Iuliu Podlipny (prenumele grafiat și Julius sau Gyula, n. , Pressburg, Austro-Ungaria – d. ,[1][2][3] Timișoara, România) a fost un pictor, grafician și pedagog timișorean. A fost căsătorit cu istoricul de artă și criticul de artă Annemarie Podlipny-Hehn.

Biografie[modificare | modificare sursă]

De origine cehă, Julius Podlipny s-a născut la Pressburg, în Austro-Ungaria, azi Bratislava, Slovacia.[4] După un accident de tren soldat cu pierderea brațului drept, s-a mutat mai târziu la Budapesta, oraș unde a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase.[5]

În 1926, Gallas Ferdinand și Varga Albert au deschis o „școală liberă de pictură și sculpltură”. Stabilit în Timișoara, în același an, Julius Podlipny s-a alăturat celor doi, rămânând din 1928 conducătorul atelierului și al școlii.[6] Activitatea sa expozițională s-a extins la București, Cluj Napoca, Arad.

La începutul anilor ’30, Podlipny era angajat al cinematografului orașului pentru a picta, pe panouri-gigant, reclame ale filmelor cu Tarzan interpretat de Johnny Weissmuller. Văzând lucrările, patronul sălii de la Palatul Széchényi din Timișoara i-a propus să expună cât mai multe lucrări. Podlipny a expus zeci de portrete, multe lucrate în cărbune, reprezentând fețe de cerșetori, schilozi, nebuni. Nu s-a găsit decât un client, unul dintre directorii fostei întreprinderi Ilsa, care a ales câteva portrete, le-a plătit și l-a rugat pe tânărul artist să le împacheteze bine. Nu știe unde au ajuns aceste opere de început.[7]

În anul 1934 a fost numit profesor la Școala de Arte Frumoase din Timișoara, activitate din care s-a retras peste trei decenii.[5] Printre elevii săi s-au numărat, printre alții, Traian Brădean[8], Artur Vetro și Ștefan Câlția.

În 1957, în urma restructurării învățământului artistic, profil liceal, a fost înființat Liceul de Artă Plastică Timișoara. Printre profesori se numărau Julius Podlipny, Gabriel Popa, Victor Gaga, Romul Nuțiu și Octavian Maxim.[9]

În perioada 1951-1955 a fost primul președinte al filialei Timișoara a Uniunii Artiștilor Plastici.[5]

Julius Podlipny a fost cunoscut ca promotor al artei moderne în perioada interbelică, legându-și numele de acela al revistei socialiste și de avangardă Ma, editată de criticul Lajos Kassák . A practicat un stil cu ecouri expresioniste și s-a situat în rândul maeștrilor care au influențat arta plastică românească, mai cu seamă ca pedagog.[4] Podlipny nu suporta decât desenul, pentru el coloriștii erau niște sclifosiți fără vlagă, incapabili să tragă o linie.[10]

A murit la 15 ianuarie 1991.

Relieful din bronz de pe mormântul pictorului Julius Podlipny, cu chipul său în altorelief, realizat de sculptorul Ionel Chinghiță, a fost furat de colectori de fier vechi.[11][12]

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • 1977 - medalia omagială a orașului Bratislava,[5]
  • 1998 - titlul de Cetățean de onoare al Timișoarei, acordat post mortem, prin HCL nr. 157/30.06.1998, pentru bogata activitate artistică și pedagogică desfășurată în Timișoara în perioada 1926-1991.[13]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Július Podlipný, Web umenia, accesat în  
  2. ^ a b Gyula or Julius or Iuliu Podlipny, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  3. ^ a b Iulius Podlipny, Artnet, accesat în  
  4. ^ a b Retrospectiva Julius Podlipny la Muzeul de Artă din Timișoara
  5. ^ a b c d 5 aprilie
  6. ^ Etape în istoria istoriografiei artei românești interbelice
  7. ^ Istoria văzută dintr-o clădire celebră: Palatul Széchényi
  8. ^ Bradean, Traian
  9. ^ Istoricul liceului de arte plastice din Timișoara
  10. ^ Livius Ciocârlie, Evocare în Creație și sincronism european. Mișcarea artistică timișoreană a anilor `60-`70, Timișoara, 1990
  11. ^ Mutilarea Timișoarei continuă! Până când?
  12. ^ Timișoara, Cimitirul din Calea Lipovei - Mormântul lui Iulius Podlipny
  13. ^ Cetățeni de onoare ai Timișoarei

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Stela Radu, Annemarie Podlipny-Hehn: Expoziția retrospectivă Julius Podlipny (Catalog) , 58 pagini, numeroase ilustrații, Muzeul Banatului Timișoara, 1974
  • Annemarie Podlipny-Hehn și Coriolan Babeți: Julius Podlipny (Expoziție retrospectivă, Catalog), Comitetul de Cultură și Educație al Județului Timiș, Uniunea Artiștilor Plastici din R.S. România, Filiala Timișoara, 1983
  • Annemarie Podlipny-Hehn: Julius Podlipny, monografie, Editura Kriterion, București, 1986
  • Annemarie Podlipny-Hehn: Julius Podlipny: expoziția comemorativă, Editura DINAMI, Timișoara, 1998
  • Annemarie Podlipny-Hehn: Da-sein/ Conté. Schițe dintr-un secol (Memoriile lui Podlipny), Editura Cosmopolitan Art, 2011