Listă de erori logice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Erori logice)

Erori logice formale[modificare | modificare sursă]

Erorile logice formale sunt acele raționamente care sunt invalide datorită unor erori în formalismul lor logic.

Erori logice propoziționale[modificare | modificare sursă]

Erori logice de cuantificare[modificare | modificare sursă]

Erori logice silogistice[modificare | modificare sursă]

Erorile logice silogistice sunt erori logice ce se comit în silogisme.

Erori logice informale[modificare | modificare sursă]

Erorile logice informale sunt argumente invalide datorită altor rațiuni decât cele legate de formalismul logic.

  • Apelul la repetiție (argumentum ad nauseam): repetarea unui argument invalid în speranța că în final va fi acceptat.
  • Argumentul circular, (circulus in probando, petitio principii, cercul vicios): unde concluzia unui argument este implicit sau explicit asumată în unul din premise.
  • Argumentul ignoranței (argumentum ad ignorantiam, argumentul din lipsa de imaginatie): se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată falsă sau că premisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată.
  • Cauza și consecința circulară: o consecință a unui fenomen este considerată ca fiind cauza fenomenului.
  • Cauza singulară: se consideră că doar o singură cauză simplă este responsabilă pentru o situație, când de fapt sunt mai multe cauze.
  • Comparația incompletă: compoarația nu ia in considerare alte aspecte importante pentru similitudinea obiectelor sau fenomenelor.
  • Comparația inconsistentă: se compară caracteristici necomparabile ale unor obiecte sau fenomene.
  • Distribuția ilogică: se consideră că nu exită diferențe între un termen în sens distributiv (referitor la toți membri clasei) și colectiv (referitor la clasă ca întreg).
    • Compoziția ilogică: presupunerea că întregul are o proprietate doar pentru faptul că diferite componente au acea proprietate.
    • Diviziunea ilogică: presupunerea că diferite părți ale întregului au o proprietate doar pentru că întregul are acea proprietate.
  • Dovada prin prolixitate (argumentum verbosium) (proof by intimidation): supunerea altora la un argument prea complex și prolix pentru a putea fi tratat în detaliu la modul rezonabil.
  • Echivocarea: folosirea incorectă a cuvintelor care au mai multe înțelesuri.
  • Ecologia ilogică
  • Eroarea jucătorului: incorecta opinie cum că probabilitatea unui eveniment aleator poate fi influențată de (sau dedusă din) alte evenimente independente.
  • Falsa atribuire: apelul la surse irelevante, necalificate, nedefinite, părtinitoare sau chiar fabricate pentru a susține un argument.
  • Falsul compromis: în cazul unor posibilitati opuse se consideră că o cale de mijloc e mai bună.
  • Istoricul ilogic
  • Întrebarea complexa (presupozitia ilogica, întrebarea încărcată, plurium interrogationum)
  • Mutarea ștachetei: respingere a unor contra-argumente prin ridicarea arbitrară a criteriilor de acceptare a unor dovezi.
  • Niciun scoțian adevărat: refutarea generalizării prin particularizare defectuoasă.
  • Pledoaria specială: evidențierea unei excepții de la o regulă fără a se justifica excepția.
  • Reificarea: o abstracție este tratată ca și cum ar reprezenta ceva concret.
  • Transferul sarcinii dovezii: se plasează îndatorirea de a dovedi ceva de partea oponentului.
  • Eroarea soluției perfecte: argument prin care se insistă că există o soluție perfectă și/sau soluția propusă ar trebui respinsă deoarece părți ale problemei vor continua să existe după ce a fost implementată.
  • Stil în loc de substanță: se critică modul în care a fost expus un argument nu validitatea sa.

Cauze îndoielnice[modificare | modificare sursă]

Erori de relevanță[modificare | modificare sursă]

  • Ipoteza Ad hoc
  • Ad hominem: atacul la persoana mai degraba decât la argument.
  • Apelul la autoritate: o aserțiune e considerată adevărată datorită poziției sau autorității persoanei care face aserțiunea.
  • Apelul la emoție: se manipuleze emoțiile celor din audiență, în loc să se folosească raționamente valide.
    • Apelul la ridicol: este un specific apel la emoție în care se ridiculizează opinia oponentului.
    • Apelul la frică: un specific apel la emoție în care se induce frica față de partea opusă.
    • Apelul la măgulire: un specific apel la emoție în care se face uz de măgulire pentru a câștiga suport.
    • Apelul la milă (ad misericordiam): un specific apel la emoție în care se face uz de milă în argumentație.
    • Apelul la ranchiună: un specific apel la emoție în care se face uz de ranchiună și resentimente pentru câștigarea suportului.
  • Apelul la forță (ad baculum): se argumentează prin folosirea amenințării, constrângerii și a forței față de oponent.
  • Apelul la majoritate (apelul la popularitate, ad populum): o afirmație este susținută ca fiind adevărată deoarece multă lume crede că este adevărată.
  • Apelul la noutate: se consideră că ceva este superior sau mai bun doar pentru că este mai nou sau modern.
  • Apelul la tradiție (ad antiquitatem): se consideră că ceva este corect deoarece are o lungă tradiție la bază.
  • Argumentul irelevant (Ignoratio elenchi sau Heringul roșu): se prezintă un argument care susține validitatea unei afirmații diferite de cea care se presupunea să fie susținută.
  • Falsa analogie: compararea a două lucruri care par similare dar au proprietăți diferite.
  • Gândirea deziderativă: formarea unor credințe în concordanță cu ceea ce este plăcut a se imagina în loc să se apeleze la dovezi sau rațiune.
  • Om de paie: argumentare prin denaturarea opiniei oponentului.

Generalizări defectuoase[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]