Florică Murariu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Florică Murariu
Date personale
Data nașterii 28 martie 1955(1955-03-28)
Locul nașterii Mitoc, Botoșani
Data decesului 24 decembrie 1989 (34 de ani)
Locul decesului București
Sport
Sport rugby
Club CSA Steaua București
Echipa România România
Poziție aripă de grămadă

Florică Murariu (n. 28 martie 1955, Mitoc, Botoșani – d. 24 decembrie 1989, București) a fost un jucător de rugby român, căpitan al echipei naționale și al echipei Steaua București.[1] A murit în timpul Revoluției din decembrie 1989.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A activat la RCJ Farul Constanța, apoi la CSA Steaua București.[2] În 1976 și-a făcut debutul la echipa națională a României într-un meci cu Țările de Jos. S-a alăturat unei liniă a III-a compusă și din Gheorghe Daraban și Gheorghe Dumitru, Mircea Paraschiv fiind pentru prima dată căpitan de echipă .[2] A făcut parte din echipa care a bătut Franța în același an (15–12), apoi Anglia în 1980 (39–7), inclusiv două eseuri marcate de el însuși. Și în 1980 a luat parte la victoria istorică împotrivă Franței la Stadionul Giulești, in față a peste 20.000 de spectatori, care s-a soldat cu scorul de 15–0, prima înfrângere la zero pentru Franța după 15 ani.

A participat la prima ediție a Cupei Mondiale, în Noua Zeelandă în 1987.[1] A fost căpitanul echipei naționale timp de trei ani, inclusiv victoria istorică de la Cardiff împotrivă Țării Galilor în 1988 (15–9). Ultimul meci disputat cu naționala a avut loc în septembrie 1989 cu Zimbabwe. De-a lungul carierei a strâns 69 selecții nationale, înscriind opt eseuri.[2]

Pe 24 decembrie 1989, în timp ce vrea sa ajungă la club în Ghencea împreună cu un prieten, a fost oprit de echipajul unui TAB pe bd. Drumul Taberei, în drept Parcului Moghioroș. Când a coborât mâinile în jos pentru a se legitima, a fost împușcat de militarul în termen Fănică Lepădatu.[3] S-a stins din viața câteva minute mai târziu pe drumul spre Spitalul Municipal.[1] A fost înmormântat în comuna natală, Mitoc, unde o stradă si Școala Generală nr. 1 au primit numele său. Un muzeu a fost amenajat în casa părintească. Împreună cu Radu Durbac, este omagiat în fiecare an de CSA Steaua la Monumentul Eroilor Revoluției de lângă terenul de rugby din Ghencea.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]