Discuție:Transilvania/Arhive/2008

Nu scrieți mesaje în arhivă pentru că probabil nu vor fi citite. Dacă doriți să continuați o discuție arhivată aici, copiați fragmentul care vă interesează și reporniți discuția la pagina relevantă.

Modificarile din 18 noiembrie 2007

Atenționat de eticheta pusa de Alex:D m-am uitat pe cîteva modificări operate de un utilizator anonim în data de 18 noiembrie 2007. Acele modificări reflectă, mai mult sau mai puțin subtil, spiritul istoriografiei maghiare și constituie o abatere de la punctul de vedere neutru. Pentru cine dorește să citească, în limba română, părerea unui autor maghiar asupra istoriei comune, vă pot oferi acest link spre un text, a cărui lectură o găsesc utilă:

1. ro Punct de vedere maghiar (Du Nay, Alain - Români și maghiari în vârtejul istoriei, ed. Matthias Corvinus, 2001, Buffalo ─ Toronto)

Nu mă pot abține să nu remarc: E trist că, prinși în focul luptelor fratricide, contributorii roWiki, dar în special staff-ul administrativ, au permis asta. Daca ar fi fost niște modificari în spirit naționalist românesc, sau protocronist, etc., s-ar fi găsit o duzină dintre aceștia care să sară în sus ca arși! Sănătate bună, tuturor!--nelu craciun 13 ianuarie 2008 22:02 (EET)

Verificare

Mai este valabilă eticheta prin care se cere verificarea modificărilor de la 18 noiembrie 2007? Între timp articolul a fost modificat de multă lume, dar eticheta a rămas. — AdiJapan ☎ 14 ianuarie 2008 04:28 (EET)

La 18 noiembrie 2007 utilizatorul 89.122.167.180, fără a indica vreo sursă, a efectuat o serie de modificări în articolul Transilvania prin care la anumite paragrafe a schimbat la 180 grade sensul afirmațiilor anterioare. După solicitarea de "verificare", Bunu vio a introdus formatul "necesită citare" de 9 ori, iar în prezent acesta mai apare de 3 ori, uneori dovedindu-se cu surse incorectitudinea acelor modificări, iar alteori fiind înlăturat întregul paragraf. ^{_GEO✍ 14 ianuarie 2008 18:42 (EET)}

Dacă e să o luăm strict tehnic, articolul e varză tocată: a fost peticit de prea multe ori (ceea ce se și vede în fluiditatea textului și repetiții) și nici nu e referențiat. Probabil că ar mai fi de verificat pe ici pe colo statisticile. --82.78.149.213 14 ianuarie 2008 09:56 (EET)

Partium

Județul Arad, mai precis partea vestică a județului (comitatului) istoric Arad, face parte din «Partium», nu din Banat (între altele, v. harta ante-1918 și [articolul] despre Partium. De altfel, fenomenul este reflectat pînă și de graiul populației românești. Feri Goslar

Era vorba de partea sa de la sud de Mureș, cred... --Alex:D|^Mesaje 17 ianuarie 2008 21:32 (EET)

Partea de la sud de Mureș a actualului județ Arad a făcut parte din provincia istorică Banat, în timp ce partea de la nord de Mureș a făcut parte, într-adevăr din așa numitele părți ungurene, sau Partium. Comiatul Arad anterior Unirii și județul Arad care i-a succedat, nu au cuprins părți semnificative situate la sud de Mureș. Întregul comitat era considerat a face parte din Ungaria, nu din Transilvania. Partium nu a fost entitate administrativă efectivă.--nelu craciun 22 ianuarie 2008 18:49 (EET)

Subscriu la cele scrise de dl Craciun mai sus cu mentiunea ca unii principi ai Transilvaniei au fost si principi ai unor "parti ale Ungariei" - e vorba de Partium. Plinul cel tanar 22 ianuarie 2008 20:38 (EET)

Răspund cu întîrziere: aruncați o privire asupra articolului Partium de la hu.wiki. Luați la cunoștință că în diverse epoci Partiumul a fost mai întins, mai cuprinzător, decît a rămas f. recent. De pildă în paragraful acesta al articolului

Az 1571. évi speyeri szerződés értelmében ide tartoztak:

- Máramaros vármegye,

- Bihar vármegye,

- Zaránd vármegye,

- Közép-Szolnok vármegye,

- Kraszna vármegye és

- Kővár vidéke (megyei jogú, önálló közigazgatású).

