Discuție:Istoria Moldovei

Am pus la cîteva titluri de capitole denumirea de Republica Moldova, pentru a nu se crea confuzii. Totusi, denumirea articolului este Istoria Moldovei si trebuie sa precizam cînd e vorba de Rep. Moldova. --Mihail ioniu 7 martie 2006 19:00 (EET)

• Articolul trebuie revizuit si completat, deoarece istoria referitoare la Rep Moldova a fost mutata la pag Istoria Republicii Moldova, iar art dedicat Istoriei Moldovei trebuie sa mearga pana la sfarsitul celui de-al doile razboi mondial. Istoria Rep Moldova nu poate fi considerata o continuatoare a Moldovei Istorice sau a Principatului Moldovei. Dacodava 20 aprilie 2006 12:30 (EEST)

• Propunere pt. titlul articolului

Istoria principatului Moldovei

Cea mai veche așezare

Horlăceni este cea mai veche așezare din Moldova, după cum consemnează documentele istorice. —  Ark25  (discuție) 27 iulie 2013 05:03 (EEST)

Mi se pare o falsitate tipică pentru ziarul Lumina. Existau așezări în Moldova și în sec. XIII și XIV cum ar fi Târgu Trotuș sau localitatea unde se afla Episcopia de Milcov, care se presupune că era undeva lângă Odobești. E adevărat că Moldova a fost devastată în multe rânduri de migratori, mai ales de mongoli la 1241 iar oamenii locului au fost siliți să treacă munții, multe așezări dispărând, dar nu ne putem raporta doar la documentele istorice de după formarea statului feudal al Moldovei, ca și cum am accepta tacit că Moldova ar fi fost goală până atunci. E o grosolănie. Vedeți cum fac ungurii, care zic că Transilvania era pustie la venirea lor și nu aduc aminte de populația secuiască venită înaintea lor, ori de populația protoromânească.--Kunok Kipcsak (discuție) 26 februarie 2019 20:54 (EET)

Aș zice că e o problemă de înțelegere, dacă e să ne referim de fapt la cea mai timpurie atestare documentară a unei localități încă existente.--Accipiter _Q. Gentilis^(D) 26 februarie 2019 21:06 (EET)

Oricum ai lua-o, atestări documentare pentru localități existente mai vechi ca asta sunt.--Kunok Kipcsak (discuție) 26 februarie 2019 21:37 (EET)

Mai multă Lectură suplimentară

• Lumea de sub tumulii din sudul Moldovei: de la indo-europeni la turanicii târzii ; mărturii arheologice, Mihalache Brudiu, Editura Printech, 2003

Sectiunea "preistorie"

Ar trebui de agaudat aceasta. Majoritatea articolelor ce vizeaza subiectul vorbesc doar de civilizatia Cucuteano-Tripoliana, insa desigur erau si altele mai inainte, sau mai tirziu - geto-dacii nu s-au format ca popor (popoare?) din senin, nu-i asa?--92.114.148.141 (discuție) 29 iulie 2017 16:36 (EEST)

Un fișier de la Commons folosite pe această pagină a fost propus pentru ștergere

Următorul fișier de la Wikimedia Commons folosite pe această pagină a fost propus pentru ștergere:

• Vasile Lupu2 blazonul regal.jpg

Participați la discuția de ștergere din pagina propunerii. —Community Tech bot (discuție) 25 aprilie 2019 12:21 (EEST)

Unele fișiere de la Commons folosite pe această pagină au fost propuse pentru ștergere

Următoarele fișiere de la Wikimedia Commons folosite pe această pagină au fost propuse pentru ștergere:

• Bolohoveni land from A.V. Boldur description.PNG (discuție de ștergere)
• Placa de mormant.jpg (discuție de ștergere)

Participați la discuțiile de ștergere care se țin în paginile de mai sus. —Community Tech bot (discuție) 24 iulie 2021 22:10 (EEST)

Un fișier de la Commons folosite pe această pagină a fost propus pentru ștergere

Următorul fișier de la Wikimedia Commons folosite pe această pagină a fost propus pentru ștergere:

• Varangians at Black Sea.jpg

Participați la discuția de ștergere din pagina propunerii. —Community Tech bot (discuție) 30 iulie 2021 10:54 (EEST)

