Echipa națională de rugby a României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Echipa națională de rugby a României
nothumb
Date despre echipă
Numele țării România
Poreclă „Stejarii”
Asociație Federația Română de Rugby
Fondată 1931
Arena Stadionul național „Arcul de Triumf”
Antrenor Țara Galilor Lynn Howells
Căpitan Mihai Macovei
Echipamente
{{{echipament1}}} {{{echipament2}}}
Kit body RomaniakitRWC.png
Kit body.svg
Kit right arm RomaniarightRWC.png
Kit right arm.svg
Kit shorts Romaniashorts.png
Kit shorts.svg
Kit socks Romaniasocks.png
Kit socks long.svg
Echipamentul de bază
Kit body RomaniakitbRWC.png
Kit body.svg
Kit right arm Fijiright15.png
Kit right arm.svg
Kit shorts Romshorts.png
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
secundar

Echipa națională de rugby a României, supranumită Stejarii , este una dintre cele mai puternice echipe europene de rugby dintre cele aflate în afara Turneului celor 6 Națiuni. Echipa națională participă cu regularitate la competiții precum Cupa Mondială de Rugby și Cupa Europeană a Națiunilor. Forul conducător al rugbyului românesc este Federația Română de Rugby. Echipamentul tradițional al echipei naționale este format din tricouri galbene, șorturi albastre, jambiere roșii.

Franța a jucat un prim meci test împotriva României în anul 1924, într-o tentativă de a crea un rival la Turneul celor 5 Națiuni. Cele mai bune momente pentru echipa națională de rugby au fost în anii ’80 ai secolului trecut, când se obțineau victorii răsunătoare împotriva Țării Galilor (de două ori), Scoției (echipă care în 1984 câștiga Marele Șlem) și Franței (de două ori). În 1981, echipa națională pierdea în fața All Blacks cu 14-6, în urma unei meci în care românii au marcat două eseuri nevalidate de arbitri. În acea perioadă se vorbea despre includerea Stejarilor în competiții majore, cum era aceea a Turneului celor 5 Națiuni. Au existat chiar zvonuri că românii au fost invitați, dar ar fi refuzat să participe datorită faptului că această competiție avea loc iarna. Ulterior, odată cu deteriorarea situației politice și economice a României, rugbyul românesc a avut de suferit.

Cu toate acestea, România este una din cele 12 țări care au participat la toate edițiile Campionatului Mondial, de la înființarea acestei competiții în anul 1987, dar nu a obținut mai mult de o singură victorie în fiecare turneu, nereușind să treacă de faza grupelor. În Europa, Stejarii rivalizează acum cu Georgia, cu care își dispută de regulă victoria în Cupa Europeană a Națiunilor, dar și cu Portugalia, care a reușit să obțină o victorie în această competiție. La Cupa Mondială din 2011 România a jucat în grupa B, alături de Anglia, Argentina, Scoția și Georgia, iar la cea din 2015 a jucat în grupa D, alături de Irlanda, Franța, Italia și Canada.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Începuturi[modificare | modificare sursă]

Echipa de rugby "Tenis Club" din Bucureşti, campioană a României în 1922

Jocul de rugby a fost introdus în România de studenți reveniți de la studii făcute la Paris, care au înființat cluburi cum au fost Stadiul Român, începând cu anul 1913. Ulterior, s-au înființat 17 alte echipe în București.

În 1919, Comitetul Olimpic Român solicită Comitetului Olimpic Internațional reintroducerea rugbyului ca probă olimpică. Această propunere este într-un final adoptată, C.O.R. fiind anunțat printr-o adresă din data de 21 noiembrie 1919. Dar, din lipsa fondurilor, sportivii români nu au putut participa la ediția de la Anvers a Jocurilor Olimpice.

Primul meci internațional al Stejarilor s-a jucat în 1919, împotriva SUA. România a fost una dintre cele trei echipe participante la Jocurile Olimpice de vară din 1924, pierzând ambele meciuri jucate, împotriva Franței (cu 59-3) și a SUA (cu 39-0). România a terminat astfel pe locul 3, obținând medalia de bronz, prima din istoria participării sportivilor români la Jocurile Olimpice. Federația Română de Rugby s-a înființat în 1931, iar în anul 1939 s-a înființat la Brașov, la fabrica de avioane, prima echipă de club din afara Bucureștiului.

