Ettore Ferrari

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ettore Ferrari
Ettore Ferrari.jpg
Ettore Ferrari
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Roma, Statele Papale Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupație sculptor[*] Modificați la Wikidata

Ettore Ferrari (n. 25 martie 1845, Roma – d. 19 august 1929, Roma) a fost un sculptor italian.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Născut într-o familie de artiști plastici, a devenit unul din protagoniștii mișcării de renaștere artistică după actul de unificare a Italiei. Tatăl său, sculptorul Filippo Ferrari (1819-97), l-a învățat sculptura și i-a inoculat pasiunea pentru politica republicană.[1]

În 1868 a câștigat o bursă de studii la Accademia di San Luca din Roma, pe care a absolvit-o în 1872, după care a rămas în Academie pentru o vreme îndelungată ca profesor și, în același timp, deputat în parlamentul italian.[1]

Între 1904 și 1917, Ettore Ferrari a fost Marele Maestru al Ordinului Francmasonic Marelui Orient al Italiei (Grande Oriente d’Italia). Din 1918 până 1929, a fost Suveran Mare Comandor al Ritului Scoțian din Italia. Ca apărător consecvent al valorilor democratice, Ettore Ferrari a fost unul dintre cei mai consecvenți adversari ai fascismului mussolinian.[2]

După ce în noiembrie 1925 Benito Mussolini a promulgat legea ce interzicea activitatea societăților secrete, Masoneria a fost, practic, scoasă în afara legii. Pentru că Ettore Ferrari nu și-a abandonat convingerile, a fost pus sub observația poliției iar atelierul său a fost devastat de mai multe ori de către fasciști. Reprimarea sa a culminat în mai 1929 cu punerea sa sub acuzare, pentru vina de a fi încercat să reorganizeze Francmasoneria. Imediat după aceea, Ettore Ferrari i-a transmis deplinele sale puteri lui Giuseppe Lenti, Locotenent Mare Comandor și luptător antifascist de anvergură, care emigrase în Franța. După numai trei luni, Ettore Ferrari a încetat din viață la Roma.[2] A fost înmormântat în Cimitero Comunale Monumentale Campo Verano din Roma.[1]

Creații (selecțiuni)[modificare | modificare sursă]

Istoria busturilor lui Traian și Decebal[modificare | modificare sursă]

Busturile de bronz ale lui Decebal și Traian readuse de la Turda la muzeul din Cluj
(Ettore Ferrari, 1928)

În 1928, primarului Clujului, Theodor Mihali, a comandat busturile, pe care Ettore Ferrari a reușit să le termine în numai 4 luni. Aduse la Cluj, cele două busturi au fost montate în sala de consiliu a primăriei. În 1940, odată cu Dictatul de la Viena și ocuparea Transilvaniei de către Ungaria, acestea au fost duse în refugiu și amplasate în fața Muzeului de Istorie din Turda. Mulți ani, nu s-a mai știut cui îi aparțin statuile și cine a fost autorul lor. În 1995, un individ a încercat să demonteze de pe soclu bustul lui Decebal pentru a-l vinde ca metal reciclabil. Alertați, angajații muzeului din Turda au sesizat autoritățile locale, care au aflat că busturile sunt propietatea administrației clujene. Primarul de atunci al Clujului, Gheorghe Funar, a ridicat cele două busturi de la Turda și le-a depozitat în Lapidariul Medieval al Muzeului Național de Istorie din Cluj.[3]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Ettore Ferrari
  2. ^ a b Decebal și Traian, lăsați în ignoranță
  3. ^ Statui de Ferrari, găsite la fier vechi

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ettore Ferrari