Az Erdélyi Fejedelemség további terjeszkedése eredményeként később a Partium része lett még:

- Arad vármegye keleti része és

- Szörény vármegye (a középkori Krassó vármegye és Szörénység).

Potrivit tratatului de pace din 1571 de la Speyer, din Partium făceau parte județele (comitatele): Maramurăș, Bihor, Zărand, Solnocul de Mijloc, Crasna, Chioar (cu autonomie sporită). Ceva mai tîrziu s-a extis incluzînd jud. Arad (incl. partea de est) și Severin (compus din județul medieval Caraș și din Severin"at").

Va să zică în certe răstimpuri, chiar și o parte a Banatului, pînă la Dunăre, era provincie din regiunea Partium. Feri Goslar 12 martie 2008 15:22 (EET)

Acele certe rastimpuri, cand cea mai mare parte a teritoriului care, mai tarziu, avea sa se numeasca Banat, era Pasalacul de Timisoara iar estul teritoriului era Banatul de Lugoj-Caransebes, inclus temporar in Transilvania. Altminteri, pana la ocupatia otomana, acest teritoriu era cuprins in Ungaria, iar nu in Transilvania. In sens extins, Partium cuprinde, totusi, si Banatul.--nelu craciun 12 martie 2008 21:25 (EET)

Numele «greșite»

(Pre)numele «Matei» Corvin și «Iancu» de Hunedoara sînt tot atît de greșite/corecte cum sînt «Matia» și «Ioan». Pe limba lor (maghiara!) nu erau nici Matei și Iancu, nici Matia și Ioan, ci (Hunyadi) Mátyás și (Hunyadi) János. Insistența asupra variantei Matia este o tetracapilotomie devenită modernă (pare-mi-se) prin anii 60. Dar nu are vreo tradiție în onomastica românească (a numelor creștine). La urma urmei, Matei, cît și Mátyás sînt derivări ale aceluiași nume ebraic (biblic). Pledez petru revert la Matei și Iancu. Feri Goslar 12 martie 2008 15:22 (EET)

Discutia despre prenumele lui Matia Corvin a avut loc la pagina in dedicata. Daca faceti un studiu bibliografic veti vedea ca medievistica post-decembrista (vezi Rusu, Papacostea etc) folosesc Matia si avertizeaza ca Matei este gresit pentru ca in ciuda a ce spuneti mai sus NU este vorba de acelasi patronim biblic. Regele maghiar a primit numele apostolului Matia (cel care a fost ales pentru al inlocui pe Iuda) si nu pe cel al apostolului Matei (unul dintre cei 12 initiali). Cu Ioan de Hunedoara situatia sta la fel. Istoriografia actuala prefera Ioan si avem surse care spun ca Iancu e gresit, nu avem insa nici o sursa care sa ne spuna textual ca Ioan si Matia sunt gresite. Plinul cel tanar 12 martie 2008 15:53 (EET)

Mi-e cunoscută tetracapilotomia respectivă. O «corectitudine» dusă la paroxism - fără rost. Însă nu e okay cum e prezentat numele pe pagina «Matia Corvin»: există de asemeni spellingul «Matthaeus Corvinus» și, declinat, «Matthaei Corvini», chiar dacă mult mai rar decît «Matthias».

La unguri, însă practic nu e răspîndită forma maghiarizată a variantei «Matthaeus» (doar ici-colea ca nume de familie, «Mát(h)é»), ci numai cealaltă variantă, «Matthias» (→ «Mátyás»). Așa se «traduc» toți «Mateii» celorlalte naționalități.

