Enric Baader

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Enric Baader
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Deidesheim, Renania-Palatinat, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
Timișoara, România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer Modificați la Wikidata

Heinrich Christian Baader (n. 30 ianuarie 1847, Deidesheim, Palatinat; d. 29 iulie 1928, Timișoara, Regatul României), cunoscut în limba română și ca Enric Baader, și în maghiară ca Henrik Báder[1], a fost un inginer german, director al Tramvaielor Comunale Timișoara (1867–1918), consilier local și senator.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Caricatura a lui Enric Baader, aparută în ediția din 25 decembrie 1924 a ziarului Aradi Közlöny

Heinrich Baader s-a născut în 1847 la Deidesheim, Palatinat, ca fiu al lui Nikolaus Baader și al Theresiei Zimmermann. În anul 1867, în calitate de tânăr inginer, s-a mutat din orașul Ofen în orașul Temesvár de atunci, unde i s-a încredințat responsabilitatea de a planifica tramvaiul cu cai al orașului, care a fost inaugurat în anul 1869. Ulterior, a deținut funcția de director al companiei de transport până în anul 1918, adică a fost și administratorul rețelei de tramvaie electrice introduse în anul 1899. În anul 1873, Baader a fost numit și consilier municipal și a contribuit în această calitate la dezvoltarea tehnică a orașului Timișoara până în anul 1918.[2]

Baader a coordonat construcția școlii secundare, a Teatrului Franz Joseph, a Podului Hunyadi, a Bisericii Sfânta Ecaterina, a școlii comunale din Cetate și a școlii de fete din Fabric.[3]

După ce a efectuat mai multe călătorii de studiu, Baader a adus o contribuție decisivă la introducerea electrificării orașului și a rețelei de tramvaie. Datorită tenacității și convingerii sale, compania de tramvai a cedat în cele din urmă în anul 1899 și a introdus tramvaiul electric. Baader a fost, de asemenea, persoana care a gestionat municipalizarea tramvaiului electric în anul 1903, pentru suma de 2,6 milioane de coroane, în beneficiul tuturor.[4]

În onoarea sa, orașul a înființat în anul 1909 „Fundația Baader” cu o sumă de 20000 de coroane pentru o bursă de studiu în domeniul tehnic.[2]

Afiliații[modificare | modificare sursă]

  • Membru al Comisiei de Construcții a orașului;
  • Vicepreședinte (1909) și Președinte (1918) al Camerei de Comerț și Industrie Timișoara;
  • Director al Societății Temesvárer Lloyd (1912);
  • Președintele al pompierilor voluntari;
  • Președinte al Asociației Maghiare de Muzică și Cânt;

Onoruri[modificare | modificare sursă]

  • Crucea de Merit cu Coroană (1891);
  • Crucea de cavaler a Ordinului Franz Joseph (1900);
  • Cetățean de Onoare al Timișoarei (28 decembrie 1927);[5]
  • Strada Enric Baader din cartierul Fabric, situată în imediata vecinătate a fostului depou de tramvaie din zonă;
  • „Fundația Baader” pentru o bursă de studiu în domeniul tehnic (1909).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ tiboru (). „A temesvári lóvasút és villamos” (în maghiară). Temesvárblog. Accesat în . 
  2. ^ a b Anton Peter Petri⁠(d): Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums. Breit Druck und Verlag GmbH, Marquartstein 1992, ISBN 3-922046-76-2
  3. ^ Josef Geml: Alt–Temesvar im letzten Halbjahrhundert 1870–1920, Banat Verlag, Erding 2010, ISBN 978-3-9810962-9-3
  4. ^ adevarul.ro, Ingenieur Baader
  5. ^ ziarultimisoara.ro, Die vergessenen Ehrenbürger der Stadt Timișoara