Elena Rareș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Familia domnului Petru Rareș. Mănăstirea Humor.

Elena (Ecaterina) Rareș (n. aprox. 1490, Serbia – d. 1553, Suceava, Moldova) a fost o principesă sârbă ce a devenit soția domnului Moldovei Petru Rareș (1527–1538, 1541–1546).

Familie[modificare | modificare sursă]

Era cea de-a doua fiică a prințului sârb Jovan Branković, despot al Serbiei în perioada 1496-1502, și al nobilei Jelena Jakšić. Sora ei vitregă, Despina Milița, a fost soția lui Neagoe Basarab, domn al Țării Românești (1512-1521), și soacră a domnilor Radu de la Afumați și Radu Paisie (prin fiica sa Ruxandra), precum și a lui Ștefăniță Vodă (prin fiica sa Stana).[1]

Principesa Jelena Branković s-a căsătorit cu Petru Rareș, fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare și domn al Moldovei (1527–1538, 1541–1546). Voievodul moldovean era văduv, după ce prima sa soție, Maria (o fată de boier[2]:p. 53), murise la 28 iunie 1529 și fusese înmormântată la Mănăstirea Putna.[3]:p. 464 Petru Rareș și Doamna Elena au avut împreună patru copii: trei băieți (Iliaș (n. 1531), Ștefan (n. 1532) și Constantin (n. 1542)) și o fată (Ruxandra (n. 1538)).[3]:p. 465 Unii autori afirmă în mod eronat că și Despina, cunoscută ca Doamna Chiajna, ar fi fiica lui Petru Rareș și a Doamnei Elena, dar aceasta pare să fie mai degrabă fiica lui Petru Rareș și a primei sale soții.[2]:p. 54

Soție și mamă de domn[modificare | modificare sursă]

Tabloul votiv de la Probota

Elena a domnit alături de Petru Rareș, în cele două domnii ale acestuia (1527–1538, 1541–1546). Prima domnie a luat sfârșit în anul 1538, atunci când oștile turcești ale sultanului Soliman Magnificul au invadat Moldova, aducându-l ca domn pe Ștefan Lăcustă. Prevăzându-și înfrângerea, voievodul moldovean și-a trimis din timp soția și copiii în Cetatea Ciceului din Transilvania, pe care o stăpânea.[2]:p. 55[3]:p. 452 Cetatea este asediată timp de patru luni de oștile lui Ioan I Zápolya. Domnul rămâne acolo timp de un an și jumătate într-o stare de semiprizonierat.

Aflat în exil, Petru Rareș a pus-o pe Doamna Elena să scrie o scrisoare în limba sârbă către sultan în care fostul domn al Moldovei își arăta pocăința pentru faptele săvârșite de el și își afirma supunerea către turci dacă va fi sprijinit să ajungă din nou pe tronul țării.[3]:p. 455[4] Cronicarul Grigore Ureche atestă astfel acest fapt: „Petrecându Pătru vodă în cetatea Ciceiului un an și 6 luni, cu multe nevoi și pedepse de la unguri și nu mai putu suferi răotățile și nevoile ce petrecea la dânșii, au socotit să să dezbată de suptu mâna ungurilor și s-au sfătuitu cu doamnă-sa ca să trimită carte cu mare jalbă și plângere la Suleimanu împăratul turcescu, ca să i să facă milă, să-l ierte, plecându-și capul suptu sabiia împăratului și să trimiță cărți la Ianoșu craiul ungurescu, ca să-l sloboază din țară, să margă la împărăție, să slujască porții împăratului. Și știindu carte sârbască Elena, doamnă-sa, au scris la împăratul cu mare jalobă și plângere, poftindu ca să să milostivască, să-i ierte”.[5]

