Discuție:Isus cel istoric

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Evenimente istorice reale[modificare | modificare sursă]

Evenimentele istorice reale sunt acele evenimente care sunt atestate istoric, adică istoricii au căzut de acord în mod consensual că ele au istoricitate. Ori, cum spune citatul din Bart Ehrman, miracolele nu pot fi niciodată atestate istoric, deoarece istoricii pot face afirmații doar despre ceea ce probabil s-a întâmplat în trecut și prin definiție miracolele sunt cele mai improbabile evenimente cu putință, iar cele mai improbabile evenimente nu pot fi cele mai probabile. Asta rezultă din faptul că istoria, fiind o știință empirică, lucrează cu naturalism metodologic și nu poate afirma niciodată producerea unor evenimente supranaturale. Istoricii nu pot confirma sau nega faptul că Vespasian a devenit zeu; această teză este nefalsificabilă și nefiind falsificabilă nu poate fi o teză științifică. Numai tezele falsificabile pot fi științifice (cu excepția matematicii, care nu este o știință empirică, ea putând fi încadrată la arte liberale). Asta indiferent de ce religie au istoricii, toți istoricii, fie că sunt creștini, musulmani, hinduși, budiști, atei, agnostici, șintoiști, etc., au căzut în mod consensual de acord să lucreze cu metodologie naturalistă atât timp cât fac știință. Deci istoricii pot afirma că miracolele s-ar fi produs în mod real doar în timpul lor liber și niciodată în calitate de istorici. Niciun articol care afirmă că Vespasian a fost zeu, că hunul Attila a fost posedat de duhuri rele sau că Isus a transformat apa în vin nu poate fi publicat într-un jurnal istoric care se respectă, deoarece va pica imediat la peer-review ca având grave carențe metodologice. Din punct de vedere teologic, nu e nimic incorect în a spune că Isus a transformat apa în vin, dar acest lucru nu poate constitui știință, deci nu este istorie, nu are istoricitate și nu poate fi prin urmare eveniment istoric real (adică recunoscut de istorici ca fapt obiectiv și nu ca dogmă religioasă subiectivă). Tgeorgescu (discuție) 26 iulie 2013 02:18 (EEST)

Evanghelia lui Vespasian a fost predicată în întreg Imperiul Roman, dar faptul că Vespasian a intrat în rândul zeilor nu poate fi atestat istoric. Tgeorgescu (discuție) 26 iulie 2013 02:33 (EEST)
Istoricii nu au căderea să se pronunțe că o persoană a fost sau nu zeu, deoarece aceasta este o teză teologică, nu o teză științifică. Tgeorgescu (discuție) 26 iulie 2013 02:42 (EEST)
Istoricii au confirmat faptul că primii creștini nu credeau că Isus e Dumnezeu, dar istoricii nu pot nici confirma, nici infirma teza că Isus e Dumnezeu. Prima este o teză științifică obiectivă, a doua este o teză teologică și este subiectivă deoarece omul o poate crede sau nu funcție de ce religie are în mod personal. Tgeorgescu (discuție) 26 iulie 2013 03:12 (EEST)
Un mare filosof creștin a subscris la această prezentare a relației dintre știință și religie este Søren Kierkegaard. Tgeorgescu (discuție) 26 iulie 2013 03:20 (EEST)
Din punct de vedere obiectiv, tezele pur teologice nu sunt nici adevărate, nici false. Unele teze care nu sunt pur teologice, ci sunt falsificabile, au fost confirmate științific (de ex. faptul că Isus a existat în mod real) sau infirmate științific (de ex. viziunea lui Eusebiu că biserica creștină primară a avut o unitate de monolit bazată pe adevărul care a purces de la apostoli). În sensul lui Kierkegaard, tezele pur teologice sunt adevăruri subiective și nu pot fi nici infirmate, nici confirmate de știință, adică de cunoașterea obiectivă. De aceea, pentru el a opta pentru sau contra unui anumit adevăr subiectiv este o alegere pur arbitrară. Credința creștină este pentru el rezultatul făgașului pe care îl împing pe subiect astfel de alegeri care nu au și nu pot avea temei rațional (în sensul că rațiunea nu este nici pentru și nici contra lor). Tgeorgescu (discuție) 26 iulie 2013 04:01 (EEST)