Scurt recurs istoric 1711 - 1878 ocuparea ruseasca

Pentru cmpletarea articolului

Despotismul imperialist al țarilor, alimentat de tradiția a două secole de stăpânire mongolă a folosit ca acoperire ipocrită pentru intențiile lor agresive protecția creștinilor sub suzeranitatea turcă. Sub aceste și alte pretexte au făcut incursiuni pe teritoriul României de 13 ori. Alteori, ca în 1711, când țarul Petru cel Mare a semnat o convenție cu principele român Cantemir prin care garanta independența Moldovei, aceștia au venit ca aliați. Dar acești aliați aveau să trăiască pe pământ romanesc, fie că erau prieteni sau dușmani, consecințele pentru țară erau aproape aceleași.

În 1736 au ocupat principatele și au rămas timp de 3 ani, au revenit în 1769 în timpul domniei Ecaterinei cea Mare în războiul împotriva turcilor și au rămas 5 ani până la Tratatul de la Kuchiuk Kainardjy.

Rusia țaristă a pretins un interes religios în acea zonă, în timp ce de fapt plănuia să cucerească pământurile românești. În timpul unui alt conflict armat cu turcii, rușii au ocupat din nou țara timp de 5 ani și s-au retras peste Nistru după Tratatul de la Iași din 1792.

S-au întors din nou în 1806, generalul Kutusov, comandantul armatelor ruse, s-a lăudat că nu va lăsa românilor decât ochii cu care să plângă. În 1812, rușii și-au retras trupele, dar au anexat provincia românească Basarabia, care a fost supusă tehnicilor obișnuite de rusificare a deportărilor și altor metode de zădărnicire a vieții naționale.

Devastările rusești adăugate exploatării agenților Porții au trezit poporul român, iar revoluția din 1821 a fost începutul unei renașteri naționale care a dus în cele din urmă la independența României. Dar drumul era încă spinos.

În 1828, rușii din nou în război cu turcii au invadat principatele și, deși după un an s-a semnat pacea de la Adrianopol, au continuat să ocupe țara încă 5 ani. Fiecare act rusesc indică intenția lor de a încorpora principatele. Unul dintre principalii factori care au cauzat eșecul revoluției din 1848 a fost opoziția rusă. Rușii au încheiat apoi cu turcii o convenție prin care se stabilește un condominiu al celor două puteri asupra principatelor. Țara a fost din nou sub ocupație rusă până în 1851.

Setea expansionistă rusă nu a putut fi oprită printr-o simplă convenție. Sub pretextul uzat de a-i proteja pe creștini, au invadat principatele în 1853. De această dată, Franța (Napoleon III) și Anglia s-au opus anexării rusești abia voalate a principatelor, care a marcat începutul războiului Crimeii.

Înfrângerea Rusiei și sprijinul Franței au făcut posibilă în 1859 unirea celor două principate ale Moldovei și Valahiei sub domnitorul român Alexandru Cuza și politică a acestora sub garanția puterilor europene. Tratatul de la Paris din 1856 a redat României partea de sud a Basarabiei și tutela gurilor Dunării.

Noua stăpânire națională în România sub Cuza a început odată cu desființarea iobăgiei, proprietatea țărănească asupra pământului și a dreptului politic și parlamentar, instituind instituții libere și educație.

În 1866, prințul Carol de Hohenzollern Sigmaringen. a fost ales pentru tronul României și a fost adoptată o constituție de principii liberale. Pentru prima dată în aproape două secole a început o perioadă de respirație pentru dezvoltarea României, renașterea rumana a trebuit să se întâlnească din nou cu tehnicile imperialiste ruse în 1877. În ajunul războiului dintre Rusia și Turcia din 1877, România a semnat o convenție cu Rusia. Prințul Carol a preluat comanda armatelor Unite înaintea Plevnei, înfrângând forțele lui Osman Pașa. Recompensa pentru această cooperare a venit foarte curând.

În 1878, Congresul de la Berlin confirmă cererea Rusiei pentru districtele din sudul Basarabiei, împotriva protestelor delegaților României, care fuseseră returnate României prin Tratatul de la Paris din 1856.