Episcopia de Ösel-Wiek

←

1228 – 1560

Stemă

Localizare

Capitală

Lihula

Guvernare

Istorie

Episcopia de Ösel–Wiek (în estonă Saare-Lääne piiskopkond; în germană Bistum Ösel–Wiek; în germana de jos Bisdom Ösel–Wiek; în latină Ecclesia Osiliensis) a fost o eparhie romano-catolică și principat episcopal semiindependent (parte din Terra Mariana, adică Livonia) în cadrul Sfântului Imperiu Roman, acoperind ceea ce sunt acum județele Saare, Hiiu, Lääne și partea de vest a județului Pärnu din Estonia.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Tratatul din 1241 dintre Episcopia de Ösel-Wiek, Ordinul Livonian și oeselieni^⁠(d) (acum la Arhivele Naționale ale Suediei^⁠(d) )

Episcopia a fost înființată la 1 octombrie 1228 ca eparhie de rit latin și, inițial, posibil scutită, de către legatul papal Guglielmo din Modena^⁠(d) și, simultan, ca stat al Sfântului Imperiu Roman —adică era principat episcopal — de către Henric, regele romanilor (1220-1242; nu împărat). Datorită schimbării repetate a sediului episcopiei, a mai fost cunoscută succesiv ca episcopia de Leal (Lihula) din 1234, Perona (Vana-Pärnu) din 1251, Castelul Hapsal (Haapsalu)^⁠(d) din 1279, iar sediul s-a mutat (doar el) la castelul Arensburg (Kuressaare) de pe insula Ösel (Saaremaa); catedrala si canonicatul^⁠(d) au rămas în Hapsal. A fost o eparhie sufragană^⁠(d) în provincia bisericească a Arhiepiscopiei Mitropolitane de Riga^⁠(d) din 1253.

Unul dintre cei cinci membri ai Confederației Livone, statul a fost împărțit administrativ în două aprodate^⁠(d) (în latină advocaciae, în germană Vogteien). Episcopul acționa și ca suzeran din partea Ordinului Teuton asupra feudelor sale de pe teritoriul episcopiei. Din 1241 până în 1343, insula Ösel (Saaremaa) a fost o parte autonomă a prințului-episcopat Ösel-Wiek (autonomie reînnoită la 27 august 1255).

Principatul a încetat să mai existe în 1560, când ultimul său principe-episcop, Johannes al V-lea von Münchhausen, l-a vândut Danemarcei, care a conferit puterea executivă guvernatorilor numiți de rege (denumiți Lensmænd până în 1654, apoi Statthalter). Fratele regelui Frederic al II-lea al Danemarcei, Magnus de Livonia, Duce de Holstein^⁠(d), a obținut-o ca apanaj la 15 aprilie 1560 și a fost ales episcop la 13 mai 1560; cum dinastia daneză era luterană, el a desființat eparhia și și-a asumat titlul feudal secular de domn al Öselului (Stieffte Ozel und Wieck Herr) la 20 martie 1567.

Danemarca a cedat Wiek (județul Lääne) Uniunii Polono-Lituaniene în schimbul unor părți din Ösel aparținând Ordinului Livonian. Mai târziu, Ösel a devenit posesiune daneză.

Episcopi și principi-episcopi de Ösel-Wiek (Saare-Lääne)[modificare | modificare sursă]

Gottfried, Ordinul Cistercian (O. Cist.) (1227, ales la 29 iunie 1229; aprobat în august 1228 – decedat după 1257)
vacant și interregnum 1229 - 1234, condus de Episcopul de Riga și Ordinul Fraților de Spadă Livonieni.
Heinrich I^⁠(d), Ordinul Dominican (OP) (1234 – decedat 10 martie 1260)
Hermann I de Becheshovede (Buxhoevden)^⁠(d) (1262– decedat 1285? )
Heinrich al II-lea (1290.05.10 – decedat 1294)
Konrad I (1294? – decedat 1307)
Post vacant și Interregnum
Hartung (Garttungus) (1310 – decedat 1321)
Jakob al II-lea (3 martie 1322 – 1337)
Hermann II Osenbrügge (de Osenbrygge), (1338 – decedat 1362?63)
Konrad al II-lea (24 iulie 1363 – decedat 1374)
Heinrich III (23 octombrie 1374 – asasinat înainte de 5 iulie 1381), anterior episcop de Schleswig^⁠(d) (30 ianuarie 1370 – 23 octombrie 1374)
Post vacant și Interregnum
Winrich von Kniprode^⁠(d) (28 martie 1385 – decedat 5 noiembrie 1419)
Caspar Schuwenflug (8 ianuarie 1420 – decedat 10 august 1423)
Christian Kuband, Norbertini (O. Praem.) (10 august 1423 – decedat 21 iulie 1432)
Johannes I Schutte (22 octombrie 1432 – 12 septembrie 1438)
Johannes al II-lea Creul (Kreuwel), Ordinul Teuton (OT) (20 martie 1439 de jure – 1457 de facto din 1449 la Wiek ca episcop tânăr - decedat 23 septembrie 1454)
Ludolf Grove^⁠(d) (1457 de jure – decedat 11 martie 1458) (de facto din 1439, din 1449 ca episcop bătrân în Saaremaa și Dagö)
Jodokus Hoenstein (24 iulie 1458 – decedat 17 ianuarie 1471)
Peter Wetberg (17 iunie 1471 – decedat înainte de 14 noiembrie 1491)
Johannes al III-lea Orgas (Johann Orgies) (1492.03.26 – decedat 19 martie 1515)
Johannes al IV-lea Kyvel (Kievel) (19 martie 1515 – decedat 22 aprilie 1527), urmat ca fost episcop coadjutor de Ösel-Wiek (? – 19 martie 1515)
Georg von Tiesenhausen (20 mai 1527 – decedat 2 octombrie 1530), anterior episcop de Reval (Estonia) (21 iulie 1525 – 12 octombrie 1530)
Reinhold von Buxhoeveden^⁠(d) (3 iulie 1532 – pensionat înainte de 13 iulie 1541), decedat în 1557
Johannes al V-lea von Münchhausen (9 ianuarie 1542 – 1560 când a vândut scaunul)
Magnus de Livonia ([rinț al Danemarcei și duce de Holstein^⁠(d)), 1560–1572 (episcop protestant, a murit în 1583)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Pius Bonifacius Gams, Series episcoporum Ecclesiae Catholicae, Leipzig 1931, p. 297
Konrad Eubel, Hierarchia Catholica Medii Aevi, vol. 1, p. 379; vol. 2, p. 207; vol. 3, p. 264
Ernst Friedrich Mooyer, Verzeichnisse der deutschen Bischöfe seit dem Jahr 800 nach Chr. Geb., Minden 1854, p. 75