Perioada de după al doilea război mondial[modificare | modificare sursă]

Regimul comunist a utilizat rugbyul, precum alte sporturi, ca un instrument de propagandă în timpul războiului rece cu țările occidentale. Fiecare succes internațional era prezentat ca un efect direct al superiorității ideologiei comuniste. Resursele financiare existente erau dirijate către pregătirea echipei naționale, în detrimentul dezvoltării rugbyului la nivel de masă. Cei mai valoroși jucători erau înrolați în Armată sau în Miliție, evoluând pentru cluburile Steaua și Dinamo, care beneficiau de bune baze de pregătire.

Generația de antrenori educați la școala franceză de rugby, activi în anii ’40 și ’50 au creat un sistem care a dus la succesele echipei naționale din anii 1960, ’70 și prima parte a anilor ’80. În această perioadă, românii au început să concureze de la egal la egal cu națiunile majore în rugby. În 1960 s-a obținut prima victorie împotriva Franței, iar în anul 1976 a acut loc un turneu în Noua Zeelandă. Posibilitatea de a juca împotriva țărilor celor mai bune în acest sport, a ajutat la dezvoltarea rugbyului în România; rugbiștii românii au căpătat un stil specific de joc, construit în jurul unor puternice pachete de înaintare. Forța reală a Stejarilor a fost demonstrată în 1979 într-un meci test împotriva Țării Galilor, la Cardiff: românii au condus până în clipele finale ale jocului, când numai un drop-gol de ultim moment al galezilor a făcut ca aceștia să învingă la limită, cu 13-12. Anul următor, România învingea clar Franța la București, cu 15-0 și obținea un rezultat egal, 13-13, împotriva Irlandei.

În anii 1980, în țară existau mai mult de 12.000 de jucători, activând în 110 cluburi. Țările britanice au introdus în palmares meciurile împotriva României începând cu anul 1983. În noiembrie în acel an, Țara Galilor era înfrântă categoric la București, cu 24-6; în 1984 a venit o victorie asupra Scoției, iar în 1988 s-a obținut prima victorie în deplasare împotriva unei echipe participante la Turneul celor 5 Națiuni, respectiv 15-9 în fața Țării Galilor.

La prima ediție a Campionatului Mondial, ținută în Australia și Noua Zeelandă în 1987, România a învins Zimbabwe.

După căderea comunismului[modificare | modificare sursă]

Odată cu deteriorarea situației politice și economice interne în anii 1990, finanțarea rugbyului a avut de suferit. O serie de jucători de valoare au murit în timpul Revoluției din 1989, printre care căpitanul echipei naționale, Florică Murariu, jucător cu peste 70 de selecții, care era ofițer al Armatei.

Inițial, Stejarii au continuat să dea semne de vigoare. În 1990, s-a înregistrat singura victorie obținută împotriva Franței în deplasare (12-6, la Auch). În anul următor, Scoția a fost învinsă cu 18-12. La Campionatul Mondial din 1991, România a învins Fiji cu 17-15, iar la Cupa Mondială din 1995 au rezistat onorabil în fața țării gazdă, Africa de Sud, înclinându-se cu 21-8.

Trecerea la profesionism care a urmat îndată după acest campionat mondial a marcat însă un declin accentuat pentru Stejari. Numărul jucătorilor legitimați a scăzut dramatic, cu circa 75%, în țară rămânând mai puțin de 30 de cluburi, care beneficiază de condiții precare. În ciuda condițiilor grele și a unui decalaj din ce în ce mai mare față de forțele rugbyului mondial, s-a reușit totuși să se mențină un nivel onorabil al reprezentărilor internaționale. Astfel, la Cupa Mondială din 1999, România a învins SUA cu 27-25.

Anii 2000[modificare | modificare sursă]

În anul 2000, Romania a câștigat clar prima Cupă Europeană a Națiunilor, după ce a înregistrat patru victorii din patru meciuri. Anul 2001 a fost însă mai puțin reușit. Georgia a câștigat CEN, după o victorie cu 31-20 la București, iar într-un meci test jucat împotriva Angliei s-a înregistrat un nedorit record negativ: meciul a fost pierdut cu 134-0! Cei mai buni jucători români nu au putut participa însă la acest meci, pentru că echipele lor de club au refuzat să le plătească salariile pe durata deplasării în Anglia. Prima pentru sportivii români a fost de £30 pe zi, în timp ce englezii au beneficiat de o primă de joc de £6,000.

