Magnus, duce de Holstein
| Magnus, duce de Holstein | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Copenhagen Castle(d), amtul Copenhaga(d), Danemarca |
| Decedat | (42 de ani)[1] Piltene(d), Ducatul Curlandei și Semigaliei, Polonia-Lituania |
| Înmormântat | Piltene[*] catedrala din Roskilde |
| Părinți | Christian al III-lea al Danemarcei Dorothea de Saxa-Lauenburg |
| Frați și surori | Dorothea a Danemarcei, Ducesă de Brunswick-Lüneburg Anna a Danemarcei Frederic al II-lea al Danemarcei Hans den Yngre[*] |
| Căsătorit cu | Marija Vladimirovna Starickaja[*] (din )[2] Marija Vladimirovna Starickaja[*] |
| Copii | Maria de Oldenburg[*][3] Eudoxia de Oldenburg[*][3] |
| Religie | Biserica Catolică protestantism |
| Ocupație | proprietar de imobiliare[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | prinț principe-episcop |
| Familie nobiliară | Casa de Oldenburg |
| Administrator diocezan | |
| Domnie | – secolul al XVI-lea |
| Bishop of Ösel-Wiek[*] | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Johann von Münchhausen[*] |
| Succesor | nimeni |
| Q113323858[*] | |
| Domnie | – |
Modifică date / text  | |
Magnus al Danemarcei sau Magnus de Holstein (n. , Copenhagen Castle(d), amtul Copenhaga(d), Danemarca – d. , Piltene(d), Ducatul Curlandei și Semigaliei, Polonia-Lituania) a fost prinț al Danemarcei,[4] duce de Holstein(d) și membru al casei de Oldenburg. Ca vasal al țarului Ivan al IV-lea al Rusiei, a fost, cu numele, rege al Livoniei între 1570 și 1578.[5]
Tinerețea
[modificare | modificare sursă]Ducele Magnus s-a născut la Castelul din Copenhaga în 1540 ca al doilea fiu al regelui Christian al III-lea al Danemarcei și Norvegiei și al Dorotheei de Saxa-Lauenburg. La vârsta de 17 ani a fost trimis în Germania pentru a fi educat la diferite curți judecătorești germane. După moartea tatălui său în 1559, s-a întors în Danemarca pentru încoronarea fratelui său mai mare, regele Frederic al II-lea al Danemarcei.
În același an, principele-episcop de Ösel-Wiek și Curlanda(d) Johannes al V-lea von Munchhausen din Vechea Livonie și-a vândut pământurile regelui Frederic al II-lea în schimbul sumei de 30.000 taleri. Pentru a evita divizarea ereditară a domeniului său, regele Frederic al II-lea a dăruit acest teritoriu fratelui său mai mic Magnus cu condiția ca acesta să renunțe la drepturile sale de succesiune în ducatele de Schleswig și Holstein(d). În 1560, Magnus a debarcat cu o armată pe Saaremaa unde a fost ales imediat episcop de către canonicatul Catedralei(d).[6]
Regele Livoniei
[modificare | modificare sursă]În timpul Războiului Livonian, la , ducele Magnus a sosit la Moscova, unde a fost încoronat rege al Livoniei de către Ivan al IV-lea. Magnus a depus jurământ de vasalitate lui Ivan pe care l-a acceptat ca suzeran și a primit carta corespunzătoare pentru regatul vasal al Livoniei în ceea ce Ivan numea patrimoniul său. Tratatul dintre Magnus și Ivan al IV-lea a fost semnat de un opricinik(d) și de un membru al administrației zemskii, diacul(d) Vasili Șcelkalov(d). Teritoriile noului regat nu erau însă cucerite, dar chiar și așa Castelul Põltsamaa(d) a fost proclamat viitoarea reședință oficială a regelui.[7]
Noul rege încoronat Magnus al Livoniei a părăsit Moscova cu 20.000 de soldați ruși cu intenția de a cuceri Revalul controlat de suedezi. Speranța lui Ivan de a primi sprijinul lui Frederic al II-lea al Danemarcei, fratele mai mare al lui Magnus, a fost deșartă. Până la sfârșitul lunii martie 1571, Magnus a renunțat la lupta pentru Reval și a abandonat asediul.[4][8]
În 1577, după ce a pierdut favorurile lui Ivan și nu a primit niciun sprijin de la fratele său, Magnus a cerut nobilimii livoniene să se unească în spatele lui într-o luptă împotriva ocupației străine. A fost atacat de forțele lui Ivan și luat prizonier. La eliberare, el a renunțat la titlul său regal. Magnus a renunțat la drepturile la tron în favoarea lui Ștefan Báthory.[9]
Magnus și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții la castelul Pilten(d) din Episcopia Curlandei(d), unde a murit ca rentier al coroanei poloneze.[10]
În 1662, trupul lui Magnus a fost returnat în Danemarca și a fost reînhumat în Catedrala Roskilde.[11]
Soția și copiii
[modificare | modificare sursă]La , s-a căsătorit cu Maria Vladimirovna din Starița(d), fiica lui Vladimir(d), cneaz de Starița. Printre copiii săi s-au numărat:
- Maria de Oldenburg (c. iulie 1580 – c. 1597)
- Eudoxia de Oldenburg (c. 1581 – c. 1588)
Origine
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Darryl Roger Lundy. „Magnus Oldenburg, King of Livonia” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824. Accesat în .
- ↑ „Magnus, duce de Holstein”. The Peerage[*]. Accesat în .
- 1 2 Darryl Roger Lundy. „Magnus, duce de Holstein” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
- 1 2 Jaques, Tony (). Dictionary of Battles and Sieges. Greenwood Publishing Group. p. 849. ISBN 978-0-313-33536-5.
- ↑ Goodrich, S. C. (). „Early Russian History”. A Pictorial History of England. BiblioBazaar, LLC. p. 150. ISBN 978-0-554-73173-5.
- ↑ Eastern Europe: An Introduction to the People, Lands, and Culture, By Richard C. Frucht; ISBN: 1-57607-800-0; p.70
- ↑ Viirand, Tiiu (). Estonia. Cultural Tourism. Kunst Publishers. pp. 82–84. ISBN 9949-407-18-4.
- ↑ Ivan the Terrible By Isabel De Madariaga ISBN: 0-300-11973-9
- ↑ War and Peace in the Baltic, 1560–1790 By Stewart Philip Oakley ISBN: 0-415-02472-2
- ↑ Lockhart, Paul Douglas (). Frederik II and the Protestant Cause: Denmark's Role in the Wars of Religion, 1559-1596. BRILL. ISBN 9004137904.
- ↑ Kønigsfeldt, Johannes Peter Frederik; Danske historiske forening (). Genealogisk-historiske tabeller over de nordiske rigers kongeslægter (în daneză). B. Lunos bogtrykkeri. p. 52.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Războaiele Livoniene, de Kara Broughton
- Die Münzen von Herzog Magnus
