Utilizator:Kun Kipcsak
(Redirecționat de la Utilizator:Kunok Kipcsak)
Jump to navigation
Jump to search
| Turnul Babel | ||
|---|---|---|
| ||
| Caută utilizatori după diverse criterii |
- Articole cu calitate recunoscută
De interes personal
- Canalele de fugă Stejaru-Piatra Neamț-Buhuși-Bacău-Adjud
- Platforma Petrochimică Borzești + în lb. engleză
- Prima sondă cu foraj mecanic din România
- Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei
- Penitenciarul-Spital Târgu Ocna
- Bazinul carbonifer Comănești
- Termocentrala Comănești
- Zona petroliferă Moinești
- Termocentrala Borzești
- Bastimentul România
- Gros moldovenesc
- Gara Târgu Ocna
- Letea Bacău
- RAFO Onești
Premii[modificare | modificare sursă]
Pentru meritul de a fi lămurit o parte din istoria văii Cașinului prin scrierea articolului despre Calea ferată Onești–Scutaru, se acordă lui Kunok Kipcsak o steluță de merit din partea Asociației „Bușteanul”.--Accipiter Q. Gentilis
Pentru articolele despre istoria industriei din România pe care le scrieți de când v-ați alăturat proiectului.--Strainu
Citate (că sunt la modă)[modificare | modificare sursă]
„Etnonaționalismul est-european, în a sa carieră tumultoasă de 150+ de ani, pare să fi parcurs mai multe vârste: de la revendicările juvenile (dar cât se poate de legitime) față de opresiunea „bătrânelor” regimuri absolutiste, imperial-autocratice în sec. 19, la triumfalismul naționalismului „maturizat”, etatist, instituționalizat, devenit el însuși absolutist și imperial-autocratic, în sec. 20, la criza postmodernă, maniac-depresivă, de după 1989, la actuala fază de senilizare geriatrică, dublată de (re)infantilizare, ca răspuns al elitelor debusolate la noul „context al integrării (și dezintegrării) europene”. Astfel, după 1989, România naționalist-izolaționistă a fost și ea expusă unui imens val de norme și noi reguli de joc, internaționale, postnaționale.”—Hans Hedrich, Neuer Weg, 14.02.2018
„Facebookul dar și televizorul au găzduit în aceste două luni, dar mai ales în ultimele săptămâni, texte, declarații și scene de o idioțenie ieșită din comun, genul acela de imbecilitate anecdotică despre care nici nu-ți vine să crezi că există în realitate și, atunci când o vezi, nu înțelegi dacă e banc sau chiar e pe bune. Probabil cea mai cruntă dovadă de prostie, și încă o prostie ce s-a dovedit periculos de contagioasă, mi se pare a fi teoria că n-a fost și nu e nimic serios cu epidemia asta, dovadă numărul mic de morți. O mie. Care ar fi murit oricum, indiferent că stătea el, prostul satului, în casă sau nu, pentru că acei oameni erau fie bolnavi, fie bătrâni. Dincolo de o dezumanizarea completă, astfel de specimene sunt incapabile să distingă efectul de cauză și să înțeleg că numărul morților, mic, mare, atâta cât o fi că nu s-a terminat, devine tocmai pentru că am stat în casă și pentru că majoritatea populației a respectat restricțiile. Cum spunea cineva, internetul și interactivitatea l-a ridicat pe acest prost al satului la rangul de comentator global, iar opiniile sale nasc pui vii, se propagă adică cu o viteză de nestăvilit, găsind imediat rezonanță în opiniile altor imbecili care nu vor nici informație, nici analize, nici studii, vor doar pe cineva care să le confirme propriile lor păreri. Ei bine, după 15 mai, această rețea a prostiei, bine reprezentată și la noi și prin alte părți, devine principalul pericol pentru restul omenirii.”—Moise Guran