România înfruntă Irlanda în anul 2005

În ianuarie 2002, Bernard Charreyre a fost numit antrenor principal al echipei naționale, el urmând a fi plătit de Federația Franceză de Rugby. Sub conducerea lui Charreyre (supranumit de Stejari 'Micul Napoleon'), declinul a fost stopat și echipa a început o perioadă de lentă ascensiune. Odată cu schimbarea formatului CEN, România a început anul 2002 în urma Georgiei, datorită includerii rezultatelor pe anul 2001. Băieții au reușit însă să câștige toate cele cinci jocuri rămase, inclusiv o victorie dramatică, 31-23, la Tbilisi, reușind câștigarea trofeului.

Echipa României s-a calificat la Cupa Mondială de Rugby din 2003, unde au câștigat în fața Namibiei, dar au pierdut onorabil în fața Irlandei (45-17), iar apoi în fața Australiei (90-8) și Argentinei (50-3). Charreyre a fost înlocuit după Cupa Mondială de Rugby, datorită faptului că Federația Română de Rugby nu a fost satisfăcută de rezultatele obținute. Au urmat trei alți antrenori francezi: Phillipe Sauton (o perioadă scurtă), Robert Antonin (ca antrenor ad interim) și apoi Daniel Santamans, care a făcut echipă cu Robert Antonin.

În sezonul 20032004 al CEN, Portugalia a furnizat o mare surpriză, învingând România cu 16-15 la Lisabona, instalându-se în fruntea clasamentului la jumătatea competiției. În al doilea sezon al întrecerii, România a părut că reface terenul pierdut, luându-și revanșa în mod clar în fața Portugaliei (36-6 la Constanța), dar a pierdut în fața Rusiei cu 24-33, la Krasnodar, după acel meci lansându-se acuzații în sensul că jucătorii români ar fi fost drogați. Apoi, Portugalia a reușit să învingă în ultimul moment Rusia, cu 19-18 la Lisabona. În 2004, România a câștigat la limită, cu 25-24, în fața Italiei, ceea ce reprezintă singura victorie recentă împotriva unei echipe participante la Turneul celor 6 Națiuni.

Ediția 20052006 a CEN a fost câștigată de România, aflată la egalitate de puncte cu Georgia. Echipa națională s-a calificat la Cupa Mondială de Rugby din 2007, învingând Georgia și Spania.

La ediția din 2007 a Cupei Mondiale la Rugby, România a terminat pe penultimul loc în grupa C, după ce a învins Portugalia (14-10), a pierdut la limită cu Italia (24-18) și a fost învinsă fără drept de replică de Scoția (42-0) și Noua Zeelandă (85-8).

Cluburile sportive din România au secțiuni pentru juniori și copii. Federația Română de Rugby și Asociatia Municipală de Rugby București - AMRB - organizează periodic competiții pentru copiii înscriși la rugby. Una dintre cele mai active echipe este cea a Clubului Steaua.

Palmares[modificare | modificare sursă]

Cupa Europeană a Națiunilor[modificare | modificare sursă]

An(i) J V E Î +/- Pct Loc
2000 4 4 0 0 120-39 12 1
2001 5 4 0 1 152-143 13 2
2001-02 10 9 0 1 373-148 28 1
2003-04 10 8 0 2 320-123 26 2
2005-06 10 8 0 2 294 26 1

Campionatul Mondial[modificare | modificare sursă]

România (în tricou alb) înfruntă Irlanda în Cupa Mondială de Rugby din 2015
An Rezultate
1987 Invitată. O victorie în faza grupelor.
1991 Calificată. O victorie în faza grupelor.
1995 Calificată. Fără victorie în faza grupelor.
1999 Calificată. O victorie în faza grupelor.
2003 Calificată. O victorie în faza grupelor.
2007 Calificată. O victorie în faza grupelor.
2011 Calificată. Fără victorie în faza grupelor.
2015 Calificată. O victorie în faza grupelor.