Onomastica iudaică, elină și romană preluată de popoarele creștine și-a adaptat-o fiecare popor după bunul plac și conform foneticii limbii sale. Așa și limba română. Acuma... hodoronc tronc acest Matia. Are tradiție? Atît grecescul Ma(tta)thias, cît și latinul Matthaeus au la bază același ebraism Matatiahu/Matitiahu (semantica fiind ca la Deodatus, Theodoros, Bogdan). Iar, dacă «Iancu» nu-i bun, deși e una dintre derivatele lui «Ioan» și, culmea, are corespondent #la unguri în «Jankó» (cu pronunție f. apropiată; ambele cu sufixare slavă), de ce recurgem la «Ioan» și nu de-a dreptul la originalul ebraic «Iohanan»? Deoarece Iohanan a ajuns pînă la Ioan trecînd prin «Ιωάννης» și «Ioannes».

«Matei Corvin» și «Iancu de Hunedoara» sînt variantele cunoscute românofonilor - de generații. În fine, dacă optară pentru o redare «mai fidelă», de ce «Matia» și nu «Matias»? (sau «Matthias») Că doar monarhul nu s-a iscălit «Matia», ci «Matthias». S-a iscălit așa însă pe... latinește, nu pe ungurește. Feri Goslar 12 martie 2008 18:08 (EET)

Incep prin a spune ca rationamentul dvs. este fals. Radacinile latinesti sunt distincte (vezi Vulgata): Matthias si Matthaeus si corespund la patronime diferite; etimologia e nerelevanta, caci in documentele medievale numele apar in latina nu in ebraica si din latina au intrat in limbile europene si nu direct din ebraica. Dincolo de asta, ne certam degeaba, la wikipedia cercetarea originala este interzisa. Sursele de specialitate recente afirma explicit ca Matia este forma ciorecta si nu Matei si de la academicianul Papacostea la medievisti ca Rusu sau heraldisti ca Tiron specialistii folosesc Matia si Ioan. Plinul cel tanar 12 martie 2008 18:57 (EET)

Însă nu ne împiedică nimeni să mai și gîndim și să punem sub semnul întrebării unele interpretări făcute de unele autorități. (Mai ales cînd interpretările sînt eronate sau depășite.). Modificarea propusă de ei, recent, nu are nici o tradiție _pe românește_. Iar, dacă e să fie Matthias, de ce nu scriem măcar Matias? (Sau cu dublare t-ului, cum fac italienii.) De ce dispare -s? După cum constatăm, deoarece așa vru «mușchiul» lui Cutărescu și al lui Cutăreanu. Pentru românimea din spațiul de conviețuire cu ungurii, Mátyás e Matei. În cel mai rău caz, Matiaș sau... Mateiaș (!). Cum a scris de exemplu Miron Costin: Mateiași Corvin. Citez:

«Cap. 16. La anul 1480 de la Hristos, crăind Mateiași Corvin, pentru faptele și vestea celuilalt Corvin, Ioan Honiad, sfădindu-să cu Cehul și împrotiva (sic) Avstriei, cu turcii au ținut pace.»

În: Istorie de crăiia ungurească. În: Miron Costin, Opere, II. Ed. critică îngrijită de P. P. Panaitescu. EPL, București, 1963.

OTOH, Matthias și Mattheus nu provin din patronime diferite: rog revedeți informația. Este vorba de variante (una greacă, Matthias, preluată însă și pe filiera Bisericii Romei, și una romană, Matthaeus) ale aceluiași nume. Comparabil cu tripleta George-Gheorghe-Iorgu; cu variantele Ion-Ioan-Ioanichie-Iancu-Ene-Enache-Onea-Oancea (etc.); Mihai-Mihail-Mihu-Mihnea-Mihalcea; Daniel-Dănilă-Daniil; Gabriel-Găvrilă-Gavriil-Gavril (și cîte și mai cîte; mai ales în cazul dubletelor greco-romane, e.g. Dimitrios-Demetrius, Gheorghios-Georgius etc.; Biserica știa + știe ce anume fu preluat pe ce cale, resp. ce este ebraic, ce elin, ce roman și ce slav).