În ianuarie 1540 Petru Rareș părăsește Cetatea Ciceului și se pleacă la Istanbul, în timp ce Doamna și copiii rămân în cetate. Domnul se îngrijește de soarta familiei sale, trimițându-i periodic vești.[2]:p. 58 Demersurile lui Petru Rareș au avut efect, iar voievodul moldovean a obținut sprijinul turcilor pentru a redobândi domnia țării. El redevine domn al Moldovei în martie 1541 și, după ce-i execută pe boierii trădători, trimite oameni de încredere la Ciceu pentru a-i aduce familia. Doamna și copiii sosesc la Suceava la 25 mai 1541, fiind întâmpinați cu mare bucurie[2]:p. 59 după cum consemnează cronicarul Grigore Ureche: „Întru acestaș anu, daca s-au așezat al doilea rând Pătru vodă la domnie, trimis-au de ș-au adus pre doamnă-sa, pre Elena, și pre fii săi pre Iliiașu și pre Ștefan și pre fiică-sa, Roxanda, de la Ciceu. Și sosindu la Suceava, mai 25 de zile, le-au ieșit Pătru vodă înainte trei mile. Acolo multă bucurie și veselie era la adunarea lor, că pre câtă jale era când să despărțisă de la Ciceu, de să dusése Pătru vodă la Țarigrad, mai multă bucurie și veselie era acum la împreunarea lor”.[6]

Cea de-a doua domnie a sa a durat cinci ani și s-a sfârșit odată cu moartea domnului în anul 1546. Această perioadă a fost una destul de liniștită.[2]:p. 59

Mormintele lui Petru Rareş, al Doamnei Elena şi al celor două fete (Eftimia şi Samfira). Mănăstirea Probota.

După moartea lui Petru Rareș, Doamna Elena a domnit ca regentă, împreună cu primul fiu, Iliaș (1546-1551), nevârstnic, o perioadă,[2]:p. 59 și apoi împreună cu al doilea fiu, Ștefan (1551-1552), până la asasinarea acestuia la 1 septembrie 1552. În acel an s-a amestecat în problemele succesiunii la tron, sprijinind pe boierul Joldea, fost mare comis, căruia i-a oferit mâna tinerei sale fiice de 17 ani, domnița Ruxandra, pentru a fi îndreptățit să ocupe tronul țării.[2]:p. 60 Alexandru Lăpușneanu a sosit cu ajutor polonez în Moldova și l-a alungat pe Joldea, devenind domnul Moldovei. El s-a căsătorit cu domnița Ruxandra, devenind ginerele Doamnei Elena Rareș.[2]:p. 60 Organizând un complot ce viza urcarea pe tron a lui Constantin, cel de-al treilea fiu, Doamna Elena a murit sugrumată din porunca ginerelui său, Alexandru Lăpușneanu.[2]:p. 60

A fost înmormântată în biserica Mănăstirii Probota, alături de Petru Rareș.[1] Cele două morminte domnești se află în încăperea mormintelor (aflată între pronaos și naos), lângă zidul dinspre pronaos: mormântul lui Petru Rareș se află lângă peretele sudic, iar mormântul doamnei de-a lungul aceluiași perete, înspre culoar. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: „Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot țarul, care s-a strămutat în acest lăcaș și în veșnicele lăcașuri, Veșnica ei pomenire. 7...”

Ctitorii[modificare | modificare sursă]

A ctitorit mai multe lăcașe de cult în Moldova: bisericile „Sfântul Gheorghe” (1551) și „Uspenia” (1552) din Botoșani (târg cu care avea legături speciale, vama fiind apanajul ei personal) sau „Sfânta Înviere” (1551) din Suceava.

Pisania bisericii ctitorite în Suceava conține următoarea inscripție: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, a început acest hram în numele Învierii lui Hristos, L-a făcut și isprăvit Elena Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot, pentru sufletul Domnului ei, Petru Voievod, și pentru sine, în anul 7059 [1551], luna ianuarie 15 zile”.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009.
  2. ^ a b c d e f g h i j Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, Vol. I, Editura Universitas, Chișinău, 1991.
  3. ^ a b c d A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. II, Ediția a IV-a, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986.
  4. ^ Nicolae Iorga, Istoria poporului românesc, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 323.
  5. ^ Grigore Ureche, Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă (1359-1594), Cap. Cându au pribegit Pătru vodă de multe nevoi în Țara Ungurească.
  6. ^ Grigore Ureche, Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă (1359-1594), Cap. Când au venit Elena doamna lui Pătru vodă și cu fiii săi din Țara Ungurească.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009, ISBN: 978-973-7839-77-0.

Vezi și[modificare | modificare sursă]