Jucători[modificare | modificare sursă]

Lotul actual[modificare | modificare sursă]

Lotul de 31 de jucători selecționați de Lynn Howells, Marius Tincu si Rob Moffat pentru Cupa Europeană a Națiunilor din 2016.[1]

Poz. Jucător Data nașterii (Vârsta) Selecții Club
Taloneur Andrei Rădoi 7 februarie 1987 (1987-02-07) (29 de ani) 53 Timișoara Saracens România
Taloneur Eugen Căpățână 18 iunie 1986 (1986-06-18) (29 de ani) 21 Timișoara Saracens România
Taloneur Florin Bărdașu 23 septembrie 1991 (1991-09-23) (24 de ani) 0 Știința Baia Mare România
Pilier Constantin Pristăviță 23 mai 1993 (1993-05-23) (23 de ani) 20 Știința Baia Mare România
Pilier Alexandru Țăruș 6 august 1981 (1981-08-06) (34 de ani) 10 Timișoara Saracens România
Pilier Mihai Dico 16 august 1987 (1987-08-16) (28 de ani) 4 Știința Baia Mare România
Pilier Silviu Vasiliu 23 iunie 1986 (1986-06-23) (29 de ani) 2 CSA Steaua București România
Pilier Petru Tamba 19 decembrie 1990 (1990-12-19) (25 de ani) 3 L'Aquila Rugby Italia
Linia a II-a Valentin Popârlan 12 iunie 1987 (1987-06-12) (28 de ani) 55 Timișoara Saracens România
Linia a II-a Johannes van Heerden 6 august 1980 (1980-08-06) (35 de ani) 8 Știința Baia Mare România
Linia a II-a Marius Antonescu 9 august 1992 (1992-08-09) (23 de ani) 13 Tarbes Franța
Linia a II-a Adrian Moțoc 11 august 1996 (1996-08-11) (19 ani) 0 Racing 92 Franța
Linia a III-a Viorel Lucaci 6 august 1980 (1980-08-06) (35 de ani) 46 Steaua București România
Linia a III-a Vlad Nistor 29 octombrie 1986 (1986-10-29) (29 de ani) 49 Castres Olympique Franța
Linia a III-a Andrei Gorcioaia 30 noiembrie 1987 (1987-11-30) (28 de ani) 7 Avenir Valencien Franța
Linia a III-a Răzvan Ilișescu 9 decembrie 1993 (1993-12-09) (22 de ani) 0 Sporting Club Graulhétois Franța
Linia a III-a Stelian Burcea (c) 7 noiembrie 1983 (1983-11-07) (32 de ani) 57 Timișoara Saracens România
Mijlocaș la grămadă Alexandru Palii 25 februarie 1995 (1995-02-25) (21 de ani) 1 Știința Baia Mare România
Mijlocaș la grămadă Valentin Calafeteanu 25 ianuarie 1985 (1985-01-25) (31 de ani) 81 Timișoara Saracens România
Mijlocaș la grămadă Tudorel Bratu 10 decembrie 1984 (1984-12-10) (31 de ani) 54 CS Dinamo București România
Mijlocaș la deschidere Jody Rose 29 iulie 1986 (1986-07-29) (29 de ani) 3 Timișoara Saracens România
Mijlocaș la deschidere Ovidiu Melniciuc 16 ianuarie 1994 (1994-01-16) (22 de ani) 2 CS Universitatea Cluj România
Centru Paula Kinikinilau 30 august 1986 (1986-08-30) (29 de ani) 8 Timișoara Saracens România
Centru Florin Ioniță 5 aprilie 1990 (1990-04-05) (26 de ani) 21 Steaua București România
Centru Florin Vlaicu 26 iulie 1986 (1986-07-26) (29 de ani) 89 Calvisano Italia
Aripă de treisferturi Adrian Apostol 11 martie 1990 (1990-03-11) (26 de ani) 24 Știința Baia Mare România
Aripa de treisferturi Ionuț Botezatu 12 decembrie 1987 (1987-12-12) (28 de ani) 33 Știința Baia Mare România
Aripa de treisferturi Mădălin Lemnaru 26 martie 1989 (1989-03-26) (27 de ani) 32 Timișoara Saracens România
Aripa de treisferturi Stephen Shennan 7 ianuarie 1991 (1991-01-07) (25 de ani) 3 Timișoara Saracens România
Fundaș Cătălin Fercu 5 septembrie 1986 (1986-09-05) (29 de ani) 7 Saracens Anglia
Fundaș Sabin Strătilă 27 martie 1995 (1995-03-27) (21 de ani) 1 Steaua București România

Numărul selecțiilor a fost actualizat pe 14 martie 2016.

Jucători importanți[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Surse[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Echipa națională de rugby a României