Istoricii citați sînt totuși istorici (A. Rusu e arheolog, da?), nu lingviști. (Pe heraldist nu l-aș lua drept sursă în discuția aceasta. Cunoștințele sale de specialitate sînt relevante pe alte teme.) Ar trebui să ne concentrăm pe ceea ce este normal și la ceea ce este exagerare (pînă la ridicol) în raport cu expunerea în wikipedie. Tocmai pentru faptul că wikipedia nu este lucrare de strictă specialitate, ci cel mult trimite la unele lucrări de specialitate (mă refer în general la toate situațiile în care apar asemenea probleme și care, din păcate, iscă polemici). By the same token, corect ar fi să zicem și să scriem Stefan cel Mare și nu Ștefan cel Mare, pentru că în nici un document al său nu scrie Ștefan, ci numai Stefan (de la Stephanos). - Feri Goslar 13 martie 2008 00:17 (EET)

Exact. Nici măcar nu pretind c-aș putea începe să mă ating de "carnea" subiectului oferind vreo părere personală în privința corectitudinii vreuneia dintre versiuni, însă într-adevăr asta nici nu are vreo importanță – importante sunt sursele. Chiar dacă istoricii greșesc și dumneavoastră aveți dreptate, trebuie din păcate să așteptăm până-și dau ei seama că greșesc înainte de a o scrie în articole. Asta-i Wikipedia. --Gutza _D^D+ 12 martie 2008 19:02 (EET)

Sursele în privința numelui regelui Ungariei sînt documentele din vremea lui plus iscălitura lui, nu interpretările unor cărturari din sec. 20-21. Interpretările sînt literatură secundară. Matei este mai justificat să reprezinte pe românește varianta maghiară, deoarece Matei este echivalentul - de secole. La românii din provinciile foste sub jurisdicție ungurească. Nimeni nu a zis și nu zice în popor pe românește Matia. Iar publicul românofon, dacă vine la ro.wiki va căuta articolul cu titlul Matei Corvin, nu Matia Corvin.

În plus, ceilalți istorici - de la cei mari la cei mici au scris Matei și Iancu, deci grămadă de... surse (atît recente, cît și vechi, v. Miron Costin). Pe ce considerent ne luăm acum numai după unele interpretări? Numai pentru că sînt mai recente? Credeți că Hasdeu și Iorga nu știau ce-i cu Matthias și Matthaeus? (Vedeți, așadar, că argumentul dvs. privind sursele este cam labil. Aici este vorba despre altceva: cum selectează wikipediștii lucrările de specialitate pentru a-și fundamenta cele scrise la ro.wiki. Or, în acest caz, spre deosebire de cum fu în tărășenia cu publicația Altermediei, Matei și Iancu figurează în cărțile de istorie publicate de mai multe generații de istoriografi. Norodul știe tot așa și din alte surse, nu numai din literatura secundară a sec. 20. (Similar: într-o perioadă de mai multe decenii, pe Eminescu îl chema în publicistică Mihail, nu Mihai, cum apare astăzi pretutindeni.) - Feri Goslar 13 martie 2008 00:17 (EET)

1. Interpretarea surselor primare este oricum contrara politicii wikipedia deci discutam pe fond doar de dragul de adiscuta. Repet insa, inca o data: modul dumneavoastra de analiza este fundamental gresit. Vulgata foloseste doua nume diferite pentru doi sfinti (patroni) diferiti in aceeasi limba (latina) deci patronimele sunt distincte: dovada fiind ca au dus la nume distincte in toate limbile europene! Da, de acord diferenta apare datorita filierei diferite prin care au ajuns in latina, dar asta e complet nerelevant, pentru ca forma latineasca este punctul nostru de plecare si nu cel de sosire. Argumentul cu Stefan e stupid, patronimul e unic, nu exista un sfant Stefan si un sfant Ștefan.
2. Conform logicii dumneavoastra la fel de bine ar trebui ca si articolele de fizica sau matematica sa fie prezentate la nivelul cunostiintelor lui Dirac, Schrodinger, sau de ce nu Newton, ignorand cu totul parerile, descoperirile si concluziile recente.
3. Mai mult, observati ca exista surse care folosesc Matei si Iancu, exista surse care folosesc Matia si Iancu, exista surse care folosesc Matia si Ioan. Ceea ce este insa fundamental este ca exista surse calificate care sustin explicit ca Matei si Iancu sunt gresite dar nu exista nici o sursa care sa sustina ca Matia si Ioan sunt gresite. Plinul cel tanar 13 martie 2008 10:20 (EET)

Ar fi fost mai plăcut să ne menținem la un nivel de politețe. Exprimarea "doar de dragul de a discuta" nu-mi convine. Crezusem că fiecare participant la discuții și la proiect ar fi îndrituit să-și expună cîte un punct de vedere. Ca apoi să aibă loc un schimb de argumente (sau expunerea să fie ignorată).

