Dunavățu de Sus, Tulcea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dunavățu de Sus
—  Sat  —
Dunavățu de Sus se află în România
Dunavățu de Sus
Dunavățu de Sus
Dunavățu de Sus (România)
Poziția geografică
Dunavățu de Sus se află în Județul Tulcea
Dunavățu de Sus
Dunavățu de Sus
Dunavățu de Sus (Județul Tulcea)
Poziția geografică
Coordonate: 45°0′51″N 29°13′12″E45°0′51″N 29°13′12″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Tulcea county CoA.png Tulcea
Comună Murighiol

SIRUTA160957

Altitudine14 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total199 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal827153

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Dunavățu de Sus (în ucraineană Верхній Дунавець, în rusă Горни Дунавец) este un sat în comuna Murighiol din județul Tulcea, Dobrogea, România. Pe hărțile vechi, precum este de exemplu cea de stat-major a Rusiei și a Turciei europene, a inginerului cartograf francez napoleonian E. Lapie, publicată în 1812 de editura P. A. P. Tardieu de la Paris, apar satele Bârleni și Filipești care corespund cu actualele localități Dunavățu de Sus și Dunavățu de Jos. Aceleași sate apar sub denumirile de Бырлэнъ (Bîrlen') și Филипесской (Filipeskoi) în documentele geografului rus A. Zasciuk.[1]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Istoricul antic Herodot denumește locul capul Pteros (Πτεροϛ Ακρα) adică al aripilor, probabil din cauza păsărilor de mare. În epoca romană târzie, aluviunile dunărene învăluie capul, transformând golfurile Argamos și Halmyris în limane. În anul 370 se stabilesc în zonă, mai întâi ca aliați ai Romanilor, goții din rândurile cărora se naște, în castra de la Platei Pegiae (lângă Dunavățu de Jos), regele lor (395410) Alarich întâiul, primul conducător germanic care a cucerit Roma antică. În anul 970, țarul Rusiei Kievene, Sviatoslav I își stabilește tot în zonă tabăra, numită Pereiaslaveț, dar este alungat în anul următor de către greci. După câteva decenii petrecute în stăpânirea tătărească, dobrogeană, apoi munteană, Imperiul Otoman pune mâna pe Dunavățul de Sus în 1422. În decursul perioadei otomane, populației băștinașe de "dicieni" (românii dobrogeni) i se adaugă elemente moldovene alungate din Bugeac de către tătari, dar mai ales numeroși fugari lipoveni persecutați în Imperiul Rus, între anii 1654 și 1796, în două mari valuri: primul după răscoala lui Bulavin, pe vremea lui Petru cel Mare, al doilea, în timpul țarinei Ecaterina a II-a (1762-1796). Aceștia din urmă, devenind majoritari, au fost însoțiți și de ucraineni. În 1878, ca toată regiunea, Dunavățu de Sus a fost integrat Regatului României.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ion Bitoleanu, Adrian Rădulescu, Istoria Dobrogei, ed. Ex Ponto, Constanța, 1998 ISBN: 973-9385-32 X.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ A. Zasciuk: Materiale pentru geografia și statistica imperiului : Gubernia Basarabia, Sankt-Petersburg 1862.