Exprimarea "argumentul e stupid" o percep chiar insolentă. Chiar dacă ar fi stupid, expus de un cineva cu IQ de sub 90 și doar cu patru clase primare absolvite sau aflat într-un stadiu de demență senila, cel ce dă riposta, dacă are oarece maniere, se abține de la asemenea adjective. Mai ales că nu analogia nu e stupidă.

Dvs. plecați de la premisa că ar fi vorba de două patronime diferite. De fapt, e același patronim, răspîndit la creștini prin două variante (și mă aștept de la autorii invocați să admită asta, dacă am discuta cu ei și am pune problema variantelor). Sigur că pe românește avem numai Ștefan, nu și Stefan. Dar numai pe românește. În slavonă, românii scriau Stefan. Și nu știm de cînd anume grecescul Stephanos => Ștefan. Dar tot așa este răspîndit pe românește numai Matei (și, ca variantă veche, de "compromis", Mateiaș), nu și Matia.

Autorii contemporani ne-au semnalat: “corect ar fi numai Matia”. Aceasta este o explicație. Nu este interdicție de a rosti și scrie Matei, nici ordin de a pune cărțile vechi la index. Explicația vizează în primul rînd publicul din exteriorul arcului carpatic. Cel din interior, chiar dacă parțial nu știe ungurește, știe din conviețuirea cu maghiarofonii că Mateiul lor, ca nume de botez, este constant Mátyás (ba mulți au auzit și de Ludas Matyi). Ungurii și românii, la botez, nu au încotro: ungurii îl au pe Mátyás, românii pe Matei. Alte popoare nu au “problema” aceasta: la germanofoni coexistă variantele Mat(t)hias, Mat(t)häus, Mat(t)häi/Mat(t)hei/Mat(t)hey (ä, e & i, y având aceeași valoare fonetică). Pe Matei Corvin l-a chemat pe românește, mereu, Mateiaș și prescurtat Matei. Miron Costin ar fi putut scrie Matiaș, forma fidelă pe românește pentru redarea variantei maghiare. Totuși, a scris Mateiaș. Semn indubitabil că l-a adaptat după varianta românească: Matei -> Mateiaș (care coincide cu diminutivul lui Matei, cunoscut practic tuturor românilor). Pe cînd Matia e o invenție intelectuală recentă. Aceasta, a lor, este... “cercetarea originală”, în timp ce “sursele” propriu-zise, norodul și autorimea, timp de secole au recurs la cealaltă variantă în combinație cu Corvin și “regele Ungariei”.

Așadar, nu am pus problema "fundamental greșit". Ceea ce scrieți despre Vulgata și cei doi sfinți nu are link către miez: nu-s nicidecum nume diferite, ci variante ale aceluiași nume. Ca la Mihai-Mihail, Daniel-Daniil-Dănilă, Gheorghe-George, Ioan-Ion ș.a.m.d.

Pasajul dvs. despre fizică și matematică nu se potrivește, autorii istorici nedescoperind nimic nou: românimea din Ungaria a știut mereu (pe propria piele cînd era înregistrată de notarii unguri) că Matei<->Mátyás, deoarece pe romaneste nu e/ra răspîndit Matia, nici pe ungurește Máté. (Dar nu mi-ar trece prin minte să vă calific în scris, coram publico, ideea/comparația drept “stupidă”. Cel mult v-aș atrage atenția asupra spellingului cuvîntului “cunoștință”: se scrie cu un singur i. Nu este format dintr-o vocabulă inexistentă “cuno” și cuvîntul “știință”, ci este o derivare substantivală din “a cunoaște”: cunoșt- + sufixul –ință).

Ați mai scris: ”exista surse calificate care sustin explicit ca Matei si Iancu sunt gresite”. Cu atît mai rău, dacă-s calificate. Variantele “oficiale” sînt numai cele ungurești, Mátyás & János. Pe cînd (nou inventatul) Matia și Iancu sînt două variante românești din totalul de variante românești care CORESPUND variantelor standard maghiare (adică... “traducerea” în română a numelor ungurești). De aceea, putem folosi și variante ca Mateiaș și Ion, Iancu, Ioanichie. Sînt la fel de corecte. Ba pentru János am putea alege și Ioniță sau Niță – și tot nu ar fi greșit. Nealegerea acestora s-ar baza exclusiv pe ideea că respectivele derivări/diminutivări nu au nicio... tradiție (spre deosebire de Ioniță în cazul asenidului Caloian).

Ceea ce se întîmplă în fapt este impunerea de către un grupuscul a ceva bazat pe preferințe personale, punînd capăt unei tradiții îndelungate, care, iată, nici nu era eronată. Dacă prinde, atunci va fi ca o... modă. De ex. Ca în cazul lui Mihai Viteazul: într-o perioadă, era răspîndit numele Mihai Bravul. Similar, incercară unii să facă uitat numele Mircea cel Bătrîn, în ideea că Bătrîn “nu sună bine”.

Iar domniile voastre, în acest caz, vă orientați după “directivele” grupusculului, ignorînd faptul că variantele populare, de multă vreme în uz, sînt totuși justificate (repet: în cazul lui János, în șirul de variante maghiare există și varianta Jankó). - Feri Goslar

A propos de basmul Ludas Matyi și ce variantă de nume au ales tălmacii români din diverse generații:

http://www.google.com/search?hl=en&q=%22mateias+giscarul%22&btnG=Google+Search

http://www.google.com/search?hl=en&q=%22mateias+gascarul%22&btnG=Search -- Feri Goslar

Domnule Goslar, in maghiara Matei e Máté ca pe apostolul in chestiune, Mátyás e Matia, sfinti diferiti -> patroni diferiti -> patronime diferite. In latina lucrurile sunt si mai clare. La fel si cu Ioan. Avem Ioan Zapolya, Ioan de Losoncz, Ioan Huniade al II-lea ca pe bunicul sau (si nu Iancu al doilea cum remarca A.A. Rusu). De acord, in maghiara Matyas e curent iar in romana Matei ceea ce a dus uneori la asimilarea numelor. Cronicarii folosesc Mateiaș, Mateiașu si uneori Matiiașu (Ureche) pentru regele ungur si Mateiu, Mateiul pentru domnitorii romani cu acelasi nume, deci si ei fac diferenta. Cat despre ideea de a folosi varianta cronicii in titlul articolului wikipedia, dupa cum ii spuneam si lui Alex, este ca si cum in loc de Sigismund Bathori am folosi Batâr Jigmon. Plinul cel tanar 13 martie 2008 16:54 (EET)

De ce îmi mai dați explicația «în maghiară Matei e Máté ca pe apostolul in chestiune, Mátyás e Matia»? Mai ales după ce eu însumi am scris mai sus cum stă treaba cu relația Máté-Mátyás. Ceea ce nu acceptați este că Matia e nume livresc, pe românește, spre deosebire de Matei (de aceea au scris și cronicarii Mateiaș, iar Ureche a mai pus un i, care este de asemeni un "marker" significant). Aceasta este cauza sintagmei Matei Corvin și nu că vulgul ar fi învățat greșit (vulgul se poate obișnui cu orice - și cu Matatia și cu Matthew).

Și, desigur, dacă s-ar fi găsit niște pledanți pentru varianta românească Jigmond Báthory, așa l-am scrie astăzi (dar cu ypsilon, întrucît purtătorii numelui erau aristocrați). De ce nu? La urma urmei, pe ungurește îl chema Báthory Zsigmond și nu Báthory Sigismund. Varianta german(ic)ă nici nu apare în articolul de la hu.wiki. Poate într-o bună zi cîțiva vor fi publicat niște eseuri în care să explice că Jigmond e varianta cea «bună» - și vă veți pomeni în situația să apărați... tradiționalul. Pînă atunci, să auzim și de bine. -- Feri Goslar

Nume pasămite greșit: Iancu de Hunedoara

Din numeroasele links din web către texte care atestă circulația variantelor de patronim Jank, Jankó, Jánk, Jánkó:

• «potrivit diverselor surse, numit si: Ugri Jankó & Szibinyányi Jank»

• «Így a románok, szerbek, horvátok, szlavónok de a macedónok is nemzeti hősként tisztelik Jankó, Jankula Szibinyánin és többféle név alatt. Alakját számos epikus műben éa dalban örökítették meg. [A "Szibinyánin" név tulajdonképpen "Nagyszebeni"-t jelent, holott alig tartózkodott ott].» ("Jankó", "Jankula Szibinyánin" etc. îl numesc românii, sîrbii, croații, slovenii și macedonenii, Szibinyánin însemnînd "sibianul"; imortalizat în lucrări epice și cîntece)

• pe sîrbește: Sibin~anin Ianko, Ugrin Ianko voivoda, Iankula voivoda: Сибињанин Јанко, Угрин Јанко војвода, Јанкула војвода, Мађар Јанко од Ердељ крајине

• Szibinyáni Jánk în enciclopedia ungară Pallas Nagylexikon (sec. XIX)

• Szibinyáni Jank, balada istorică de Arany János (celebru poet bihorean; aprilie 1855)

• traducerea baladei în germană: 1880, 1908, 1935 (JANKÓ SZIBINYÁNI); italiană: 1914; rusă: 1962 (ЯНК СИБИНЯНИ), ucraineană: 1969 (ЯНКO СИБИНЯНИ)

• «Jank, Jánk, Jank, Jankó; Szibinyáni Jank» în: Acta linguistica Academiae Scientiarum Hungaricae (1987) (nemtește)

• «Franz Dölger, Regesten der Kaiserurkunden des oströmischen Reiches von 565-1453. 1924» Citat: «1452 herbst/1453 märz - Hrisóboullon (327, 18; 20) für Johannes Hunyadi (Jankos) von Ungarn»

• «Hôsünk ebben is Jankos néven szerepel.» ("Eroul nostru joacă și aici un rol sub numele Jankos.")

• «Feltünő lehet, hogy a nagy Hunyadi, Székely István magyar krónikájában:[15] „Hunyadi Jankó az erdélyi vajda“, valamint Galaeotnál is[16] „Jankó“ névvel emlittetik;» Hunyadi Jankó în: cronica maghiară a lui Székely István, Chronica ez vilagnac yeles dolgairol [spelling modern: Krónika - ez a világnak jeles dolgairól] (sec. XVI) și la Galeotto Marzio

- Feri Goslar 14 martie 2008 15:21 (EET)

In urma unei consultari cu utilizatorul Daizus si al unei documentari amanuntite sunt pregatit sa imi reconsider pozitia cu privire la Ioan (Iancu) nu si pe cea referitoare la Matia. Cred ca pana la urma putem folosi Iancu daca precizam in articolul respectiv si obiectiile ridicate de A.A. Rusu si ceilalti. Plinul cel tanar 24 martie 2008 11:02 (EET)

Înc-un pic:

tot respectul pt. distinșii titrați, dar obiecțiile li-s nefondate. Nu se pune problema numelui greșit. E același nume în două variante. Așa cum avem Ion, Ioan, Iancu, Vancea; Gheorghe, George, Iuga, Giurgiu (Sf. Gheorghe și Sângiorz). Matthias și Matthaeus au la bază ebraicul Matatia(hu) (adaptat Matatias). ►Acesta este numele biblic, nu Matthias și Matthaeus.◄ Acestea sînt doar adaptări: la elină și latină. Limpede chiar fără confirmare făcută de lingviști.

Așadar ne este irelevant că unele celebrități creștine au numele neebraic Matthias și altele Matthaeus, de asemenea neebraic. Ce-i relevant:

► 1) că la români Matia nu are tradiție și

► 2) că, în privința Huniadului junior, românii au rostit și scris numai Mateiaș și Matei.

(A nu se trece cu vederea că pe românește chiar și varianta cea mai apropiată de cea maghiară fu adaptată la forma diminutivală a lui Matei, Mateiaș, deși pentru românimea ardeleană a fost și este simplu să zică Matiaș, cu accentul pe prima silabă, fără -e- și cu -ia- diftong). ___ Feri Goslar 24 martie 2008 17:16 (EET)